Statistici pana in faza finalelor RWC 2019. Cele mai multe puncte, cele mai multe eseuri etc.

  

M-a impins curiozitatea de la spate sa vad daca Owen Farrell mai are sanse sa fie cel mai bun marcator de puncte al turneului final.. Da, mai are. Este in spatele lui Yu Tamura. Si un meci inainte, finala cu Africa de Sud.

*  Cele mai multe puncte inscrise: Yu Tamura-51 puncte, Handre Pollard-47, Owen Farrell-46.  Deci este la concurenta cu rivalul sau de sambata, sudafricanul Pollard. : 

* Cele mai multe eseuri inscrise : Josh Adams-6, Kotaro Matsushima-5, Makazole Mapimpi-5.

*  Cele mai multe penalitati transformate: Yu Tamura-11, Handre Pollard-10, Owen Farrell-8.

Rezulta ca Farrell trebuie, ca sa tinteasca cele doua titluri (puncte inscrise, penalitati transformate), CEL PUTIN trei penalitati in plus fata de Pollard. Cu aceste 9 puncte l-ar depasi pe Tamura .la punctele inscrise si l-ar egala la penalitatile transformate. Asta cu conditia ca Pollard sa nu joace sau sa nu marcheze nici un punct. Ceea ce este cvasi-imposibil.

*  Cele mai multe transformari: Richie Mo,unga-15, Elton Jantjes-14, Owen Farrell-11. 

*  Cele mai multe placaje: Alun Wyn Jones-70, Peter Labuschagne-60, James Moore-67, ultimii doi din selectionata Japoniei. Iar Jones mai are de disputat finala mica cu Noua Zeelanda. Iata, in sfasit, un castigator net al categoriei cel mai bun... Interesant este ca, inca in activitate, Alun Wyn Jones are sansa de a urca pe locul al doilea al clasamentului celor mai buni placheuri din istoria Cupei Mondiale. Clasamentul arata, acum astfel: 1. Richie McCaw-225, 2. Schalk Burger 207, A W Jones 201. Pana la Richie mai e destul spatiu.

Ramanand la clasamente all time, sa remarcam ca  Jonny Wilkinson este  titularul pozitiilor fruntase in clasamentele punctelor inscrise- 277 si al penalitatilor- 58. Iar Dan Carter este campionul absolut al transformarilor-, unde Wilkinson este abia pe locul 5, cu 28 puncte

Interesanta  este si statistica la nivel de selectionate nationale.

*  Cele mai multe puncte inscrise (in toate noua editii), inaintea celor doua finale: 1. Africa de Sud-230, Noua Zeelanda-210, Anglia-178.

* Cele mai multe eseuri in actuala editie:: Africa de Sud-31,, Noua Zeelanda-30, Anglia 22. Si aici cladamentul se poate rasturna ca urmare a meciurilor din cele doua finale. In all time la jucatori, Brian Habana se afla la egalitate cu celalalt mare marcator, Jonah Lomu, cu 15 eseuri, contributiile lor fiind evidente in istoria selectionatelor respecive.

*  Cele mai multe penalitati inscrise: Anglia 12, Japonia 11, Africa de Sud 10. 

* Cele mai multe transformari: Noua Zeelanda-23, Africa de Sud-21, Tara Galilor-17 (Anglia 16).

* Cele mai multe placaje:  Tara Galilor- 721, Japonia- 688(!), Uruguay- 664(!!!).

Uitandu-ma la aceste statistici, am o impresie subliminala de nevoie de dreptate pentru Africa de Sud. Springboks se situeaza mai bine decat Anglia in clasamentele all time. In actuala editia a punctat ca ansamblu mai mult decat campioana din 2003, este o echipa la fel de ofensiva precum rivala sa si are in componenta rezerve mai performante decat oamenii trandafirului (ma gandesc la Elton Jantjies, Frans Steyn sau Kwagga Smith). Rezist si ii sustin pe Boks in finala. .

In fine, ca ultim detaliu, finala mare se va juca intre locurile 1 si 2 ale clasmanetului actualizat la 28 octombrie iat finala micva, de vineri, intre locurile 3 si 4 (adica Noua Zeelanda-89,92 puncte si Tara Galilor-87,21 puncte). Anglia conduce in acest clasament, cu 92,29 puncte, urmata de Africa de Sud, cu 90,71 puncte. 

