Rezultatele de ieri si azi: Northampton Saints 21- Leicester Tigers 20; Saracens 31- Harlequis 17; Toulon 16- Racing Metro 6; Montpellier 19- Castres Olympique 22. Northampton a fost finalista si anul trecut, Saracens este pentru prima oara finalista si in Aviva Premiership si in Heineken Cup. Toulon si Castres au fost, ambele, finaliste in campionatul trecut, Toulon este finalista si in Heineken Cup, impotriva Saracens. Interesant, nu? Toulon a avut un meci care nu i-a fost tot timpul sub control. Jocul a fost incalcit, lipsit de spectacol si tensionat. Cu exceptia eseului (minut 12) lui Mat Giteau, spontan si inteligent construit de Habana si dropgoal-ului lui Wilkinson (minutul 71) s-a jucat intre cele doua linii de 22. Suturi multe si cam aiurea, nici Wilkinson nici Sexton nu au reusit sa creeze faze deosebite. La pauza, oamenii din Rada conduceau la un punct, eseul lui Giteau contra doua penalitati ale lui Sexton. Dupa pauza, Wilkinson a fost responsabil cu punctele; doua penalitati si un drop-goal. Desi nu a aratat ca se pregateste contra englezilor de la Saracens pentru finala Heineken Cup de peste o saptamana, Toulon i-a fost superioara lui Racing Metro in special in apararea imediata. Bastareaud, Delon Armitage si, cat a jucat, Bakkies Botha (aflat intr-o stare euforica ce mie mi-ar fi dat de gandit la farmacopeea clubului) au taiat din fasa toate atacurile cu potentialitate virtuala ale parizienilor. In mod sigur nu se va intampla la fel in finala cu Saracens. Leicester, campioana sezonului trecut in Anglia, au pierdut pe mana lor meciul pe care l-au condus in majoritatea timpului. Bowden, Tate, Goneva si Flood au fost spectatori la faza eseului din minutul 77, cand Tom Wood, pe valul de energie aruncat in joc de Sfinti, reuseste sa se descurce in 5 metri si sa culce. Tigrii conduceau cu patru puncte si nu aveau de facut decat sa retina mingea in joc departe de 22-ul propriu. Au mai pierdut cateva astfel de meciuri in acest campionat si n-au invatat nimic. Adevarul ca jocul a fost unul de mare uzura si ca toti jucatorii asteptau cu nerabdare fluierul final. S-a jucat indisciplinat, de ambele parti, jocul nu a fost cursiv, niciuna din cele doua combatante nu s-a distins prin strategii de succes, singurele momente de retinut din acest sunt eseurile, cele ale lui North, pur sange, si ale lui Tuilagi si Ben Youngs, bine speculat de Toby Flood. Astfel, Leicester nu mai marge in finala anul asta si o lasa pe Northampton, finalista anul trecut, s-a provoace pe Saracens. Primul meci de azi, Saracens-Harlequis, a fost ca un film facut din doua bucati, de doi regizori distincti. La pauza, Quins conduceau cu 17-11. Dupa care s-au taiat. Sarries devine cu totul alta echipa, mai ordonata si mai coerenta in atac. Eseul lui Brad Barritt(minutul 53), transformat de Farrell, le aduce pe gazde la conducere, 18-17. Urmeaza imediat desprinderea (minutul 57), dintr-o discutabila penalitate acordata de "specialistul" in situatii sesizate prin intuitie, Wayne Barnes. Urmarind un balon de care erau amandoi departe, Owen Farrell cade dupa cu il impinge din spate pe un adversar, pe Wallace, care cade si el, dar mai putin spectaculos decat Farrell. Barnes nu era pe faza, se deplasa si el dupa balon si nu a fost deloc atent la insignifiantul incident de joc. Nu s-a consultat nici cu judecatorii de linie, nici cu TMO. A dat direct penalitatea pe care Farrell nu a ratat-o. 21-17. Din acest punct, meciul s-a rupt. A urmat eseul flankerului Brown, transformat, de asemenea, si o alta penalitate, in minutul 74, prin care Farrell ridica scorul la 31-17. Saracens a castigat pe merit, avand o repriza a doua excelenta, in care adversarii nu au inscris nici un punct. Nimeni nu le poate contesta jucatorilor londonezi calificarea in finala, dupa ce au castigat la o oarece distanta fata de Northampton, campionatul regulat. Cele mai bune doua echipe din campionat vor juca si finala dupa acest specific play-off din Aviva Premiership. Nu acelasi lucru s-a intamplat si in cea de-a doua semifinala a Top 14. Montpellier terminase sezonul regulat pe locul doi, dupa Toulon si inaintea, ce cateva puncte de Castres, campioana sezonului precedent (invingatoarea lui Toulon, care castigase deja Heineken Cup 2013). Meciul s-a disputat la Lille, pe teren neutru, unde Montpellier era socotita gazda. Oaspetii, Castres Olympique, a facut un joc bun in prima repriza, ca si adversarii. Castres conducea cu 13-10, gratie unui eseu a lui Claassen transformat de excelentul azi, Rory Kockott, si a inca doua penalitati transformate de acelasi sclipitor demiu sud-african. Dupa reluare, Kockott mai adauga punctele unei penalitati astfel incat diferenta creste la sase puncte ,10-16. Trinh-Duc, fosta vesnica speranta pe postul de uvertura, transforma inca o penalitate, 13-16 si dupa inca doua minute inca una. Scorul devine egal, 16-16.Montpellier revine in avantaj, tot ca urmare a unei penalitati, 19-16, Kockott egaleaza in minutul 68, 19-19. Pana la expirarea timpului regulamentar, Kockott rateaza victoria, sutand prea scurt. Urmeaza prelungirile, doua reprize de zece minute. In minutul 84 de joc, Paillague suteaza si el scurt dintr-o penalitate. Cinci minute mai tarziu este randul lui Kockott sa suteze prea scurt. Dar, vine surpriza! Minutul 90, Castres in atac, toti jucatorii Monpellier-ului erau pregatiti sa-i contreze pe Kockott, Tales si Dulin, oamenii cei mai p[ericulosi de pana atunci, cand...Seremaia Bai (de la anul la Leicester) incearca dun drop-goal si...reuseste!!! 19-22. rezultat cu care s-a sfarsit partida, dupa cate o ratare de penalitate de fiecare parte. Spre sfarsitul primei reprize a prelungirilor intra si pilierul Mihaita Lazar. A fost un meci perfect epic, la sfarsitul caruia echipa excelent condusa de Rory Cockott, se califica in finala unde va repeta, probabil, intalnirea surpriza de anul trecut cu Toulon. O placere acest ultim meci de azi. Ca bonus, Canal+, care transmite si pe mai departe aceste intalniti din Top 4, ne-o prezinta cu generozitate dezinteresata pe charismatica, frumoasa si supercalificata in rugby Isabelle, jurmalista cate face interviurile din teren, prefateza si postfateaza meciurile. O incantare aceasta tanara doamna si, poate, un model pentru comentatorii de rugby romani. A bon entendeur, salut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu