Cateva promisiuni. Si atat.

A trecut si etapa a patra iar turneul ramane, cum scriam in ultima postare, unul ciudat. Irlanda nu a reusit sa invinga Franta, desi a avut toate atuurile pentru a o faca. Anglia s-a chinuit sa nu piarda cu Italia. Iar Scotia, autoare a doua performante deja in acest turneu, a cedat in fata experientei galeze. Nimic expresiv in cele trei jocuri. Poate doar cateva individualitati pe cale sa devina jucatori de elita. Ma gandesc in primul rand la foarte tanarul mijlocas scotian Duncan Weir. In mai face 22 de ani. Are eja o maturitat de jucator de mare clasa, un foarte bun plasament, vede tot terenul, suteaza precis si puternic si, lucru rar in acesti ani, este un admirabil altruist (ceea ce il va impiedica cu siguranta sa ajunga o vedeta, in sensul jurnalistic al cuvantului). Tot de la echipa Scotiei, dar afirmat ceva mai devreme, se cuvine sa-l citam pe Richie Gray. Accidentat (si supectat de ruptura de tendoane) in meciul cu Tara Galilor, Gray, fost coechiper la Glasgow Warriors cu Weird pana in sezonul trecut (acum joaca la Sale Sharks, este o linia a doua ce aminteste de Martin Johnson, Oriunde este un mol sau o spontana, Gray este acolo, unde este cineva de placat, Gray placheaza cu duritate dar in litera regulilor . Alearga ca si cum meciul abia ar incepe, se daruieste fara retineri echipei. Este un jucator spectaculos si eficient. Pacat de accidentarea de sambata, poate altul ar fi fost scorul cu Richie Gray pe teren pana la sfarsit. Din echipa Irlandei, de retinut perechea de mijlocasi Connor Murray - Paddy Jackson. Paddy Jackson, 21, joaca la Ulster, atat ca uvertura cat si centru. Accidentarea lui Jonathan Sexton a fost o mare oportunitate pentru a se afirma si ca "senior" (el lansa ndu-se, ca speranta, in Mondialele de U20 din 2011). Amintind mai curand de fineturile lui Ronan O'Gara decat de agresivitatea celui pe care l-a substituit, Jackson are viziunea jocului modern, in mare viteza, cu pase precise (in viteza, desigur) si cu suturi de urmarire surpriza. Un bun trasformer, de asemenea, Paddy Jackson a adus 8 puncte din cele 13 ale echipei sale in egalul cu Franta de pe Aviva Stadium. Perechea lui, Connor Murray,23, a fost declarat omul meciului in aceeasi partida. Un fizic de treisferturi mai curand- 1,85 m, 95 kg, gazduieste o viteza de reactie excelenta si deosebit de multa inspiratie in deschideri pentru varsta lui. Prezent in toate fazele dinamice, a fost la origina a doua faze de manual, din care una a culminat cu eseul lui Jamie Heaslip din debutul jocului. L-a anihiliat eficient pe Parra si, de la un punct. chiar pe Michalak. Din echipa Ilaliei, care s-a comportat exemplar pe Twinckwenham, sa-l amintim si pe Giovannibatista Venditti, aripa pur sange, cu un fizic de invidiat, 1,87 m/110 kg. Are viteza de reactie excelenta, bun plasament si o "rautate" extrem de constructiva pentru o echipa atat de belicoasa cum a construit-o Jaques Brunel. Si ca tot vorbeam de noua Italie, sa-l remarcam inca o data pe adevaratul playmaker al Italiei, Sergio Parise. Revenirea sa dupa doua meciuri in care n-a putut juca, a dat orizont si ambitie azzurilor. Fara Parise pe teren, Italia nu a arata nimic surprinzator in meciurile cu Scotia si Tara Galilor. Insa cu el pe teren, s-au nascut victoria cu Franta (prima etapa) si comportarea de mare echipa interbationala din meciul cu Anglia. Parisse a fost promovat pe vremea antrenoratului lui John Kirwan si in 2008 a fost nominalizat, alaturi de "legende" precum Dan Carter, Shane Williams sau Mike Blair, la titlul de IRB Player of the Year. Conationalul sau, Orquera, ambii fiind nascuti in Argentina) si-a mai revenit dupa repriza a doua, parca a ne reaminti excelenta sa prestatie din victoria cu Franta (cand a fost declarat man of the match) "Stejarii" au invins cu 32-14 o echipa mai mult decat modesta, Belgia, intr-un joc incalcit si cu numeroase greseli tehnice. Nu imi explic cum FRR se complace in a nu naste un stil specific acestei echipe care are potential si merge doar la victorie. Jocul este atat de previzibil si stereotip incat individualitatile si calitatile lor, indiscutabile, nu prea pot iesi in evidenta in beneficiul echipei. Aceasta "particularitate" va iesi la lumina in meciul de sambata unde ii vom intalni pe Lelos (Georgia) pentru prima pozitie in grupa ce asigura locul la Mondialele din 2014. Ma tem de aceeasi prestatie ca cele din vara trecuta, cu Japonia si USA. Vazand si facand, totusi. PS. Pe lista "comentatorilor" de rugby s-a mai consacrat inca unul, in categoria "Spanu, Carnu si Bocanaciu", un banatean mediocru dar patetic. Este vorba de substitutul lui Bogdan Cosmescu, la Dolce Sport. Sa-i mai dam o sansa. Poate...