Five massive tackles at RWC 2019

 Ne bucuram de rugby, nu-i așa, prieteni?

Axa Nord-Sud nu s-a frânt. Africa de Sud reprezinta Sudul in marea finala 2019

In semifinala de azi aveau sa se infrunte doua echipe cu veleitati. Tara Galilor, castigatoarea Six Nations 2019 care acorda, posibil, ultimul meci la carma pentru Warren Gatland. Si Africa de Sud, noua echipa construita de Rassie Erasmus, egala Noii Zeelande si invingatoarea Australiei pentru a deveni castigatoarea in Rugby Championship 2019.  Tara Galilor cu cateva absente notabile datorate accidentarilor avea un lot suficient de echilibrat pentru a propune in teren o echipa puternica pentru o semifinala. Africa de Sud nu avea accidentati sau incapabili de joc si a scos in iarba ce avea mai bun in acest moment. 

Nivelul de fizicalitate al jocului s-a aratat inca din primele minute. Partida, in ansamblul ei nu a excelat prin tactici si actiuni-surpriza. S-a jucat clasic, liniar poate, fiecare echipa incercand sa domine adversarul prin forta bruta. S-a jucat foarte mult cu baloane sutate si asta in pofida vantului care, nu o data, a schimbat traiectoriile baloanelor. Cele doua perechi de suteuri, Davies si de Klerk, Halfpenny si Pollard s-au intrecut in inaltime si distanta,mai putin in plasament. Jocul ce baloane inalte si repozitionari strategice nu le-a fost de folos niciunuia dintre adversari. Suturile, au fost, totusi cele ce au decis partida. Africa de Sud avea sa castige prin patru transformari de penalitati, realizate de Handre Pollard in minutele 15,20,35,76, in timop de pentru Wales a inscris doar din trei penalitati transformate de Dan Biggar (sters azi) - in minutele 18, 39 si 46. Pana la concurenta scorului final 19-16 pentru Africa de Sud, fiecare parte a inscris cate un eseu.  Josh Adams (scorerul absolut al editiei din 2019, cu sase eseuri), transformat de Lee Halfpenny si, respectiv, Damian de Allende, transformat de Pollard. De remarcat eseul lui de Allende, eseu de manual pentru capacitatea unui centru de a inscrie avand in fata patru adversari.

Africa de Sud, beneficiara echilibrului din teren

In ciuda jocului destul de neatractiv (prin comparatie cu semifinala precedenta), mi-au placut mai multi jucatori, de la ambele echipe. De la galezi, capitanul Alun Wyn Jones pentru dorinta de sacrificiu din fiecare actiune de joc, taloneurul Ken Owens, foarte devotat om de echipa si eficient in aparare, Hadley Parkes, un ofensiv rational si Rhys Patchell, atat cat a jucat, 20 si un pic de minute. Lee Halfpenny a stapanit jocul aerian  ca fundas dar nu a fost inspirat cu loviturile de anticipare. De la Boks s-au remarcat, conform propriei opinii, Pieter Steph du Toit, omul care a placat tot ce avea in fata si s-a batut in toate, absolut toatem gramezile deschise ale jocvului, Lood de Jager pentru eficienta in tuse unde l-a avut in fata pe Alun Wyn Jones, Duane Vermeulen, a carui forta de strapungere nu a fost nicicand masurata (si ma gandesc la masura efortului depus de ciclisti, de exemplu) si inepuizabilul Duracell  Faf de Klerk. Care, intre noi fie spus, a facut azi o treba a mai buna decat ar fi facut Elton Jantjies.   un alt pitic atomic, 172 cm. Sa nu-l uitam nci pe Damian de Allende, cu o fulgeratoare forta in atac, nu numai la eseul sau. Si pentru numeroasele sale placaje, chiar daca nu atat de multe ca du Toit.

Sigur ca meritul pentru aceasta victorie apartine jucatorilor, acestor Springboks care fac, acum, o echipa mai mult decat redutabila. Dar, si inca in mare masura, asa cum apreciem Anglia lui Eddie Jones, trebuie sa apreciem si noua fata a echipei creionata de Rassie Erasmus.  Care a ridicat multe din restrictiile impuse de SARU selectiei jucatorilor selectionatei nationale si a promovat multi jucatori de culoare, buni sau foarte buni. 

Rassie, un om fericit cel putin o saptamana

Warren Gatland despre infrangerea Wales

Asa incat sambata viitoare vom avea in fata doua echipe cu stiluri asemanatoare si valoare apropiata. Finala se va juca sambata. In timp ce vineri vum avea un alt meci cu mare atractie, Noua Zeelanda vs Tara Galilor. Un meci al orgoliilor ranite.

Mai sunt doua partide de varf. Bucurati-ve de rugby, prieteni! La buna vedere!

Nimeni nu contesta accesul Angliei in finala RWC 2019. Victorie binemeritata

Senzatia care m-a incercat la finalul acestei partide a fost de usurare. S-a facut dreptate, au castigat cei mai buni, victoria a fost a celor ce au muncit mai mult si cu cap. Eram ingrozit la gandul ca Farrell va juca uvertura si Ford va fi redus la rolul unui centru cuminte, implicat doar in marirea capitanului. N-a fost sa fie asa. Ediie Jones a intuit ca este nevoie de creativitatea lui Ford, nu i-a luat capitania lui Farrell dar nici nu i-a lasat libertatea de a juca pentru penalitati. nu i-a lasat decat transformarea eseului lui ManuTuilagi, din minutul 3. 

Cu care de fapt a inceput partida. Exploziv. Anglia in ofensiva, cu aparare avansata.Si cu plan tactic evident - a nu da baloane adversarilor. Ceea ce s-a tradus in 62% posesie si 69% teritorialitate in prima repriza. Maro Itoje, imperial in tușe. Un eseu englez anulat pentru offside la Curry, justificat sau nu, ar fi marit scorul substantial. Ford rateaza de putin un drop-goal de la aprox.25 metri. Si tot el bate in tusa o penalitate pe care ar fi putut sa o transforme. Ca un indicator al dinamicii jocului, in minutul 40, raportul de turnover-e era de 8-3 in favoarea englezilor. In minutul 40, Ford prinde o penalitate favorabila si duce scorul la 10-0. Ceea ce nu li se intamplase de mult All Black-șilor. 

Repriza a doua incepe asa cum a inceput si prima, cu dominarea in teren a Angliei. La un maul de margine, Ben Youngs inscrie un eseu, frumos. Absolut discutabil TMO-ul nu il acorda si Nigel se conformeaza - pierderea controlului balonului in maul plus offside la jucatorul englez. Daca primul eseu refuzat era mai clar, imaginile video de la acesta nu au fost relevante pentru decizie. Si au defavorizat Anglia. Ford mai transforma o penalitate, in minutul 49, si scorul de duce la 13-0. Daca tinem cont si de cele doua eseuri anulate, realizam dimensiunea dominatiei engleze. All Blacks trece, in acest conditii lajocul pe contre, in viteza. Dar se lovesc de o aparare extrem de efcienta si bine pregatita fizic. Henry Slade era cat pe ce sa fie penalizat cu eliminare pentruo intare cu umarul intr-un placaj, dar Nigel l-a iertat. Vine si reacția furiei negre. La o tusa in 5 metri, aproape de buturile engleze, Kruis isi lasa adversarul nesupravegheat si Ardie Savea se furiseaza printre cei implicati in truse si inscrie eseul neo-zeelandez. Asta si pentru ca Maro Itoje a avut prima scapare de control al balonului pe tot parcursul partidei. Mo,unga transforma si scorul devine 13-7. Ceea ce nu era un motiv de liniste pentru trupa trandafirului. Care mai primeste un cadou. un offside in propriul 5 metri al All Blacks iar Ford nu-i iarta nci de aceasta data, 16-7. Era minutul 62, cand incepusera deja schimbarile. Care nu aduc schimbari majore in peisajul jocului. Anglia continua sa atace si sa se apere extrem de avansat, All Blacks ataca si ei, ai retinut si mai putin eficient, din motive de aparare avansate engleza. In minutul 67, Sam Whitelock il loveste cu intentie pe Farrell intr-un ruck insignifiant. Owens ar fi trebuit sa-l elimine dar plavanul ramane in teren . Doar o penalitate, pe care Ford o transforma, asa ca sa fixeze diferenta, 19-7. Scor cu care se si termina partida, pierduta clar de ne-zeelandezi.In minutul 77, Ford rateaza ultima penalitate a jocului si se cunoaste deja prima finalista a RWC 2019. Aceata este echipa lui Eddie Jones. 

Anglia-vedere din satelit

Antrenorul Angliei are un palmares impresionant. Intre 2001-2005 antreneaza Australia. Cu care in 2003 pierde finala cu Anglia, cea cu drop-goal-ul lui Jonny Wilkinson. Este assistant coach in 2007 cand Africa de Sud cucereste titlul mondial. Intre 2009 -2015 antreneaza Japonia cu care produce surpriza victoriei cu Africa de Sud in grupe si pune temelia cresterii valorice din aceasta editie a oamenilor alintati ca brave blossoms (sau Sakuras). Din 2015 preia nationala Angliei cu care castiga doua editii consecutive ale Six Nations si intra azi, in finala RWC.

Eddie is the One

Este nascut in Tasmania, dintr-o mama americano-japoneza si un tata australian. Etimologic, un eddy este un curent circular de apa in zona Tasmania (https://oceanservice.noaa.gov/facts/eddy.html)

Sunt absolut convins ca victoria englezilor va genera multa presa de aici inainte. Dar poate nu asta este clue-ul zilei de azi. Ci faptul ca invincibilitatea All Blacks a devenit doar un mit. Este un sfarsit de cariera pentru multi dintre celebrii jucatori in negru. De exemplu, Kieran Read a implinit azi 34 de ani. Si putem continua. Ca urmare a jocului rezultatelor din meciurile de maine si de saptamana viitoare, ierarhia mondiala se va schimba neindoielnic. 

Onorul invingatorilor


PS: World Cup-winning coach from 2003, Sir Clive Woodward, added: “That was totally complete. They strangled the All Blacks to death, not just the first two minutes, but the whole game. The physicality, 1-15, was fantastic. It was huge and totally deserved. They absolutely smashed them.” (sursa: Twitter)

Tara Galilor si Africa de Sud, celelalte doua semifinaliste. Nordul si Sudul reprezentate echitabil.

A doua zi a sferturilor putea sa aduca aceeasi placere specatorilor ca precedenta. Zic putea pentru ca publicul asta ar fi asteptat. Nu a fost sa fie asa. Si asta pentru ca in prima partida, Tara Galilor-Franta s-a jucat cu totul altceva decat cu o zi inainte. Nici galezii, nci francezii nu au fost in ziua aceea de gratie care sa ofere meciul memorabil care sa inchida carierele unor antrenori precum Gatland  sau Brunel. Jocul a fost, de la un cap la celalalt, anost, inghesuit, plicticos si arbitrat ca atare. Francezii au inscris trei eseuri, galezii doua dar tabela, in final, a indicat victoria insularilor. Nici una din echipe nu a fost convingatoare si n-a oferit argumente cum ca ea si nu adversara este indreptatita sa joace in semifinale. Franta a mai inchis un ciclu al competentelor limitate, cea a lui Brunel fiind exemplara. Dupa epoca Saint Andre, perioada de antrenorat a lui Brunel nu s-a ilustrat prin nimic major, doar prin experimente si rotatii de jucatori.   Gatland a adus in teren o echipa care isi depasise forma excelenta din Six Nations si putin dupa. Niciunul dintre jucatorii de pe teren nu s-au ilustrat prin actiuni memorabile, prin faze exeptionale. Jocul din sfertul trei a fost de o palida notă 6. Poate si stilul de arbitraj a lui Jaco Peyper a influentat tonusul jucatorilor. Dupa mine, acest arbitru nu ar fi trebuit sa fie trimes azi in teren. Arțagul ambelor echipe, daorat in pricipal, mizei jocului a fost greu de controlat. Varful tensiunii l-a reprezentat gestul mizerabil al lui  Sebastian Vahaamahina care si-a lovit cu buna intentie adversarul cu cotul in plina figura, motiv pentru care a primit carton rosu si eliminare permanenta. Nu stiu daca de aici s-a tras slabiciunea francezilor sau cresterea motivatiei de victorie a galezilor dar este cert ca omul din Noua Caledonie, a pus toata furia sa in gestul pentru care a fost suspendat. Multi comentatori sau fosti jucatori au sarit sa argumenteze ca e a fost doar un simplu fault de joc, ca astfel de lovituri sunt frecvente in toate meciurile etc. Nu stimabililor, a fost rezultatul unui intentii care nu are ce cauta pe terenul de rugby, jocul acela pe care il stim si ni-l dorim cu totii.

Francezii mai asteapta un tur

Oamenii  lui Gatland au castigat pana la urma nu pentru ca ar fi contat superioritatea numerica ci pentru ca ceva din experienta lor le-a aratat ca adversarii nu merita victoria. Diferenta de un punct a fost suficienta pentru castigarea dreptului de a juca o semifinala. Pe care nu o vor juca in calitate de castigatoare cu mare slem a Six Nations 2019, ol mare orchestra a rugby-ului european ci in calitate de invingatoare cu putin noroc a unei echipe din catogeria no-name, cum este Franta lui Brunel.

In a doua partida a zilei, revelatia japoneza avea sa dea masura progresului lor competitional. Toate lumea astepta de la jocul celor imbracati in tricourile japoneze inventivitatea si subtilitatea cu care ii invinsesera pe sud-africani acum patru ani dar si pe scotieni ori irlandezi in septembrie si octombrie. De cealalta parte, Boks doreau sa afirme raspicat ca acel meci de acum patru ani, pierdut la doua puncte, a fost un accident. Diferenta intre Japonia lui Eddie Jones si cea a lui Jamie Joseph este de patru ani, o perioada insignifianta in istoria acestui sport. Japonia a crescut, indubitabil, ocupa un meritat loc 8 mondial dar in rugby valorile sunt supuse mai rar accidentelor si ierarhiile sunt mai stabile in timp. Plusul pe care l-a aratat selectionata multinationala a Japoniei a constat in rafinarea tehnicii de manuire a balonului (sunt specialisti  in jocul pe suprafete restranse), viteza de joc, suportul reciproc acordat de coechipieri oamenilor in dificultate si, excelent lucrat de catre echipa de meseriasi psihologi ai staff-ului international nipon, moralul inalt si expres orienat catre victorie. In cultura japoneza nu exista diferente intre acasa si deplasare, cum exista in Europa, victoria este la fel de importanta si intr-un caz si in celalalt. In plus, prin forta lucrurilor, antrenorii japonezi au insistat (si asta s-a vazut repetat) pe formalizarea reactiilor la erori. De exemplu, am urmarit inca din debut, reactiile jucatorilor la pedepsele aplicate de arbitri. Nici o reactie contrara sensului victoriei in joc. Pedepsele fac parte din joc si trebuie tratate ca atare. De aici si lipsa de nervozitate sau ostilitate in jocul japonez. Intr-un post pe contiul meu de facebook, am sugerat ca la japonezi eseul tinde sa devina o ceremonie asa cum exista deja cea a ceaiului. Un ritual deci, profund incarcat formal, care este independent de orice vointa contrarie. Asa si cu celalalte reactii emotionale. Aceasta stare de gratie, ca sa revenim la joc, a reusit sa tina doar pe durata primei reprize. In ciuda eseului lui Mapimpi din minutul 4, japonezii au echilibrat jocul nu prin contre ci prin actiuni combinative si de risc cu atacuri succesive in fata unei aparari profund mai experimentate. Viteza cu care a circulat balonul la fazele create de japonei a fost contrata de pressingul Boks-ilor. . Scorul primei reprize, 3-5, ne arata fara tagada echilibrul din teren. Cele trei puncte ale gazdelor au fost singurele pe care le-au reusit insularii azi. Si asta pentru ca, dupa pauza, sud-africanii au inceput sa joace dupa strategia proprie fara sa se mai lase impresionati de vioiciunea adversarilor. Ritmul jocului a ramas ridicat dar sensul actiunilor s-a schimbat catre buturile nipone. Faf de Clerk si, inca o data, Mapimpi au reusit eseurile diferentei. La care s-au adaugat si reusitele (contrastand de ratarile aceluiasi) lui Handre Pollard, trei la numar din transformarea unor penalitati. Diferenta au facut-o schimbarile eficiente de strategie in joc ale oamenilor lui Rassie Erasmus. Scorul final a fost 3-26, suficient de clar si respectuos, in acelasi timp, fata de valoarea adversarilor. Visu japonez se termina in sferturile, visul sud-african tinteste finala de pe 2 noiembrie.

Se intampla acum patru ani

S-a intamplat azi

Povestea continua saptamana viitoare cu semifinalele Noua Zeelanda vs Anglia si Tara Galilor- Africa de Sud. Adica actualul loc 1 cu locul 2 si locul 3 cu locul 4. ( Sursa:  https://www.world.rugby/rankings/mru

Pe curand prieteni!

