O sambata nebuna

S-a incheiat si aceasta editie a RBS Six Nations. Calculele specialistilor si cotele pariurilor au fost basculate de viata reala. Cine si-ar fi inchipuit, chiar si la betie, ca Franta va strange doar 3 puncte? Si, mai mult, va termina pe ultimul loc, detinand pentru un an foarte putin onorabila lingura de lemn. Sau ca Scotia va termina in final pe un loc trei, scapand de angoasele bataliei perpetue, in ultimii ani, cu Italia pentru penultima pozitie a clasamentelor finale? Sau ca Italia va invinge (chiar si la Roma) atat Franta cat si Irlanda (pe ultima dupa ce s-a "incalzit" cu o saptamana in urma cu Anglia)? Cred ca sunt foarte putini, chiar extrem de rari, acei pariori care au mers pe aceste trei scenarii simultan. Si mai putini au fost cei care au dat Italiei sanse la un mai mult decat merituos loc 4, in fata Irlandei si Frantei. In meciul de la Roma, am vazut o Italie dezlantuita, sarjand in serie catre buturile verzilor. Parisse a facut un alt meci exceptional si si-a condus echipa catre o mare victorie. Orquera a fost, in mare masura si el, un personaj decisiv pentru trena fizica pe care au dus-o 80 de minute azzurii. Din nou s-a remarcat Giovanibatista Venditti, autorul a inca unui eseu. Irlandezii au patinat pe uscat, in lipsa unui playmaker adevarat si au aratat nesfarsite probleme de disciplina. Pentru acestea au primit trei cartoane galbene, pe langa Donacha Ryan si Euan Murray, marele Brian O'Driscoll poposind si el in Sin Bin. 22-15 pare un scor concludent, cel putin pe hartie. In realitate, italienii au dominat net, si pe inaintare si pe jocul la mijlocul terenului. De remarcat, la meciul sau de retragere, gladiatorul Lo Cicero care, la 36 de ani, alearga regulat intre 8 si 9 kilometri meci de meci. Jacques Brunel a facut o treaba excelenta de cand este in comanda la nationala Italiei, adica de un an. Stilul actual al Italiei seamana izbitor, pentru cine isi mai aduce aminte, cu Perpignan-ul anului 2009. Millenium Stadium s-a pregatit in mod special pentru finala editiei din acest an. Cum in Wales sentimentele localnicilor fata de Londra sunt ostile, iar in ce priveste rugby-ul scalpul englezilor era mai dorit ca niciodata,, erau create toate conditiile pentru un meci in care Anglia trebuia sa lupte si contra multimii din tribune. Cu acoperisul tras asupra suprafetei de joc, zgomotul tribunelor reverbera asurzitor. Si asta a contat, nu numai pentru pentru a feri terenul de umiditate excesiva si a mentine balonul uscat, ci si pentru a stressa oaspetii prin galagia de fond. Strategia a fost de mare folos. Anglia s-a prezentat ca o echipa deja invingatoare. Asa indicau si casele de pariuri. In teren, insa, situatia nu a aratat ca in promo. Dupa o prima repriza echilibrata, de tatonare, galezii si-au dat drumul la joc. Englezii erau deja epuizati fizic de atacurile si subtilitatile atacului galez. Dupa un 3-9 la pauza, in strategia oaspetilor nu s-a schimbat nimic. Farrell iesit din forma dupa acidentare, nu a deschis nimic relevant, inaintarea muncea orbeste pentru metri de teren. Totul se impiedica de apararea extrem de stransa a galezilor. Robshaw s-a batut ca un leu pentru fiecare balon (ca de obicei) dar nici linia treia, nici fratii Youngs, nici Farrell nu au creat nimic. Uvertura englezilor a fost mana moarta in acest joc, ca si fratii cu pricina. Nici gramada, nu a functionat ca de obicei. Au fost, pe toata durata meciului, 23 de prebusiri ale gramezii, din care 19 si le-au asumat englezii. Si nu neparat pentru ca au cedat Marler, Youngs sau Cole (ori substitutii lor dupa schimbare, Vunipola, Hartley ori Haskell). Intreaga gramada a functionat prost. E adevarat ca reducerea de la patru la trei a timpilor de legare si angajare a gramezilor, a creat o mare presiune pe jucatori. La comanda "set" ei deja imping, insa la acest efort nu contribuie numai linia intaia. Si celelalte, mai ales linia a treia sa infig brusc in dispozitivul gramezii si contribuie, in functie de forta de impingere a fiecarui jucator, la dezechilibrarea gramezii proprii. Care, la randul ei, intalneste un adversar la fel de dezechilibrat. Fortele care se conjuga la mijlocul gramezii devin inegale si duc la prabusiri. Mecanica gramezilor este in mare dificultate si IRB trebuie sa ia rapid o masura in aceasta privinta. Dar nu din acest motiv s-au prabusit englezii in repriza a doua. Ci din lipsa unei idei clare de strategie. Cu un Farrell bezmetic, un Ben Youngs, neinspirat, contrat sistematic si eficient de oponentul Philips sau un Tuilagi fara explozia sa obisnuita, albii cavaleri ai rozei nu au putut construi nimic. Ba, mai mult, prin epuizare, galezii i-au contrans de cel putin trei ori sa se replieze disperat de linia de 5 din fata buturilor, acolo unde au fost macinati strategic de adversar. Desi nu asta a fost motivul pentru care galezii au inscris de doua ori (Cuthbert-57', 66'), eficacitatea galeza a venit pe fondul unor atacuri fulgeratoare create de rapidul linie a treia Justin Tipuric, croatul fiind fost jucator de rugby7 si declarat "man of the match". Englezii nu au mai avut puterea nici macar de a incerca placaje la perechea centru-aripa. Epuizati total, englezii au mai cedat cateva lovituri de pedeapra lui Halfpenny ori Biggar pana la sfarsitul jocului, a doua repriza incheindu-se cu scorul informal de 21-0 pentru gazde. Rusinos pentru englezi, meritoriu pentru galezi. la egalitate de puncte, a primat esaverajul. Englezii, desi aveau doua puncte in fata, si o diferenta de puncte favorabila, trebuiau sa nu piarda la o diferenta mai mare de 8 puncte pentru a catiga turneul. Si iata ca au pierdut cu mult mai mult ((3-30!) iar Tara Galilor le-a suflat titlul si in acest an (ca si anul trecut, invingatori pe Twickenham). La Paris,un deja vu, meciul orgoliilor. Franta era amenintata de lingura de lemn (o rusine impardonabila in fata publicului si pentru noul selectionar, Saint Andre). Scotia venea dupa cateva prestatii remarcabile (realizate cu un antrenor nou si o echipa in curs de rejuvenare) si avea pespectiva unui loc meritoriu in clasament. Gazdele trebuiau, ca sa scape de rusinea ultimului loc, sa invinga la mai mult de 18 puncte, ceea ce, din punct de vedere patriotic, era perfect accesibil. Numai ca Scotia avea de aparat imaginea ultimelor sale jocuri bune si victorii importante. Meciul a decurs ca un deja-vu, Franta sterila (in ciuda celor doua eseuri (Fofana si Medard), Scotia o buna negociatoare a rezultatelor (eeul lui Visser). Pe o ploaie marunta si surda, scotienii au avut forta sa controleze scorul in favoarea lor, desi francezii s-au straduit la limita puterilor fizice sa ajunga la diferenta necesara. Resemnati si "gratulati" de public, francezii termina un sezon prost, desi tonusul lor era in crestere dupa prestatiile din toamna trecuta. Saint Andre se pare ca nu mai are alte optiuni vizibile pentru constructie echipei careia FFR i-a trasat obiectivul castigarii Cupei Mondiale din 2015. Cam asta a fost sambata nebuna de ieri. Tot ieri s-a jucat si Romania-Georgia, despre care nu vreau sa scriu nimic. Vlaicu supravietuieste. Six Nations 2013 s-a terminat. Incepe lupta pentru Heineken Cup. Bucurati-va de rugby, prieteni! PS. In lipsa lui Bogdan Cosmescu si a locotenentului sau, Florin Caruceru, la microfonul Dolce s-a suit un comentator de fotbal total neavenit pentru rugby, Ady (ce prenume pretios!) Dobre. Dincolo ca nu intelege prea bine diferentele dintre cele doua jocuri, a stalcit in permanenta numele jucatorilor. Macar un pic de documentare fonetica inainte de meci ar fi salvat situatia celor doua meciuri in care a prestat ((Italia-Irlanda si Franta-Scotia) la acelasi nivel cu traditionala grupa de "comentatori" Spanu-Carnu-Bocanaciu.