IRB Nations Cup a inceput, pentru a patra oara consecutiv la Bucuresti. Nu cred ca va mai fi si a cincea, chiar daca avem o baza acceptabila pentru jocurile acestei competitii. Si spun asta pentru ca IRB, dincolo de relatiile personale, gandeste pragmatic. Urmatoarea editie poate avea loc in Georgia sau in Namibia, tari aflate in mare progres al rugbyului in ultimii ani. Scopul acestei competitii este de a pune in lumina echipele cu performante emergente. Ori, Romania sta cam la acelasi nivel de prea multa vreme, adica se straduie sa ramana in grupa a treia valorica si nu prea reuseste.
Ieri s-au desfasurat trei partide. Rezultatele, realist vorbind, reprezinta tot atatea surprize. Si mai au si alte similaritati. Nici o echipa nu a luat punct bonus ofensiv. Trei echipe au luat bonusuri defensive. Toate cele trei meciuri s-au incheiat cu rasturnari de stiuatie in ultimele minute.
Romania a pierdut pe mana sa meciul cu Namibia, un sparring partner, cum era considerata inainte de meci. Sorin Socol, capitanul reprezentativei, avea sa declare feciorelnic dupa meci: ne asteptam ca Namibia sa fie o echipa mai slaba...(?!). Sau, Romeo Gontineac:"...arbitrul a fluierat diferit...". Ambele declaratii, aiuritoare in felul in care au fost facute, le puteti gasi pe rugby.ro. Pe site-ul frr.ro, nimic, ca si cum evenimentul nu ar fi avut loc. Romania a ajuns o specialista in a pierde meciuri importante (chiar si pentru moral sau atitudine)in ultimul minut. In ultimul an competitional a pierdut in mod asemanator si partidele cu Rusia si Portugalia, ambele din competitia oficiala europeana. Si a pierdut, implicit, puncte importante care acum ar fi gasit staff-ul FRR cu mult mai linistit. Chiar daca ultima partida de la Lisabona am castigat-o pe o greseala identica cu cea de ieri a lui Fercu ingenuitatea nu face parte din jocul echipelor cu staif. Fercu a fost singurul barbat care a jucat ceva ieri, pana in momentul erorii sale. In rest, toti ceilalti (poate mai putin Tonitza, care s-a resimtit dupa finalul unui campionat epuizant cum este cel francez)au stat in teren pentru ca era datorie de serviciu. Nimeni nu a vazut macar o schema tactica, repetata indelung la antrenamente, nimeni nu a remarcat creativitate in deschideri sau originalitate in castigurile de teren. Ramanem cantonati in acelasi proiect: gramada puternica si un suteur intr-o zi buna. Bine ca n-a jucat si Vlaicu! Si cum poti sa raspunzi la sondajul de pe frr.ro care intreaba daca Romania va juca la Cupa Mondiala 2011? decat la modul conditional: daca Uruguay-ul va fi o echipa mai slaba decat Romania (ceea ce nu prea se vede in Churchill Cup) si daca reusim sa infrangem Tunisia. A nu se uita ca in ultima intalnire cu nord-africanii, de anul trecut, am cam incasat-o.
Celalalte doua surprize au avut cam acelasi calapod. Jaguarii argentinieni conduceau in ultimul minut, cu 20-15, pe Italia A. Dar flankerul Barbieri culca balonul iar Orquera transforma eseul intr-o victorie muncita. In acel meci ambele echipe au muncit mult pentru victorie, dar italienii au fost mai smecheri toate cele 80 de minute si au profitat de relaxarea argentiniana. la fel au patit si scotienii. Pana in minutul 78, conduceau gruzinii cu 22-16, dupa un meci in care au muncit enorm si i-au dominat copios in toate compartimentele pe scotieni(cel mai evident in a doua repriza). Chris Fusaro, tot flanker, reuseste un eseu in minutul 78 si scorul se reduce la 22-21. Dar vine speranta de 25 de ani, David Blair, fratele mult mai cunoscutului capitan al Scotiei, Mike Blair si rateaza transformarea ca si dropgoal-ul de un minut mai tarziu. Asa s-au scris cronicile meciurilor de ieri, jucate pe o caldura naucitoare.
Asteptam cu interes ispravile celor sase echipe si in etapa a doua, de marti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu