Franta cu doua echipe in semifinalele Heineken Cup. Primele doua din Top 14. Anglia cu una singura. Ca si Irlanda.

Se stiu deja semifinalele. Pe 27 aprilie, Clermont Auvergne-Munster. Pe 28 aprilie, Saracens-Toulon. Sferturile de ieri si azi au fost interesante. Dintr-un singur punct de vedere: cate echipe din Franta si cate din Anglia ajung in semifinale. Erau cate trei din Franta (Clermont, Montpellier, Toulon) si trei din Anglia (Saracesns, Harlequins si Leicester Tigers). Aidca primele trei clasate in Premiership. Si primele doua clasate in Top 14 plus locul 6, actuala revelatie a campionatului profesionist francez. Pana aici, logica informala a sportului a functionat. Cele doua campionate puternice din Europa si-au trimes reprezentantele in faza knock-out a Heineken Cup. Pe langa acestea si-a mai facut loc Munster, o echipa redutabila din Irlanda, departe totusi de gloria europeana a conationalilor de la Leinster si chiar Ulster, reprezentanta Irlandei de Nord, capabila si ea de suprize, dar doar in grupe. In primul meci al sferturilor Clermont au fost dezlantuiti in fata Montpellier-ului lui Mario Ledesma. Cu o linie de treisferturi imbatabila in fantezie -Sivivatu, Rougerie, Fofana, Nalaga (fiecare cate un eseu). auvergnatii nu au avut probleme in fata unei aparari stranse dar neinspirate. Parra a fost un bun conducator de joc si a cam facut legea in atacurile lui Clermont-Auvergne. Montpeliier nu a rezistat decat 25 de minute, cand chiar conducea cu 9-3. Trinh-Duc s-a accidentat repede iar Ouedraogo, Gorgodze si Amorosino s-au zbatut individual pentru o echipa fara inspiratie. Cam aceeasi regula avea sa domine si in a doua partida de sambata. O echipa inspirata, Saracens si un adversar venit sa faca fata si doar atat. Diferenta clara de obiective. Londonezii nu au impresionat dar a au fost eficienti. Doua eseuri si cinci penalitati le-au fost suficiente. Irlandezii s-au straduit doar prin cuplul de mijlocasi Ruan Pienaar si Paddy Jackson. Cam degeaba pentru ca nu au fost sustinuti. In schimb, Saracens s-au miscat in voie atat pe linia a treia- Fraser si Brown cat si pe treisferturi- Chris Ashton, in special. Dar, spre deosebire de adversar, au aratat ca o echipa. Cu o strategie clara-accesul in semifinala si o tactica de mentinere a scorului favorabil. Intre minutele 45 si 55 irlandezii au dominat copios dar englezii au rezistat asaltului care avea sa aduca irlandezilor 9 puncte consecutive. Scorul final a fost favorabil celor care au fost mai realisti pe teren, Saracens impunandu-se cu 27-16. Owen Farrell, a fost extrem de sters ca uvertura dar a transformat cinci penalitati si un eseu. Duminica , sferturile s-au deschis un un meci deschis oricarui rezultat. Campioana en-titre a Premiership 2011-2012 infrunta e echipa irlandeza in forma, cu principalii actori iesiti din accidentari (O'Connell, O'Donnell, Murray). Jocul nu a fost spectaculos dar s-a desfasurat intr-o mare tensiune pana la sfarsit. Ambele echipe au tacticizat jocul pe speculatii posibile ale greselilor adversarilor. In special in gramezi si maul-uri. Iar englezii au gresit mai mult. Quins au oferit irlandezilor 13 lovituri de pedeapsa contra 6 cedate de adversari. Iar O'Gara a fost in zi buna de sut. Internationalii londonezi (Easter, Robshaw, Care, Marler, Monye) au jucat steril si pe spatii mici ceea ce a permis ofensivei insulare sa preseze continuu. De eparte, cel mai bun "constructor" pe teren a fost batranul Paul O'Connell, declarat si omul meciului. Iar celalalt batran irlandez, Ronan O'Gara, a punctat 100%, 6 din 6. Finalul,12-18 trimete in semifinale echipa mai realista si mai motivata, Munster. Care nu va avea viata usoara in compania francezilor de Clermont-Auvergne. Ultimul meci, de duminica, avea sa aduca pe un teren impecabil, Stade Mayol, cele doua echipe de suflet ale mele, Toulon si Leicester Tigers. Meciul avea sa opuna un maestru de ceremonii, Jonny Wilkinson, si trainee-ul sau de la Newcastle Falcons, Toby Flood. Ambii jucatori de prim plan in elita rugby-ului international. Asa a si fost. Meciul, la fel de tacticizat ca si precedentul s-a jucat numai pe suturile celor doua uverturi. Tigers incepusera bine, fortandu-le pe gazde sa stea in terenul propriu si sa cedeze penalitati. Dar jocul s-a echiibrat pe mijlocul terenului, unde nici Tuilagi nici Bastareaud nu si-au transfoprmat renumele in puncte. Asa ca jocul a fost decis de loviturile de penalitate ale celor doi suteuri, Wilkinson si Flood. Iar batranul Wilko a fost mai bun: 21-15. Daca tonusul si antrenorii o vor tine in forma, Clermont-Auvergne va putea juca in finala. Cu, destul de probabil, Saracens. O finala rranceza nu ar fi exclusa dar cota ei este, asta seara, de 13/1. Se ne bucuram de rugby , prieteni!