Cand calculul hartiei nu te ajuta sa pariezi corect

Doua surprize, mari cat casa. In finala SuperRugby vor juca Waikato Chiefs si ACT Brumbies. Pe merit. Chiar daca adversarele lor au fost Crusaders si Blue Bulls, mult mai titrate si mai pline de jucatori internationali consacrati. La casele de pariuri, cotele erau in favoarea invinsilor. Bulls-1.27 vs Brumbies-3.85 si, respectiv Crusaders-1.60 vs Chiefs-2.40 (Sportsbet.com). Sau, pentru Bet365, una din casele mari de pariuri din Noua Zeelanda, cotele erau: Crusaders va castiga editia 2013 a SuperRugby-2.75; Chiefs-3.20; Bulls-3.20; Brumbies-8.00. Ambele meciuri s-au decis in ultimele minute. La scorul de 19-20 pentru Chiefs, in minutul 76, Daniel Carter rateaza un drop de de la 25 de metri, dupa ce in minutul 73 inscrisese dintr-o penalitate de la 40 metri si redusese scorul. In celalalt meci, gazdele, Blue Bulls pierd controlul scorului in minutul 79 (conducea cu 4 puncte, 23-19) cand Brumbies inscrie un eseu prin rezerva Kuridrani, transformat de Leali'ifano) si pierd meciul la 3 puncte, 23-26. Ambele intalniri s-au jucat intr-un ritm infernal, cu un angajament fizic total si foarte putine accidentari. Ambii arbitri, Steve Walsh si Craig Joubert, au fost la inaltime, lasand jocul liber dar fluierand atunci cand jocul o impunea. Pe scurt, meciurile de azi au fost rugby la superlativ. Cu o singura observatie: angajamentul fizic tinde sa devina, pentru din ce in ce mai multi observatori avizati, suspect de dopaj. Discutiile au inceput in Europa, in Franta mai precis. Cantitatea de efort depusa de rugbystii din topul ierarhiilor mondiale este din ce in ce mai mare si nu poate fi explicata doar prin cresterea antrenata a rezistentei la efort. Inca nu au inceput sa fie masurate cantitatile de energie depuse in timpul unor meciuri dar momentul cand acestea vor fi masurate nu e departe. Doua evenimente sportive incheiate recent sunt in discutia specialistilor: Turul Frantei (performantele lui Chris Froome) si meetingul atletic de la Londra (cazul lui Usain Bolt). In ambele cazuri, s-a demonstrat ca energia pusa in joc de catre sportivi poate fi masurata iar anumite nivele de eficacitate energetica devin suspecte fata de o medie, considerata teoretic. Interventia biochimiei in pregatirea fizica a sportivilor e din ce in ce mai sofisticata iar mijloacele ameliorative ale performantelor devin foarte dificil de depistat. Profesionismul se va afla in curand si cu mare probabilitate in centrul unor discutii vitale pentru ideea de sport. La o simpla revedere a oricaruia din cele doua meciuri de azi, cele mentionate mai sus pot produce suspiciuni grave pentru conducatorii sportului care ne place atat de mult. Nu vreau sa mai continui monologul pe aceasta tema, am drept la dubii dar nu am autoritatea de a poza in expert. Schimband tema si revenind, sa notez si cate ceva despre meciurile de azi. Cautand o metafora mai deosebita pentru a scrie un titlu inspirat si, daca se poate, atractiv, am avut intentia de a vorbi despre un rugby electric, in sensul american al expresiei "high voltage". Acum aceasta expresie nu mai e deloc metaforica. Daca Usain Bolt a dezvoltat in cadrul cursei cu record mondial (Berlin 2009) 2,6 KW, oare cati KW ar fi degajat meciul de azi-dupamasa? Electric, intr-adevar, dar unde mai e sportul, in special cel de dinainte de profesionism? Jucatorii sunt apreciati dupa numarul de placaje, dupa metri fugiti cu balonul la piept si mai putin dupa numarul de pase, dupa assist-uri la fazele de eseu. Ideile de forta si putere au fost dintotdeauna atribute ale rugby-ului dar alaturi de ele se puteau urmari si alte aspecte: creativitatea unei uverturi, jocul de picior, replierile in aparare ale linie a treia, deschiderile demiului, plasamentul fundasului, cursele aripilor etc. Acestea din urma s-au estompat in jocul profesionist actual. Co toti ne-am bucurat vizual de eseurile lui Aaron Cruden (40 de metri, dupa o interceptie de balon) si cel reusit de Kuridrani cu assist-ul lui Tomane si Mogg. Dar ele sunt din ce in ce mai rare. De baza a devenit forta de "distrugere" de care, de exemplu, a dat dovada azi (cam tarziu, as zice, fata de momentul in care era nevoie, turneul British&Irish Lions)veteranul George Smith, excelent spargator de aparari. Sau, ca sa privim putin diferit, ponderea in timpul efectiv de joc a gramezilor spontane si maul-urilor, in crestere constanta ca durata. Acest din urma aspect vine, pe undeva, din aglutinarea celor doua faze distincte-apararea si atacul-jocul considerat modern e analizat dupa teritorialitate si posesie, ceea ce induce o alta abordare a ideii de strategie de joc. Te poti apara in 22-ul advers si poti sa ataci in propriul 22. Posesia ea devenit foarte importanta, nu conteaza in care parte a terenului se intampla. In conditiile in care apararea adversa este imediat pe tine, important e sa nu pierzi balonul (deci sa ai posesie). Iar aici nu mai poti sa contabilizezi nimic. Cea mai mare parte din timpul de joc, cum spuneam, se risipeste in gramezi spontane in lupta pentru balon. Care nici nu aduc, de cele mai multe ori, avantaje tactice sau teritorialitate, nu creaza spectacol si alimenteaza, ca efect colateral, tensiuni psihice intre jucatori. Dar asta e, mergem mai departe cu profesionismul. Din punctul in care ne aflam azi, este extrem de greu, daca nu imposibil, de revenit in zona rugby-ului spectacol sportiv (si nu comercial). Important ar fi sa se mentina, la limita, nivelul actual al ideii de joc sportiv. Nu mai este nevoie de schimbari de reguli care sa fluidizeze jocul. Este suficient de fluid dar, conform celor de mai sus, se ineaca in fizicalitate. Din tot playoff-ul SuperRugby, meciurile care au placut cu adevarat au fost Brumbies vs Cheetahs si Crusaders vs Queensland Reds. Semifinalele de azi au fost din alt film. Sa vedem ce ne mai aduce aceasta cu totul impredictibila finala Chiefs-Brumbies. Ne revedem pe 3 august la Hamilton, pe terenul franchizei Waikato-Chiefs. Aparati rugbyul, prieteni! PS.Nu sunt un nostalgic (chiar daca imbatranesc un pic) dar au inceput sa ma deranjeze evolutiile induse de interventia comercialului in sport.