A doua zi a sferturilor putea sa aduca aceeasi placere specatorilor ca precedenta. Zic putea pentru ca publicul asta ar fi asteptat. Nu a fost sa fie asa. Si asta pentru ca in prima partida, Tara Galilor-Franta s-a jucat cu totul altceva decat cu o zi inainte. Nici galezii, nci francezii nu au fost in ziua aceea de gratie care sa ofere meciul memorabil care sa inchida carierele unor antrenori precum Gatland sau Brunel. Jocul a fost, de la un cap la celalalt, anost, inghesuit, plicticos si arbitrat ca atare. Francezii au inscris trei eseuri, galezii doua dar tabela, in final, a indicat victoria insularilor. Nici una din echipe nu a fost convingatoare si n-a oferit argumente cum ca ea si nu adversara este indreptatita sa joace in semifinale. Franta a mai inchis un ciclu al competentelor limitate, cea a lui Brunel fiind exemplara. Dupa epoca Saint Andre, perioada de antrenorat a lui Brunel nu s-a ilustrat prin nimic major, doar prin experimente si rotatii de jucatori. Gatland a adus in teren o echipa care isi depasise forma excelenta din Six Nations si putin dupa. Niciunul dintre jucatorii de pe teren nu s-au ilustrat prin actiuni memorabile, prin faze exeptionale. Jocul din sfertul trei a fost de o palida notă 6. Poate si stilul de arbitraj a lui Jaco Peyper a influentat tonusul jucatorilor. Dupa mine, acest arbitru nu ar fi trebuit sa fie trimes azi in teren. Arțagul ambelor echipe, daorat in pricipal, mizei jocului a fost greu de controlat. Varful tensiunii l-a reprezentat gestul mizerabil al lui Sebastian Vahaamahina care si-a lovit cu buna intentie adversarul cu cotul in plina figura, motiv pentru care a primit carton rosu si eliminare permanenta. Nu stiu daca de aici s-a tras slabiciunea francezilor sau cresterea motivatiei de victorie a galezilor dar este cert ca omul din Noua Caledonie, a pus toata furia sa in gestul pentru care a fost suspendat. Multi comentatori sau fosti jucatori au sarit sa argumenteze ca e a fost doar un simplu fault de joc, ca astfel de lovituri sunt frecvente in toate meciurile etc. Nu stimabililor, a fost rezultatul unui intentii care nu are ce cauta pe terenul de rugby, jocul acela pe care il stim si ni-l dorim cu totii.
Oamenii lui Gatland au castigat pana la urma nu pentru ca ar fi contat superioritatea numerica ci pentru ca ceva din experienta lor le-a aratat ca adversarii nu merita victoria. Diferenta de un punct a fost suficienta pentru castigarea dreptului de a juca o semifinala. Pe care nu o vor juca in calitate de castigatoare cu mare slem a Six Nations 2019, ol mare orchestra a rugby-ului european ci in calitate de invingatoare cu putin noroc a unei echipe din catogeria no-name, cum este Franta lui Brunel.
In a doua partida a zilei, revelatia japoneza avea sa dea masura progresului lor competitional. Toate lumea astepta de la jocul celor imbracati in tricourile japoneze inventivitatea si subtilitatea cu care ii invinsesera pe sud-africani acum patru ani dar si pe scotieni ori irlandezi in septembrie si octombrie. De cealalta parte, Boks doreau sa afirme raspicat ca acel meci de acum patru ani, pierdut la doua puncte, a fost un accident. Diferenta intre Japonia lui Eddie Jones si cea a lui Jamie Joseph este de patru ani, o perioada insignifianta in istoria acestui sport. Japonia a crescut, indubitabil, ocupa un meritat loc 8 mondial dar in rugby valorile sunt supuse mai rar accidentelor si ierarhiile sunt mai stabile in timp. Plusul pe care l-a aratat selectionata multinationala a Japoniei a constat in rafinarea tehnicii de manuire a balonului (sunt specialisti in jocul pe suprafete restranse), viteza de joc, suportul reciproc acordat de coechipieri oamenilor in dificultate si, excelent lucrat de catre echipa de meseriasi psihologi ai staff-ului international nipon, moralul inalt si expres orienat catre victorie. In cultura japoneza nu exista diferente intre acasa si deplasare, cum exista in Europa, victoria este la fel de importanta si intr-un caz si in celalalt. In plus, prin forta lucrurilor, antrenorii japonezi au insistat (si asta s-a vazut repetat) pe formalizarea reactiilor la erori. De exemplu, am urmarit inca din debut, reactiile jucatorilor la pedepsele aplicate de arbitri. Nici o reactie contrara sensului victoriei in joc. Pedepsele fac parte din joc si trebuie tratate ca atare. De aici si lipsa de nervozitate sau ostilitate in jocul japonez. Intr-un post pe contiul meu de facebook, am sugerat ca la japonezi eseul tinde sa devina o ceremonie asa cum exista deja cea a ceaiului. Un ritual deci, profund incarcat formal, care este independent de orice vointa contrarie. Asa si cu celalalte reactii emotionale. Aceasta stare de gratie, ca sa revenim la joc, a reusit sa tina doar pe durata primei reprize. In ciuda eseului lui Mapimpi din minutul 4, japonezii au echilibrat jocul nu prin contre ci prin actiuni combinative si de risc cu atacuri succesive in fata unei aparari profund mai experimentate. Viteza cu care a circulat balonul la fazele create de japonei a fost contrata de pressingul Boks-ilor. . Scorul primei reprize, 3-5, ne arata fara tagada echilibrul din teren. Cele trei puncte ale gazdelor au fost singurele pe care le-au reusit insularii azi. Si asta pentru ca, dupa pauza, sud-africanii au inceput sa joace dupa strategia proprie fara sa se mai lase impresionati de vioiciunea adversarilor. Ritmul jocului a ramas ridicat dar sensul actiunilor s-a schimbat catre buturile nipone. Faf de Clerk si, inca o data, Mapimpi au reusit eseurile diferentei. La care s-au adaugat si reusitele (contrastand de ratarile aceluiasi) lui Handre Pollard, trei la numar din transformarea unor penalitati. Diferenta au facut-o schimbarile eficiente de strategie in joc ale oamenilor lui Rassie Erasmus. Scorul final a fost 3-26, suficient de clar si respectuos, in acelasi timp, fata de valoarea adversarilor. Visu japonez se termina in sferturile, visul sud-african tinteste finala de pe 2 noiembrie.
Povestea continua saptamana viitoare cu semifinalele Noua Zeelanda vs Anglia si Tara Galilor- Africa de Sud. Adica actualul loc 1 cu locul 2 si locul 3 cu locul 4. ( Sursa: https://www.world.rugby/rankings/mru
Pe curand prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu