Se cunosc primele doua semifinaliste in Champions Cup 2015-2016.

Ele sunt Wasps si Saracens. S-au jucat partide intre ocupantele locurilor 2 si 3 si, respectiv, 1 si 5 din Premiership, campionat in desfasurare. Interesant mai este si faptul ca amandoua au avut arbitri francezi - Romain Poite si Jerome Garces.

Amandoua partidele s-au terminat cu rasturnari de scoruri in ultimele 20 de minute. Pe Ricoh Arena, Wasps a fost condusa pana in minutul 60 (11-24). Pe Alianz Arena, Northampton Saints conducea, in acelasi minut cu 13-9.

Wasps, cunoscuta pentru capacitatea sa de a inscrie in ultimele minute, revine cu doua eseuri prin Frank Halai (65') si Charlie Piutau (80'), neo-zeelandezul Jimmie Gopperth le transforma pe amandoua si viespile castiga cu 25-24.  De notat cele doua eseuri ale buldozerului Waldrom, pur si simplu de neoprit cand se afla in cinci metri. De altfel acest jucator, si el neo-zeelandez este campionul eseurilor in Premiership-13 si din acest meci devine si cel mai bun marcator de eseuri din actuala editie a Cupei Capionilor-6.  In rest, Exeter Chiefs a dominat copios prima repriza insa nu i-a fosr de-ajuns pentru a castiga. A mai fost interesant un detaliu: in linia doua s-au regasit ca adversari fosti coechiperi din nationala Angliei: Joe Launchbury (Wasps) si Geoff Parling (Chiefs). Aceeasi situatie avea sa se repete in al doilea meci al serii: Courtney Lawes (Northampton) fata in fata cu Maro Itoje (Saracens). 

Saracens a fost si ea condusa, dar intr-un meci cu mult mai putin placut decat primul. Transformerul (Stephen Myler) rateaza doua lovituri de pedeapsa in debutul jocului.  Altfel, Northampton s-ar fi detasat. De partea cealalta, Farrell a tras la foc automat in ciuda dominarii sfintilor. In restul timpului, cu exceptia eseului lui Ken Pisi (16') si Courtney Lawes (80'), Northampton nu a fost preocupata decat de contrarea adversarilor. In cea mai mare parte a jocului au fost aglomerari pe metru patrat, lipsa de faze cursive si multe, prea multe obstructii sau placaje intarziate. Desi Jerome Garces a lasat jocul destul de liber, nu a fost suficient doar sa se joace ca sa se si inscrie. A fost nevoie de orgoliul sarazinilor si de inspiratia lui Owen Farrel sau Alex Goode pentru a pune in valoare viteza si indmanarea celor doua aripi, Chris Ashton  si Chris Wyles ca sa inscrie eseurile necesare. Ashton devine si el un fel de campion - are 31 de eseuri in Heineken plus Champions Cup. De la fiecare echipa mi-a placut cate un jucator:  Kahn Fotuali'i (neozeelandez prin nastere, samoan prin legitimare ca profesionist, prin Europa din 2011) de la Northampton si Duncan Taylor, centrul scotian de la Saracens. Remarcabil efortul depus de Maro Itoje atat in tuse cat si in maul-uri. Fiul lui Jim Malinder, Harry, introdus in a doua repriza ca fundas, foarte calm si cu mult sange rece, anunta un jucator de rasa. Are doar 19 ani. 

As fi vrut sa mai fac un comentariu, scurt si acid, privind comentariul  romanesc pe marginea celui de-al doilea meci. Asta din nevoia de a mai asculta si altceva decat engleza si franceza in casti. Am gresit, altadata nu voi mai repeta aceasta gresala. Unii comentatori ai Digi Sport nu merita sa primeasca dreptul de vorbi in microfon si a povesti ceaa ce vede. Si asta pentru ca au vazut prea multe meciuri de football si au stat prea mult in tribuna pe Arcul de Triumf ori Ghencea.

Maine avem, asadar, Leicester - Stade Francais si, meciul anului, Racing 92 - Toulon. Pe maine, atunci.