Prima semifinala ca o finala: Noua Zeelanda vs Anglia. Invingatoarele de azi au inscris, impreuna, 86 puncte, adica 13 eseuri.

Invingatoarele din sferturile de azi se vor intalni in prima semifinala, din 25 octombrie. Ele sunt Anglia (40-16 cu Australia) si Noua Zeelanda (46-14 cu Irlanda). 

Anglia a abordat realist partida cu Wallabies. Era de asteptat ca acestia sa atace inca din primul minut. Sia asa au si facut. In minutul 10, Kurtley Beale a pornit intr-o cursa solitara, 40 de metri si era sa inscrie eseul de debut. Insa a fost placat foarte aproape de tinta.  Imediat Leali,ifano transforma o penalitate si Australia deschide scorul. Era minutul 12. Englezii se complica si in atac si, mai ales, in aparare, Farrell nu dadea semne cum ca va fi in forma unui playmaker. A venit insa minutul 19 si balonul a inceput sa circule mai mult de 3 pase. Ajunge la Jonny May si acesta culca primul eseu. Farrell incepe seria de lovituri reusite de picior si transforma. 7-3. Peste inca doua minute, acelasi actor, May, mai pune jos o data balonul iar Farrell il transforma si pe acesta. 14-3. Australienii nu dau semne ca ar renunta, obtin o penalitate (min.26) si scorul ajunge la 14-6. Pana la pauza fiecare trupa mai inscrie din penalitati si scorul ajunge la 17-9. 

Daca pana azi, credeam ca noul trend in materie de rugby ofensiv este sa castigi teren din loviturile de pedeapsa, pentru a ajunge mai aproape de starea de eseu, la aceasta partida am avut confirmarea tendintei opuse. Oamenii insarcinati cu loviturile de picior, Leali,ifano si, respectiv, Farrell, nu ar renunta niciodata la aceste puncte. Antrenorii, amandoi australieni, sunt oameni pragmatici, orice punct in plus e un pas catre victorie. In plus, sa ne mai gandim si la orgoliile de transformeri ped care le incearca mereu cei mentionati. Farrell, de exemplu, numit capitan de echipa va decide singur ca el sa bata penalitatile cu piciorul. Asa s-a intamplat azi. Farrell a obtinut 20 de puncte din suturile sale, ajungand la 44, in total, pentru actuala editie RWC. Sunt gata sa pun  pariu ca el va fi cel mai eficient marcator al turneului. 

Cum spuneam, Anglia s-a dezlantuit in repriza a doua. In fata unei echipe Wallabies lipsita de inspiratie, coordonare si tactica ofensiva. Doar atacurile singulare ale lui Koroibete, Petaia sau Samu Kerevi au mai animat spectacolul. Anglia inscrie prin Sinclair (minutul 44) ca replica la eseul lui Koroibete (minutul 43), aratandu-si forta de atac. Farrell mai adauga transformarea unei penalitati (min. 50) si scorul se duce la 8 puncte (27-19). Replica australiana, mai mult din orgoliu decat din constructie, vine rapid. La o penalitate aproape de 5 metri-ul englez, Australia solicita gramada ordonata. Sinclair cedeaza din nou, asa cum a mai facut-o de mai multe ori in prima repriza. Scott Sio, veteran, este cu mult mai puternic si mai rafinat pilier iar tehnica acestuia de impingere ii arunca in aer lui Sinclair toate sistemele de rezistenta. Din fericire, prabusirea si reluarea introducerii pe gramada se sfarseste cu un turnover englez. Poate ca asta a fost ultimul moment in care australieniimai puteau conta.

Minutul 60 si schimbarile inerente reusesc sa schimbe fata jocului. Intra si George Ford, schimbandu-l pe Slade, dar prewluand rolul lui Farrell de nr.10, intra Marler si Dan Cole, iese Sinclair, intra si George Kruis. La australieni, chiar daca intra o șarniera noua - White si Toomua nu se schimba mare lucru in joc. La englezi, insa, jocul se deschide. Ford incepe sa opuna in valoare atacantii nou intrati, Jonathan Joseph, de exemplu (care l-a inlocuit de Manu Tuilagi, mai tot timpul cu 2-3 oameni pe el). In minutul 70, Farrell mai concretizeaza o penalitate dupa ce cu 7 minute in urma ridicase difreneta la 30-16. Acum este 33-16. In 76, pe o pasa neglijenta a lui Kurtley Beale, Anthony Watson intercepteaza balonul si culca cel de-al patrulea eseu (nu se acorda, evident, bonus point). Farrell ridica procentajul de reusita la 8 din 8 si scorul devine 40-16, care va fi si cel final. 

Australienii par ca se resemneaza. ar nu e asa. Vitezistul Marika Koroibete pleaca din propriul 22 intr-o cursa solitara pana in buturile engleze. Ceea ce ar fi fost frumos pentru spectacol. Dar TMO-ul si Garces (modiocru si azi) apreciaza un inainte in faza initiala a interventiei lui Koroibete. Pacat. 

Omul meciului, flankerul Tom Curry. In afara de cateva placaje, nu inteleg de ce a meritat asemenea distinctie. Ben Youngs, de exemplu, care a jucat 74 minute si putea intra in socoteala, a facut mai multe pentru joc si pentru echipa azi. 

Si asa a ajuns Anglia in semifinale. Pe merit.

pana si Kyle Sinclair....

A doua partida a zilei, Noua Zeelanda vs Irlanda era privita ca o infruntare de zile mari, mai ales ca din ultimele trei intalniri europenii castigasera doua. Si All Blacks se pregatisera ca atare, avand in teren toti oamenii in forma ai momentului. Un moment aparte a fost si varianta lunga a razboinicului kapa-o-pango, neobisnuita la meciurile ordinare. Din grupe, de exemplu.

asta era versiunea pregatita pentru finala

Din pacate, insa, Irlanda nu a fost la inaltimea asteptarilor. Chiar si Joe Schmidt in conferinta de presa de dupa, acuza oboseala jucatorilor sai si recursul la rutina in jocul elevilor sai. A se vedea inregistrarea aferenta. In economia jocului, Irlanda nu a contat, All Blacks au facut un joc scoala in fata unui adversar cu palmares. Ceea ce nu sta in puterile oricui, sa recunoastem. Este totusi campioana mondiala en tittre. Stapan pe fundul terenului si avansat in toate atacurile, Beauden Barret a creionat toate detaliile victoriei de azi a Noii Zeelande. Introducerea lui Scott Barrett (min.40) si lui Jordy cuacelasinume (min.63) au facut din nou eveniment. Cei trei frati s-au semnat pe performanta de a-si lua revansa in fata Irlandei. Si inca in ce maniera! De exemplu, in penultimul minut de joc Jordy isi inscrie numele pe lista marcatorilor. Asta dupa ce fratele Beauden fusese declarat omul meciului.

afacerea fratilor Barrett continua sa prospere

Per total azi s-au inscris 118 puncte, 86 invingatoarele, 30 invinsele. Meciul al doilea a fost de notat cu -9, pentru spectacolul oferit de AllBlacks. Semifinala de sambata viitoare se anunta a fi una de vis. Cred ca Eddie Jones nu mai are parte de nopti liniare.

Maine, alte partide de exceptia. Tara Galilor vs Franta si Japonia vs Africa de Sud. La aceleasi ore cu care ne-am obisnuit deja. 

Bucurati-va de rugby, in continuare, prieteni!

PS. Astazi a fost si ziua de retragere din activitatea internationala a lui Rory Best. Ca si plecarea lui Joe Schmidt din fruntea staff-ului de antrenori ai Irlandei. O sa-i regretam cu siguranta.

Rory Best, emotional. Un exemplu pentru generatiile viitoare.

RWC trece in faza knock-out. Iata superlativele fazei grupelor.

*  Cele mai multe puncte inscrise: 185 - Africa de Sud; 157 - Noua Zeelanda; 136 - Australia.

*  Cele mai multe eseuri (echipe): Africa de Sud - 27; Noua Zeelanda - 22; Australia - 20.

*  Cele mai multe placaje (echipe): Uruguay - 664; SUA - 597; Japonia - 585.

*  Cele mai multe placaje (jucatori): TJ Ioane (Samoa) - 67.

*  Cel mai mare scor: Noua Zeelanda 71 - Namibia 9 (11 eseuri, 9 transformari).

*  Cele mai multe puncte inscrise (jucatori): Yu Tamura (Japonia) - 48.

*  Cele mai multe penalitati trasformate (jucatori): Yu Tamura - 10.

*  Cele mai multe eseuri (jucatori): Josh Adams (Tara Galilor) si Kotaro Matsushima         (Japonia) - câte 5.

*  Italia si Japonia participa la toate editiile RWC din 1987 incoace.

*   Samoa a prins de doua ori sferturile de finala (1991, 1995), Fiji in 1987 si 2007. 

*   In faza grupelor au fost acordate 7 cartonase rosii, 25 cartonase galbene.

*   Au terminat pe locurile 3, calificante pentru editia din 2023 a RWC: Italia din grupa B (12 puncte), Scotia din grupa A (11 puncte), Argentina din grupa C (11 puncte) si Fiji din grupa D (7 puncte). Ultima cu o singura victorie si trei infrangeri!

QED: Japonia merge mai departe. Scotia sta acasa de sferturile astea.

S-a incheiat faza grupelor si se cunosc sfert-finalistele. In sferturi de finala se vor intalni intre ele primele 8 echipa ale lumii. Sambata si duminica viitoare vor juca Anglia (locul 3) cu Australia (locul 6), Noua Zeelanda (locul 1) cu Irlanda (locul 4), Tara Galilor (locul 2) cu Franta (locul 8) si Japonia (locul 7) cu Africa de Sud (locul 5). Locurile, dupa punctaj, sunt cele ale clasamentului mondial tinut de World Rugby la 13 octombrie 2019. Interesant este ca echipele clasate pe locul 3 in grupe, ocupa si ele locurile 9-12 ale aceluiasi clasament: Scotia 9, Argentina 10, Fiji 11, Italia 12.  Inclin sa cred ca nu exista sport in care performantele unui campionat mondial sa fie confirmate atat de fidel de un clasament inter-tari. 

Locurile din urma clasamentelor. in gupe au fost ocupate de (in ordinea punctelor realizate dar separand echipele prin esaveraj) : Rusia , Canada si Namibia, Satele Unite ale Americii cu 0 puncte. Locurile din clasament ocupate de acestea sunt  20, 22, 23 si, respectiv 17. Pentru a avea o idee mai clara, Romania se afla pe locul 19.

Cele mai bune esaveraje, in ordinea punctelor obtinute in grupe, arata astfel : Tara Galilor, cu 19 puncte - esaveraj + 67, Japonia cu 19 puncte, esaveraj + 53, Anglia cu 17 puncte, esaveraj + 99. Acestora le urmeaza Noua Zeelanda cu 16 puncte si esaveraj +138,  Africa de Sud cu 15 puncte si esaveraj + 149 (cel mai bun) si Australia cu 16 puncte si esaveraj + 68. 

Astazi s-a dovedit ca miracolul japonez de acum patru ani este deja o certitudine. Japonia nu mai apartine Tier 2 ci este in randul marilor puteri mondiale. Scotia a fost o replica palida a echipei care a pierdut oneros sfertul sau de finala acum patru ani. Eddie Jones a fost intemeietorul acestei mari puteri, Jamie Joseph a finisat-o. Indiferent de criticile aduse organizatorilor pentru postponarea din motive meteo celor trei meciuri, Japonia a fost o gazda formidabila a acestei World Cup, 2019. Asa a fost, o gazda perfecta, si pentru etapa de F1, desfasurata azi dimineata la Suzuka. In mare parte si pentru ca echipa ei nationala a intrat in randul marilor puteri ale rugby-ului international. 

La sfarsitul saptamanii viitoare vom sti si semifinalistele acestei editii de Cupa Mondiala. Sambata vor juca Anglia cu Australia si Noua Zeelanda cu Irlanda iar duminica Tara Galilor cu Franta si Japonia cu Africa de Sud, ultima fiind reeditarea surprinzatoarei intalniri de acum patru ani.

Avem toate motivele sa ne bucuram de rugby, prieteni!


PS. Rivala noastra din cartier, Georgia, a participat in Grupa D.si nu a reusit sa obtina decat 5 puncte. ocupand locul 4. Ca atare, spre disperarea unora (prieteni vechi), vom relua cafteala cu gruzinii an de an, an de an, pentru calificarea la editia frantuzeasca a viitoarei World Cup. Ce pleașcă pentru FRR!