Australia lui Cheika nu si-a putut repara onoarea dupa umilinta acelui 0-3 din meciurile test cu Anglia. A pierdut, la Sydney cu 8-42 in fata All Blacks. Cu cea mai buna echipa pe care o putea duce in teren, Wallabies a facut o figura trista in fata unei traditionale adversare la Cupa Bledisloe. Primind sase eseuri si, in replica, marcand doar unul prin rezerva Nick Phipps, elevii lui Cheika nu au fost nici macar un adversar incomod penrru campionii mondiali. Steve Hansen are la indemana inca o generatie cu care sa-si conserve suprematia mondiala, dupa retragerea lui Dan Carter sau Richie McCaw. Jocul All Blacks ramane in aceeasi viteza cu care ne-a obisnuit, parca in relativa crestere de cand Beauden Barrett a devenit titularul de neinlocuit. Este adevarat ca Barrett este mai iute decat Dan Carter din ultimii ani dar este si mai imaginativ decat acelasi actual jucator din Franta. In plus, este si foarte penetrant, fara sa fie oportunist. Nu prea exista meciuri in care sa nu inscrie eseu/eseuri, fara a-si neglija indatoririle de uvertura, de care se achita cu prea plin.
Treisferurile All Blacks au functionat, din nou, ireprosabil. Ben Smith, Malakai Fekitoa, Ryan Crotty (inlocuit in 42' cu Aaron Cruden), Waisake Naholo si, mai tarziu Julian Savea (care il inlocuieste la pauza) au facut cam ceea ce au vrut cu aparare imediata si cu cea pozitionala a australienilor. Desi au jucat impreuna tot meciul Pocock si Hooper, altadata spaima atacurilor, au prestat modest, ca si McCalman (inlocuit prin minutul 60 cu Scott Fardy). Nepregatit pentru acest duel la nivel inalt a fost si "veteranul" Matt Giteau, reaccidentat chiar in debutul partidei. Incursiunile lui Folau nu au mai surprins pe nimeni, fiind anihilate din fazele timpurii ale acestora, atat de previzibil a ajuns acest fundas. Dupa mine rolul care i s-ar potrivi in aceasta echipa a lui Cheika este de centru.
Revenind la invingatori, eseurile au fost semnate de Ryan Crotty (cursa de peste 20 metri pe tusa, dupa o pasa a lui Read), Jerome Kaino (dupa o interceptie aunui sut nefericit al lui Bernard Foley), Barrett (pe o actiune a lui Naholo), Dan Coles, dupa o strapungere in 5 metri a lui Fekitoa, poate faza cea mai frumoasa a partidei), Julian Savea (dupa o pasa in mare viteza de la Barrett) si Waisake Naholo (dupa alta pasa a aceluiasi neobosit Barrett). Pentru Australia, de consolare, a inscris Nick Phipps, un eseu, intr-o perioada a jocului in care Kieran Read era eliminat, cu galben.(minutul 75). Arbitrajul, mai mult decat onest, a foat asigurat de sud-africanul Jaco Peyper, pe un stadion plin - 65.250 spectatori.
La turatie aproappe maxima, All Blacks s-au desprins prin viteza, stiinta a jocului si indemanare. Jucatorii in negru se gasesc unii pe altii si cu ochii inchisi. Pasele lor sunt de manual. Placajele lor sunt seci, reci si fara mila. Bauden Barrett, alaturi de Brodie Retallick, Aaron Smith, Naholo si Dan Coles au fost remarcatii mei din partida de ieri. Si, parca, cand ma gandesc ca fratele mai mic al lui Beauden, Jordie Barrett, are doar 20 de ani, am certitudinea ca viitorul postului de uvertura All Blacks este asigurat.
In cel de-al doilea meci al zilei, Africa de Sud - Argentiina, s-a jucat rugby intr-o viteza mult inferioara primului. Si nu datorita oaspetilor care ne-au demonstrat in repetate ocazii ca au viteza in sange. Cu Africa de Sud se intampla mai multe lucruri dupa Cupa Mondiala. Are o noua conducere la Federatie, un nou antrenor, de culoare,, Allister Coetzee, o noua politica de promovarea a jucatorilor indigeni, o alta politica de selectie a jucatorilor, marcata de suplinirea titularilor plecati prin "strainatate" dart si de rivalitatea dintre franchize. Ce a iesit din aceasta combinatie de noi factori am vazut in timpul turneului de vara al Irlandei. Un animal ciudat rezultat din imperecherea a doua animale incompatibile din principiu. Ce a fost in iunie a continuat si ieri. Coetzee nu e Heineke Meyer, e mai rau. E mai partizan (poate fi citit si subiectiv) si mai conservator..A antrenat Stormers si Western Province, a trecut un an pe la Kobe Steel in Japonia. si nu este foarte popular in randul specilistilor sau media. Selectia lui pentru actuala editie a Rugby Championship a fost bizara si indelung discutata. Ceea ce s-a vazut si ieri: o incropeala de echipa. Cum altfel sa explici selectia lui Brian Habana, jucator aflat de mult la sfarsit de cariera, doar pentru ca are sange de culoare? Singurul lui merit este ca a promovat o linie de mijlocasi de valoare, de Klerk-Jantjies, care mai dau culoare unei echipe cenusii. In fine, l-a rechemat la lot, dar pe post de fundas, pe expiratul Johan Goosen, post pe care s-a facut de ras ieri. Bine ca nu a putut beneficia de aportul toulonezului Duane Vermeulen, accidentat temporar. L-ar fi utilizat scazandu-i cota valorosului inchizator. In lipsa acestuia a fost utilizat Warren Whiteley, optarul celor de la Lions, actuala finalista a Super Rugby. Care a inscris si eseul final al Springboks (79'), castigator, in meciul terminat cu scorul de 30-23. Jocul sud-africanilor, de loc consistent, a fost fara o ideea tactica aparenta. Ce i-au scos din nota generala de apatie a fost faptul ca argentinienii, echipa matura deja, au condus din minutul 25 pana prin minutul 73 (eseul lui Goosen, 71', trasformat de Jantjies si transformarea unei penalitati de catre acelasi Jantjies in 73'), Acesta a fost momentul in care orgoliul Springboks s-a desteptat, echipa a inceput sa inteleaga ca era posibila o noua infrangere acasa in fata Argentinei iar Whiteley a pecetluit victoria cu ultimul eseu, personal, al treilea al sud-africanilor. Prea mult timp in amortire, peste 70 minute, pentru Boks, indamisibil. Nu pentru ca ar fi avut in fata o echipa slaba, din contra. Dar au repetat genul acela de atitudine experimentat deja din meciurile cu Irlanda, din cara- rivalitatile dintre jucatorii diverselor franchize si-au scos capul. Ceea ce e este inadmisibil .in cazul unei echipe de top cu traditie.
De la argentinieni, echipa cu titulari clasici deja. mi-au placut consacratii deja Landajo, Matera, Creevy, Nicholas Sanchez, Leguizamon si Facundo Isa. . Eseul meciului a fost cel realizat de Santiago Cordero prin pasa "peste" de la Pablo Matera, si transformat de Sanchez. Era minutul 67 si de acolo (13-23) s-au trezit sud-africanii.
Arbitrajul lui Glen Jackson in nota meciului, modest dar onest. Arena Mbombela din Nelspruit deloc plina, doar 27,350 spectatori, fapt neobisnuit pentru Boks.
Ce se va intampla in urmatoarele cinci etape ale acestui campionat informal al Sudului? Destul de facil a prevedea distanta pe care o va lua echipa cu viteza superioara, Noua Zeelanda. Posibil ca Argentina sa nu mai ramana pe ultimul loc la finalul competitiei. Pentru acest loc pot candida, cu mandrie, Australia si Africa de Sud.
La buna vedere, prieteni!.
Treisferurile All Blacks au functionat, din nou, ireprosabil. Ben Smith, Malakai Fekitoa, Ryan Crotty (inlocuit in 42' cu Aaron Cruden), Waisake Naholo si, mai tarziu Julian Savea (care il inlocuieste la pauza) au facut cam ceea ce au vrut cu aparare imediata si cu cea pozitionala a australienilor. Desi au jucat impreuna tot meciul Pocock si Hooper, altadata spaima atacurilor, au prestat modest, ca si McCalman (inlocuit prin minutul 60 cu Scott Fardy). Nepregatit pentru acest duel la nivel inalt a fost si "veteranul" Matt Giteau, reaccidentat chiar in debutul partidei. Incursiunile lui Folau nu au mai surprins pe nimeni, fiind anihilate din fazele timpurii ale acestora, atat de previzibil a ajuns acest fundas. Dupa mine rolul care i s-ar potrivi in aceasta echipa a lui Cheika este de centru.
Revenind la invingatori, eseurile au fost semnate de Ryan Crotty (cursa de peste 20 metri pe tusa, dupa o pasa a lui Read), Jerome Kaino (dupa o interceptie aunui sut nefericit al lui Bernard Foley), Barrett (pe o actiune a lui Naholo), Dan Coles, dupa o strapungere in 5 metri a lui Fekitoa, poate faza cea mai frumoasa a partidei), Julian Savea (dupa o pasa in mare viteza de la Barrett) si Waisake Naholo (dupa alta pasa a aceluiasi neobosit Barrett). Pentru Australia, de consolare, a inscris Nick Phipps, un eseu, intr-o perioada a jocului in care Kieran Read era eliminat, cu galben.(minutul 75). Arbitrajul, mai mult decat onest, a foat asigurat de sud-africanul Jaco Peyper, pe un stadion plin - 65.250 spectatori.
La turatie aproappe maxima, All Blacks s-au desprins prin viteza, stiinta a jocului si indemanare. Jucatorii in negru se gasesc unii pe altii si cu ochii inchisi. Pasele lor sunt de manual. Placajele lor sunt seci, reci si fara mila. Bauden Barrett, alaturi de Brodie Retallick, Aaron Smith, Naholo si Dan Coles au fost remarcatii mei din partida de ieri. Si, parca, cand ma gandesc ca fratele mai mic al lui Beauden, Jordie Barrett, are doar 20 de ani, am certitudinea ca viitorul postului de uvertura All Blacks este asigurat.
In cel de-al doilea meci al zilei, Africa de Sud - Argentiina, s-a jucat rugby intr-o viteza mult inferioara primului. Si nu datorita oaspetilor care ne-au demonstrat in repetate ocazii ca au viteza in sange. Cu Africa de Sud se intampla mai multe lucruri dupa Cupa Mondiala. Are o noua conducere la Federatie, un nou antrenor, de culoare,, Allister Coetzee, o noua politica de promovarea a jucatorilor indigeni, o alta politica de selectie a jucatorilor, marcata de suplinirea titularilor plecati prin "strainatate" dart si de rivalitatea dintre franchize. Ce a iesit din aceasta combinatie de noi factori am vazut in timpul turneului de vara al Irlandei. Un animal ciudat rezultat din imperecherea a doua animale incompatibile din principiu. Ce a fost in iunie a continuat si ieri. Coetzee nu e Heineke Meyer, e mai rau. E mai partizan (poate fi citit si subiectiv) si mai conservator..A antrenat Stormers si Western Province, a trecut un an pe la Kobe Steel in Japonia. si nu este foarte popular in randul specilistilor sau media. Selectia lui pentru actuala editie a Rugby Championship a fost bizara si indelung discutata. Ceea ce s-a vazut si ieri: o incropeala de echipa. Cum altfel sa explici selectia lui Brian Habana, jucator aflat de mult la sfarsit de cariera, doar pentru ca are sange de culoare? Singurul lui merit este ca a promovat o linie de mijlocasi de valoare, de Klerk-Jantjies, care mai dau culoare unei echipe cenusii. In fine, l-a rechemat la lot, dar pe post de fundas, pe expiratul Johan Goosen, post pe care s-a facut de ras ieri. Bine ca nu a putut beneficia de aportul toulonezului Duane Vermeulen, accidentat temporar. L-ar fi utilizat scazandu-i cota valorosului inchizator. In lipsa acestuia a fost utilizat Warren Whiteley, optarul celor de la Lions, actuala finalista a Super Rugby. Care a inscris si eseul final al Springboks (79'), castigator, in meciul terminat cu scorul de 30-23. Jocul sud-africanilor, de loc consistent, a fost fara o ideea tactica aparenta. Ce i-au scos din nota generala de apatie a fost faptul ca argentinienii, echipa matura deja, au condus din minutul 25 pana prin minutul 73 (eseul lui Goosen, 71', trasformat de Jantjies si transformarea unei penalitati de catre acelasi Jantjies in 73'), Acesta a fost momentul in care orgoliul Springboks s-a desteptat, echipa a inceput sa inteleaga ca era posibila o noua infrangere acasa in fata Argentinei iar Whiteley a pecetluit victoria cu ultimul eseu, personal, al treilea al sud-africanilor. Prea mult timp in amortire, peste 70 minute, pentru Boks, indamisibil. Nu pentru ca ar fi avut in fata o echipa slaba, din contra. Dar au repetat genul acela de atitudine experimentat deja din meciurile cu Irlanda, din cara- rivalitatile dintre jucatorii diverselor franchize si-au scos capul. Ceea ce e este inadmisibil .in cazul unei echipe de top cu traditie.
De la argentinieni, echipa cu titulari clasici deja. mi-au placut consacratii deja Landajo, Matera, Creevy, Nicholas Sanchez, Leguizamon si Facundo Isa. . Eseul meciului a fost cel realizat de Santiago Cordero prin pasa "peste" de la Pablo Matera, si transformat de Sanchez. Era minutul 67 si de acolo (13-23) s-au trezit sud-africanii.
Arbitrajul lui Glen Jackson in nota meciului, modest dar onest. Arena Mbombela din Nelspruit deloc plina, doar 27,350 spectatori, fapt neobisnuit pentru Boks.
Ce se va intampla in urmatoarele cinci etape ale acestui campionat informal al Sudului? Destul de facil a prevedea distanta pe care o va lua echipa cu viteza superioara, Noua Zeelanda. Posibil ca Argentina sa nu mai ramana pe ultimul loc la finalul competitiei. Pentru acest loc pot candida, cu mandrie, Australia si Africa de Sud.
La buna vedere, prieteni!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu