Proiectul Timisoara a reusit!

Bravo banatenilor! Dominatia provinciei asupra bucurestenilor (Steaua si Dinamo)continua. De patru ani, desi se joaca pe Arcul de Triumf, finala este castigata de alogeni. Azi Timisoara a aratat ca rugbyul nu mai este sub patronajul miticilor desi toate institutiile decizionale ale acestui sport sunt pline de ei si de prietenii lor. Meciul a fost dinamic dar anost din perspectiva spectacolului. Un singur eseu si ala chinuit a decis finalul. Timioara a fost mai insistenta, nu neaparat mai creativa si in ultimele minute a reusit sa culce un balon decisiv. Baia Mare a fost mai indisciplinata si a avut mai multe eliminari, timp in care, cu exceptia eseului din final, timisorenii nu au putut sau stiut sa profite de om/oameni in plus. O nota buna pentru angajamentul fizic, care ne lipsea pana acum. Pacat de Vali Calafeteanu care si-a rupt din nou bratul si va lipsi cateva luni din diversele formule de reprezentative care vor juca in competitii importante (Amlin Challenge sau amicalele din noiembrie, cu Japonia si USA). E un progres real fata de acum un an, ca sa avem o referinta, in privinta angajamentului de echipa. Toti jucatorii participa la faza ofensiva, foarte multi la cea defensiva. Timisoara a stat mai bine la capitoul ofensivl, poate si datorita infuziei de gandire sud-africana din acest an ca si a importului unor jucatori-cheie in orice fel de joc (Petru Balan, Turasvili, Daniel Carpo). A si terminat mai proaspata, si ca urmare a eliminarii prostesti a lui Macovei, care a lasat Baia mare fara un inchizator cu viziune larga asupra terenului. Victorie meritata a Timisoarei, ca si victoria Stelei in fata Farului, pentru locul trei. O mare surpriza a fost victoria CSM Bucuresti asupra lui Dinamo, ultima terminand abia de locul 6 acst campionat. A retrogradat Iasiul lui Clement Nemesniciuc, ceea ce nu e o surpriza. In fine, ierarhia acestui an pare a fi justa si nu cred ca o va contesta-o cineva. Doua momente penibile in final, care ne-au adus inapoi in spatiul nostru traditional de gandire. Oficialii (Morariu si Petrache) au uitat sa ofere cupa alocata locului doi baimarenilor, fapt ce a intrerupt premierea timisorenilor pentru a repara gafa. Una din medaliile castigatorilor a cazut pe jos dar panglica a ramas de gatul premiatului. Noroc cu vederea agera a unuia din chibitii evenimentului. In ansamblu, victoria timisorenilor a fost pe deplin convingatoare. Jocul Baia Mare- Timisoara ne da oarece sperante ca rugby-ul romanesc mai poate creste. Recunosc ca nu mi-a lipsit deloc Vlaicu. Cu o noua suprafata de joc, sintetica, pe terenul II, sezonul se poate lungi iar competitiile interne, atatea cate sunt, se pot intensifica. Competitia bucurestenilor cu provincialii va genera valoare in plus si vom avea ocazia de a vedea noi jucatori. Sa speram ca si la anul vom mai gasi ceva mai multe superlative de acordat.