Dupa Merriam-Webster, considerat unul din dictionarele englezesti cele mai serioase din punct de vedere semantic, politically correct inseamna agreeing with the idea that people should be careful to not use language or behave in a way that could offend a particular group of people. Adica se eviti sa aduci ofense unui grup aflat in minoritate, care este deja tinta unor stereotipuri mentale si/sau verbale. Ca sa exemplific am ales doua expresii aflate in circulatie curenta indiferent de contextul cultural "tigane!" si "poponarule". Le puteti testa imaginar localizandu-le in gandirea sau limbajul rugbistilor si al celor din jurul acestora. Va puteti inchipui ca o echipa se retrage de pe teren cand arbitru este Nigel Ovens? Eu unul nu. Sau ca o alta echipa refuza o partida pe considerentul ca adversarul utilizeaza prea multi jucatori de culoare? Nici asta nu-mi pot imagina. Rugby-ul e un sport deschis tuturor tipurilor umane, tuturor raselor, etniilor, religiilor si de aici consecinta: tuturor formelor de limbaj. Chiar daca uneori, limbajul folosit pe teren, in viata reala, excede bunul simt (nu pe cel academic).
M-am simtit intrigat sa vad ca, pe deasupra deciziei organismelor disciplinare europene de a nu-l penaliza pe englezul pilier Joe Marler pentru acea expresie folosita pentru a-l pune la punct pe Samson Lee (pilier, Tara Galilor), gipsy boy, vine maria sa World Rugby si il pedepseste pe Marler cu doua saptamani suspendare si o amenda de £20.000. Apoi m-am enervat cand mi-am dat seama ca, pe furis, acum doi ani, s-a introdus o regula noua in Codul de conduita, Regulation 20. Ce spune aceasta: 'Regulation 20 and the code of conduct both cover statements that are unsporting and/or insulting and/or discriminatory by reason of race or ethnic origin, which bring or have the potential to bring the game into disrepute.' Adica, insulta si discriminare pe temeiul apartenentei la o rasa sau etnie care nu se bucura de reputatie buna.
De cand a ajuns rugby-ul un sport fara ofense si cu limbaj corect politic, fara discriminare? Adica daca il accidentezi grav pe adversar este mai putin nociv decat daca ii lezezi verbal etnicitatea sau rasa. Asta se potriveste mai curand la bridge sau scrabble, decat la rugby. De ce nu intervin arbitri la imbrancelile sau micile cafuiaje inerente jocului? Pentru ca acestia cunosc bine jocul si stiu ca descarcarea de adrenalina este necesara si permisibila in anumite limite. Ce vorbe grele se spun atunci, numai jucatorii si arbitrul stiu. Insa in egala masura, mai stie si ca, la finele partidei jucatorii isi dau mainile si se imbratiseaza, uneori, uitand isprava de pustani de pe teren.
In cazul Marler vs. Samson Lee, ambii au dat dovada de atitudine sportiva. Marler (sa nu va inchipuiti ca e vreun sfant) si-a cerut scuze publice si s-a recunoscut vinovat (cam cu jumatate de gura). Drept pentru care nu a fost pedepsit in Europa. Samson Lee, de cealalta parte, s-a declarat vag ofensat de eticheta lipita pe frunte de Marler, afirmand ca este singurul din etnia sa care a reusit, prin munca, sa ajunga atat de sus in rugby dar si sustinand ca este gata sa-l scuze pe Marler. Asa s-a incheiat, pentru europeni, incidentul care a produs sute de luari de pozitie. Mai mult, nici Warren Gatland, nu a tinut ca Marler sa fie pedepsit. Si a declarat asta public, considerand incidentul ca un episod (a se citi natural) de joc (banter- in traducere libera, o tachinerie).
Dar iata ca vine Sublima Poarta (World Rugby) si ignora decizia europeana, convocand o serie noua de audieri in cazul Marler. Aplica Regulatia 20 si il pedepseste pe englez la doua etape plus o amenda destul de substantiala, chiar si pentru un jucator international. Poate ca faptul in sine nu e cine stie ce isprava a WR. Mai grav este ca introducand corectitudinea politica drept criteriu de judecata a abaterilor disciplinare, se creaza un precedent periculos. Cu totii stim, acum, ce s-a intamplat cu jucatoarea franceza de tenis care ar fi discriminat pe criterii etnice o romanca, Irina Begu. S-a dovedit ulterior ca faptele nu s-ar fi petrecut asa cum le-a descris presa. Efectele acestei malversatii jurnalistice se vor rasfrange in toate partile si asupra frantuzoaicei dar si asupra romancei.
Asa ca, prieteni, imi permit sa mai intreb o data: are ce cauta corectitudinea politica in rugby?
PS. Iata o fraza din recentul discurs al Anei Blandiana cu ocazia decernarii titlului de doctor al Universitatii din Cluj: "Aproape religie și mai mult decât politică, corectitudinea politică a trecut drepturile omului de la condiția de credință la aceea de dogmă, o dogmă care, ca orice dogmă, evoluează în afara spiritului critic și poate deveni, în situații neobișnuite, amenințătoare" .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu