Tornada verde a maturat Australia

Recunosc ca nu ma asteptam ca Australia sa fie, inca, o echipa "under construction" dupa doua luni de antrenorat al lui Ewen McKenzie. Dupa cum nu ma asteptam nici sa vad o echipa Springboks atat de in forma, in special dupa meciul din Argentina. Dar iata ca, probabil, inca nu am vazut destule partide la nivelul de sus (cred totusi ca am vazut suficiente). Sub fluierul lui George Clancy, ocarat din toti rarunchii de fanii de pe Suncorp Stadium din Brisbane, Africa de Sud a inscris patru eseuri, a luat punctul bonus ofensiv si s-a instalat in fruntea clasamentului, cu un punct in fata Noii Zeelande. Cu care, ce e drept, inca nu a jucat pana acum. Dar ce a fost in teren a fost dincolo de cifre. Ca sa vorbesc de asteptari, parea normal ca meciul vedeta sa fie Noua Zeelanda vs Argentina. Adica ori All Blacks sa se dezlantuie, ori Argentina sa produca vreo surpriza. Dar nu a fost deloc asa. Gazdele s-au cam chinuit sa ne arate suprematia lor mondiala dar nu au convins deloc. Au inscris trei eseuri (doua prin, culmea, Aaron Smith - minutele 24 si 26 si unul prin Julian Savea- minutul 54) dar oaspetii au fost in permanenta in stare de artag si pana la inceputul reprizei secunde nimic nu era decis, 15-10. La fel ca partida de anul trecut, argentinienii au inscris primul eseu (pe o greseala de junior a debutantului Saili, insistentul inchizator Leguizamon inscrie si Sanchez transforma). Mult prea laudatul Luatua greste in serie si insularii sunt aproape de a mai incasa puncte. Singurul moment de maxima mobilizare a fost seria celor trei minute in care Smith a inscris cu destul noroc cele doua eseuri de care aminteam mai inainte. Apararea argentiniana, agresiva si ritmica, s-a descurcat destul de bine pe atacurile in nastere ale All Blacks si le-au anihilat eficient. Prima repriza s-a incheiat cu un scor, 15-10, care lasa loc oricaror desfasurari ulterioare. E adevarat ca si ploaia continua a incurcat adversarii pe pe Waikato Stadium, dar ambele echipe au jucat in aceleasi conditii. In repriza a doua, argentinienii au incercat sa mentina ritmul primeia dau n-au prea reusit. Nici neo-zeelandezii nu s-au straduit prea tare sa se desprinda decisiv (adica sa mearga la punctul bonus ofensiv(. S-au multumit sa faca puncte din lovituri de picior, desi Carter nu prea a fost intr-o zi buna de picior azi. A alergat foarte mult cu balonul (in minutul 37 facuse deja 104 metri), si-a coordonat destul de consistent atacul dar nu a reusit sa coopereze eficient cu treisferturile sale. Asta si explica faptul ca demiul a "trebuit" sa inscrie de doua ori. Argentinienii s-au taiat imediat dupa eseul lui Savea si adversarii au inceput caruselul schimarilor. Ies pe rand Camacho, Aaron Smith, Richie McCaw, Ayerza, Israel Dagg etc. Noii intrati nu au facut altceva decat sa conserve statusquo-ul. Intrarea tarzie a lui Contepomi nu a schimbat nici ea nimic. Beauden Barrett (transformeurul de rezerva al gazdelor)mai pune si el trei puncte pe tabela, pentru ca scorul sa multumeasca spectatorii pentru o victorie chinuita si muncita, 28-13. Jerome Garces a fluierat corect un meci oarecare, dincolo de ce indica marketingul celor doi adversari. Lucrurile au stat diferit pe insula cea mare si galbena. Aici, tot oaspetii au deschis scorul, printr-un eseu (Oosthuizen) din minutul 7, clar pentru toata lumea dar validat doar prin TMO. Springboks au condus ostilitatile in permanenta, ca si scorul, niciodata la o diferenta mai mica de patru puncte. Morne Steyn a prins o zi extrem de fasta si a executat cam tot ce i s-a oferit. La pauza, 6-16, Leali'ifano facandu-si mereu, ca totdeauna, datoria. Dupa perioada de odihna, sud-africanii s-au dezlantuit, In fata unei echipe fara busola, Cooper fiind sters, ca si Genia sau Folau, Ruan Pienaar si Morne Steyn isi joaca cu imaginatie coechiperii (din care as mentiona cu plusuri pentru prestatii pe Jean de Villiers, extrem de mobil si inspirat azi, pe Ethzebet, suveran in tuse ca si, pe vremuri, maestrul sau Victor Matfield, pe Zane Kirchener pentru plasament si pe Willie Le Roux pentru viteza de deplasare. Asa se explica, cel mai probabil, seria de trei eseuri in opt minute: Jean de Villiers-60', Zane Kirchenet-66' si Willie Le Roux-68'. Dincolo de a avea rolul de a nauci adversarul si a reduce publcul la tacere, cele trei eseuri consecutive au demonstrat forta ofensiva a unei echipe serios asezate in teren si cu strategia bine invatata. Excelent arbitrajul irlandezului George Clancy. Chiar daca adversarul nu le-a pus prea multe probleme in joc, Springboks a aratat foarte bine azi ca echipa (in contrast cu Wallalbies, de la care numai Hooper, Folau si O'Connor au avut sclipiri individuale). Scorul final, 12-38, umileste Australia inca o data si parge traditia celor 42 de ani de incincibilitate a gazdelor pe Suncorp Stadium din Brisbane,unde Africa de Sud nu castigase niciodata. Va fi foarte interesant meciul de saptamana viitoare, cand Africa de Sud, in mare forma, va da piept cu Noua Zeelanda. Daca tonusul celor foua echipa va fi identic cu cel de azi, ne putem astepta la o noua surpriza. PS. Aceasta este a 200-a postare pe blogul pe care il urmariti. In cinstea ei, pana de curent de la 11,42 a sarit peste protectii si mi-a prajit un computer (norocul fiind ca celelalte doua nu erau deschise). Multumesc ENEL pentru grija fata de comsumatorii sai captivi. Pe saptamana viitoare, prieteni!