Six Nations: final de turneu cu alternative

Se cunoaste deja invingatoarea. Aceasta este Irlanda.  Care are doua variante de castig, cu sau fara Grand Slam, daca invinge la Londra. Castiga si chiar daca pierde. Nimeni nu o mai poate ajunge la puncte si nici la esaveraj.

Sa ne uitam putin la detaliile ultimei etape. 

Anglia-Irlanda. 

Anglia. 15 Anthony Watson , 14 Jonny May , 13 Jonathan Joseph, 12 Ben Te’o, 11 Elliot Daly, 10 Owen Farrell (capitan!) , 9 Richard Wigglesworth , 1 Mako Vunipola  2 Dylan Hartley , 3 Kyle Sinckler  4 Maro Itoje , 5 George Kruis , 6 Chris Robshaw , 7 James Haskell , 8 Sam Simmonds .

Rezerve
16 Jamie George, 17 Joe Marler, 18 Dan Cole, 19 Joe Launchbury, 20 Don Armand, 21 Danny Care, 22 George Ford, 23 Mike Brown.

Eddite Jones a ales sa joace iar riscant. Si cu cine daca nu cu Irlanda? Ben Te'o centru interior in locul lui Farrell, Farrel in locul lui George Ford. Marler, Cole, Care, Brown pe banca. Hai Itoje & Kruis au mai jucat impreuna si inca bine. Haskell si Robshaw flankeri si Simmonds inchizator, alta inovatie care s-au putea sa nu functioneze. E clar ca se mizeaza pe cartea atacului insa Wigglesworth nu e la fel de indemanatic precum Care. Personal, am dubii in privinta acestei strategii. Si nici Watson nu e jucatorul care sa acopere fundul terenului asa cum o face Brown. Si nici la baloane inalte nu e de talia lui Mike.

Irlanda. : 15 Rob Kearney, 14 Keith Earls, 13 Garry Ringrose, 12 Bundee Aki, 11 Jacob Stockdale, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 CJ Stander, 7 Dan Leavy, 6 Peter O’Mahony, 5 Iain Henderson, 4 James Ryan, 3 Tadhg Furlong, 2 Rory Best (capitan), 1 Cian Healy.

Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Andrew Porter, 19 Devin Toner, 20 Jordi Murphy, 21 Kieran Marmion, 22 Joey Carbery, 23 Jordan Larmour.

Fata de formatia standard, cu care a castigat toate partidele din acest an, Schmidt decide sa renunte la prinzatorul Devin Toner si sa apeleze la Iain Henderson, cu 12 cm. mai scund, jucator la Ulster.  Pe banca sunt junii Marmion, Carbery si Murphy, trei talente care fac jocul mai interesant dupa minutul 60.

Partida va avea loc pe Twickenham, sambata de la ora 17 (Ro) si va avea la centru pe australianul Angus Gardnet. 

In cea de-a doua partida-atractie a ultimei etape, se infunta Tara Galilor cu Franta. Ambele au sperante pentru locul 2 in cazul unei infrangeri a Angliei.

Tara Galilor: se reface linia treia Tipurici-Faletau-Navidi. Reintra Dan Biggar la uvertura, in pereche cu Gareth Davies. Shingler, Anscombe si Steff Evans pe banca de rezerve. Interesant. Vulpoiul  Gatland doreste, foqarte posibil sa fixeze scorul chiar in prima repriza.

15 Leigh Halfpenny, 14 George North, 13 Scott Williams, 12 Hadleigh Parkes, 11 Liam Williams, 10 Dan Biggar, 9 Gareth Davies, 8 Taulupe Faletau, 7 Josh Navidi, 6 Justin Tipuric, 5 Alun Wyn Jones (capitan), 4 Cory Hill, 3 Tomas Francis, 2 Ken Owens, 1 Rob Evans
Rezerve: 16 Elliot Dee, 17 Nicky Smith, 18 Samson Lee, 19 Bradley Davies, 20 Aaron Shingler, 21 Aled Davies, 22 Gareth Anscombe, 23 Steff Evans.

Franta. o noutate absoluta, Bastareaud este capitan sambata. Jefferson Poirot are doi parteneri noi in linia intai: Cedate Gomez si Adrian Pelissie. Sarniera ramane nescjhimbata: Trinh-Duc si Machenaud iar linia a doua este, si ea, neschimbata, Vahaamahina si Gabrillagues.

Franta: 15 Benjamin Fall, 14 Gael Fickou, 13 Mathieu Bastareaud (capitan), 12 Geoffrey Doumayrou, 11 Remy Grosso, 10 Francois Trinh-Duc, 9 Maxime Machenaud, 8 Marco Tauleigne, 7 Wenceslas Lauret, 6 Yacouba Camara, 5 Paul Gabrillagues, 4 Sebastien Vahaamahina, 3 Cedate Gomes Sa, 2 Adrien Pelissie, 1 Jefferson Poirot.

Rezerve: 16 Camille Chat, 17 Dany Priso, 18 Rabah Slimani, 19 Bernard Le Roux, 20 Mathieu Babillot, 21 Baptiste Couilloud, 22 Lionel Beauxis, 23 Geoffrey Palis.

Meciul va avea loc pe Principality Stadium din Cardiff, incepand cu ora 19, arbitrajul fiind asigurat de neo-zeelandezul Ben O'Keeffe. 

Irlanda, castiga titlul Six Nations 2018. Posibil cu Mare Slam.

Sa ne uitam putin la meciurile ultimei etape, de pe 17 martie. Anglia-Irlanda, Tara Galilor-Franta si Italia-Scotia.  Mai este de jucat Tara Galilor- iTalia.

Si la clasamentul primelor trei locuri, dupa 5 etape. 1. Irlanda 19 puncte, 2. Anglia 10 puncte (dif. +19), 3.  Franta  10 puncte (dif. +)......4. Scotia 9 puncte  (dif -29), 5. Tara Galilor 6 puncte (dif. +11) dar si un meci mai putin. In caz de victorie, poate trece pe locul 2, datorita esaverajului.

In ultima etapa Tara Galilor poate , cu probabilitate mare, sa bata Franta cu bonus si face 15 puncte. Scotia poate bate la Roma si poate face 13 puncte. Irlanda poate bate pe Twickenham si castiga Marele Slam (fara bonus) cu 23 puncte.

In aceasta varianta de scenariu clasamentul ar arata astfel: 1. Irlanda 23 puncte, 2.Tara Galilor 15, 3.Scotia 13 , 4. Anglia 10 puncte, Franta 10 puncte.

Nu-i asa ca este spectaculos?  Cel putin decaderea Angliei.

Irlanda este o echipa in forma foarte buna si a reusit sa sudeze pe scheletul de jucatori experientati cativa tineri precum Stockdale (doua eseuri ieri), Ringrose, Dan Leavy precum si neozeelanezul Bundee Aki. Sa nu-i uitam pe cei aflati pe banca: Marmion, Carbery sau Lamour (rezerva lui Rob Kearney, care se va retrage dupa sfarsitul acestui turneu).

Scotienii au incercat sa le reziste oamenilor in verde, cel putin in prima repriza, circulatia rapida a balonului fiind cea care le-a reusit. Au primit un eseu (Stockdale, 22'), transformat de Sexton dar au inscris si ei o penalitate (Laidlaw). In repriza a doua, insa, a inceput iuresul verde. Circulatie accelerata de balon, suturi lungi in terenul scotian si presiune imensa cu gramezile ordonate. Scotienii au cedat, primind inca trei eseuri (Stockdale-omul meciului, Murray si Sean Cronin). Nu insa fara a puncta si ei prin Kinghorn (52').  In final 4-1 la eseuri. De la Irlandezi mi-a placut intreaga linie intai : Cian Healy-Rory Best-Tadhg Furlong, perechea de mijlocasi Conor Murray-Jonny Sexton si aripa Stockdale. De remarcat efortul lui Rob Kearney, care a alergat peste 100 metri pe durata partidei. 

Scotia nu a mai fost echipa creativa si agresiva din partida cu Anglia. Nici perechea Laidlaw-Russell nu a mai functionat asa bine, nici placajele si nici incursiunile pe aripi (Maitland). O singura remarca, Blair Kinghorn (21) o aripa percutanta, care nu a fost deloc impresionata de apararea irlandeza. Lui Laidlaw nu i-au mai reusit pasele magice si nici loviturile stil deplace   si din acest motiv Russell a fost cvasi-ineficient.  Ceritidinea faptului ca ei nu pot castiga in fata echipelor puternice  decat pe Murrayfield se intareste. 

In a doua partida a serii, de pe Stade de France, le Crunch, Franta a intrat pe teren determinata de a iesi din seria de meciuri proaste sau mediocre facute pana atunci si a invinge traditionalul dusman de peste garla, Anglia. In echipa Frantei Jaques Brunel a facut doua schimbari tactice: l-a introdus pe veteranul Trinh-Duc la uvertura si a revenit la Bonneval pe linia de fund (nr.15). Asta ca sa raspunda, intr-un fel restructurarilor de pe linia de fund:  Watson ca fundas, Ben Te'o centru 2 si revenirea lui Elliot Daly, o aripa periculoasa, la fel ca si Jonny May. O alta noutate,  ca taloneur, in locul lui Dylan Hartley a intrat Jammie George. O eroare, dat fiind ca avea sa-l infrunte pe Guilem Guirado (unul din cei mai buni trei din lume).

Franta a luat jocul cu mult mai in serios decat precedentele din acest an, dat fiind team-ul pe care-l avea in fata. In minutul 22, englezii conduceau cu 6-0 (o penalitate transformata de Farrell si una de E.Dally de la peste 50 m, specialitatea lui).  Prima repriza se termina 9-9. Machenaud isi facuse treaba 100% la transformari de penalitati. La fel si Farrell.  Dupa reluare francezii devin mai prezenti in joc, in stilul lor aglomerat. Englezii intra in jocul francezilor si gresesc facand asta pentru cu nici un atac al rapizilor de pe trei sferturi nu reuseste, baloanele pierzandu-se pe drum. Dar, 74', Jonny May reuseste, oportunist,  sa valorifice o aglomerare a aparatorilor francezi pe centrul liniei de 5 si sa culce la colt un balon muncit de Robshaw, Te'o si Simmonds. Daca pana in acel moment Franta conducea cu 10 puncte, diferenta s-a redus la 3 puncte, ceea ce insemna un punct bonus, foarte important in clasament. Insa rezerva Beauxis are ocazia sa transforme o penalitate acordata prea usor de Wayne Barnes in minutul 78 si diferenta creste la 6 puncte, ceea ce nu afecteaza bonusul englez. Si meciul se sfarseste la acest scor. A doua infrangere consecutiva a Angliei in doua saptamani, joc neconvingator. Rugby Pass da note ieri jucatorilor englezi: un singur 8, doi de 7, restul 6 si 5. https://www.rugbypass.com/news/england-player-ratings-vs-france
Dar si a doua victorie consecutiva a Frantei, cu un joc mai bun decat cel impotriva Italiei  De la francezi au evoluat peste ceilalti aceeasi tripleta de la Toulon  Trinh-Duc, Bastareaud si Guirado plus centrul Doumayrou (La Rochelle). Gramada franceza a facut legea si in eseul de penalitate acordat de Jaco Peyper

in a doua repriza. De la englezi, daca ar fi remarc pe cineva as pune degetul pe Simmonds si Robshaw.

Asta dupa-masa, lo ora 5 (Ro), Tara Galilor - Italia. La buna vedere, prieteni!

Six Nations etapa a 4-a Formatiile de start de sambata.

* Irlanda-Scotia. Cu 3 victorii asupra Irlandei in ultimii 9 ani, dar toate pe Murrayfield, insa aflata intr-o forma mare pe care i-a aratat-o Angliei, Scotia nu pare favorita in meciul de maine.  Irlanda are, in schimb, victorii mai convigatoare, 37-27 cu Tara Galilor, la Dublin 15-13 la Paris cu Franta si 56-19 cu Italia, tot la Dublin. 

Partida se va desfasura pe Aviva Stadium, Dublin, sambata 10 martie, cu incepere de la ora 16,15 (Ro) sub arbitrajul lui Wayne Barnes, Anglia. 

Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Keith Earls, 13 Garry Ringrose, 12 Bundee Aki, 11 Jacob Stockdale, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 CJ Stander, 7 Dan Leavy, 6 Peter O’Mahony, 5 Devin Toner, 4 James Ryan, 3 Tadhg Furlong, 2 Rory Best (capitan), 1 Cian Healy.
Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Andrew Porter, 19 Iain Henderson, 20 Jordi Murphy, 21 Kieran Marmion, 22 Joey Carbery, 23 Jordan Larmour.

Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Blair Kinghorn, 13 Huw Jones, 12 Pete Horne, 11 Sean Maitland, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw, 8 Ryan Wilson, 7 Hamish Watson, 6 John Barclay (capitan), 5 Jonny Gray, 4 Grant Gilchrist, 3 Simon Berghan, 2 Stuart McInally, 1 Gordon Reid.
Rezerve: 16 Fraser Brown, 17 Jamie Bhatti, 18 Willem Nel, 19 Tim Swinson, 20 David Denton, 21 Ali Price, 22 Nick Grigg, 23 Lee Jones.

* Franta-Anglia.  In ultimele 10 partide, Franta a castigat doar de trei ori, din care de doua ori acasa, la Paris, o victorie fiind inregistrata la Wellington, Noua Zeelanda, la campionatul mondial 2011, unde Franta a prins finala cu gazdele. Anglia a castigat de doua ori la Pasir, cea mai recenta in 2016 si in 2012. 

Va avea loc pe Stade de France, de la ora 18,45 (Ro) cu arbitru Jaco Peyper (Africa de Sud)

Franta: 15 Hugo Bonneval, 14 Benjamin Fall, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Geoffrey Doumayrou, 11 Rémy Grosso, 10 François Trinh-Duc, 9 Maxime Machenaud, 8 Marco Tauleigne, 7 Yacouba Camara, 6 Wenceslas Lauret, 5 Sébastien Vahaamahina, 4 Paul Gabrillagues, 3 Rabah Slimani, 2 Guilhelm Guirado (capitan)), 1 Jefferson Poirot.
Rezerve: 16 Adrien Pelissié, 17 Dany Priso, 18 Cedate Gomes Sa, 19 Romain Taofifenua, 20 Kélian Galletier, 21 Baptiste Couilloud, 22 Lionel Beauxis, 23 Gaël Fickou.

Anglia: 15 Anthony Watson, 14 Jonny May, 13 Ben Te’o, 12 Owen Farrell (capitan!), 11 Elliot Daly, 10 George Ford, 9 Danny Care, 8 Nathan Hughes, 7 Chris Robshaw, 6 Courtney Lawes, 5 Maro Itoje, 4 Joe Launchbury, 3 Dan Cole, 2 Jamie George, 1 Mako Vunipola.
Rezerve: 16 Luke Cowan-Dickie, 17 Joe Marler, 18 Kyle Sinckler, 19 James Haskell, 20 Sam Simmonds, 21 Richard Wigglesworth, 22 Jonathan Joseph, 23 Mike Brown.

Ultimele transferuri ale sezonului in lumea buna a Europei

Nu trece o zi fara sa auzim zvonuri despre transferuri. Se ruleaza bani seriosi, se scriu tone de articole, fanii dau gramezi de tweets, cluburile angrenate la varf se bat intre ele pe jucatorii din piata. 

Ia sa vedem despre ce este vorba in ultimele saptamani. Fac observatia ca cele de mai jos sunt antamate doar in ultimele 30 zile. Exista si alte contracte semnate in afara acestui interval de timp. Despre toate transferurile de marca voi semnala in alta postare. 

Pentru azi semnalez:

* Lima Sopoaga (Highlanders, NZ) vine la Wasps (Premiership);

* Tadhg Beine (Scarlets, W) trece la Munster (Pro 14);

* Seta Tamanivalu (Crusaders, NZ) se muta la Bordeaux Begles (Top 14);

* Francois Venter (Cheetahs, SA)  trece la Worcester (Premiership);

* Ross Moriarty (Gloucester, Eng.) se duce la Dragons, W,  (Pro 14);

* John Barclay ( Scarlets, W) pleaca la Edinburgh Rugby (Pro 14);

* Simon Zebo (Munster, Irl.) trece la Racing 92 (Top 14);

* Blade Thomson (Hurricanes, NZ) vine la Scarlets, W (Pro 14):

* Nathan Earle (Canterbury Crusaders, NZ) trece la  Harlequins (Premiership);

* George Moala (Auckland Blues, NZ) se transfera la Clermont Auvergne (Top 14);

* Tom Varndell (Bristol Rugby, Eng.) se muta la Scarlets, W (Pro 14)

* Ben Tapuai (Bath, Eng.) trece la Harlequins (Premiership).

Top 14 si Premiership: incep sa apara distante la varf.

In cele mai puternice campionate din Europa, restructurarile in clasamente continua.

Top 14. Lidera Montpellier pierde (dupa un meci de mare spectacol, 4 eseuri de fiecare parte) cu una din cele slab cotate echipe si candidadta la retrogradare in D2, Agen. Toulouse bate la Bordeaux Begles si trece pe locul 3. Clermont, pentru ca se apropie Champions Cup, bate acasa pe La Rochelle, care incepe sa scada in clasament.

Rezultate semnificative: Oyonnax 33 - Stade Francais 27;  Lyon 15 - Toulon 6; Racing 92 17 - Brive 13; Bordeaux Begles 25 - Toulouse 25; Agen 31 - Montpellier 29; Clermont Auvergne 21 -  La Rochelle17.

Clasament: 1. Montpellier 61 puncte (diferenta 100); 2. Racing 92 58 puncte (diferenta 132); 3.Toulouse 57 puncte (diferenta 114). 4. (surpriza!) Pau 52 puncte (diferenta 38) 5. Toulon 52 puncte (diferenta 119); 6. Castres 52 puncte (diferenta 31)...La Rochelle ocupa locul 7 , 51 puncte si o diferenta (cea mai mare din Top 14, 148.  Clermont , cu 38 puncte si diferenta de -28 (!!!) ramane pe loc 10. Stade Francais se ocupa de zona retrogradabila, are locul 12, 28 puncte si io diferenta de -176.  In ansamblul meciurilor s-au inscris 33 eseuri, o cifra relativ scazuta fata de, sa zicem, etapa precedenta. 

Cele mai multe eseuri sunt inscrise pana acum de Chris Ashton (Toulon), 17, Alex Bales (La Rochelle) 15 si Nemani Nadolo (Montpellier, 14.

Cele mai multe puncte inscrise din penalitati: Benjamin Botica (Oyonnax) - 49, Benjamin Urdapilleta (Castres) - 39 si Tom Taylor (Pau) cu 35.

Cele mai multe puncte obtinute din conversii:  Thoma Ramos (Toulouse) - 39, Urdapilleta (Castres) - 31 si Lionel Beauxis (Lyon OU) cu 30.

Drop-goal-uri: Lionel Beauxis (Lyon) - 2.

Premiership. Prin victoria sa acasa in fata multtitratei Saracens, ii permite  Exerter Chiefs sa se distanteze la 7 puncte. . In fata clasamentului sunt aceleasi trei echipe din finalul sezonului trecut: Exeter, Wasps, Saracens. Northampton mai pierde o partida acasa, cu Sale Sharks si se afla po locul 10 (din 12 echipe). Un fel de Stade Francais. Newcastle  bate in deplasare pe Gloucester si ajunge pe locul 4 in clasamentul momentului, dupa 17 etape. In total s-au inscris 30 eseuri, un total mic fata de alte etape.

Rezultate mai semnificative: Wasps 24 - London Irish 15 : Harlequins 20 - Bath 5; Exeter 24 - Saracens 12; Worcester 5 - Leicester Tigers 34.

Clasament: 1. Exeter Chiefs 61 puncte (diferenta 147), 2. Wasps 54 puncte (diferenta 77); 3. Saracens 53 puncte (diferenta 196, cea mai mare din campionatul englez); 4. Newcastle (o surpriza) 50 puncte (diferenta -30, prea mare pentru ocupanta unui loc 4 !), 5. Leicester Tigers 47 puncte (diferenta 35), 6. Gloucester 46 puncte (diferenta -30). Vwechile glorii Harlequins si Northampton ocupa locurile 9 si 10, cu 36 si, respectiv, 31 puncte si diferenta negative.

Cele mai multe eseuri:  Joshua Adams (Worcester) - 10, Faf de Clerk (Sale Sharks) si Ben Spencer (Saracems) - cate 4.

Cele mai multe puncte inscrise din penalitati:  Owen Farrell (Saracens) - 24; Marcus Smith (Harlequins) - 23; Tom Bell (London Irish) - 22.

Cele mai multe puncte din transformari de eseuri:  Gareth Steenson (Exeter) - 35; Marcus Smith (Harlequins) - 32; Jimmy Gopperth (Wasps) - 24.

Cele mai multe drop-goal-uri Rhys Priestland (Bath) 3. 

Sambata viitoare in Six Nations: Irlanda - Scotia si Franta - Anglia. Duminica, Tara Galilor - Italia.

PS. Tot la sfarsitul saptamanii viitoare, Romania intalneste Belgia la Buzau (?!), meciul decisiv pentru configurarea clasamentului grupei europene din preliminariile Cupei Mondiale 2019, Japonia. Tot la punct bonus, baieti?

O etapa de Six Nations care a meritat toti banii

Ce vreti mai mult decat ati vazut in aceste doua zile? O Franta resuscitata, o Irlanda ca un tanc si o Scotie care ingenunchiaza Anglia.

Nu o sa fac o cronica conventionala, pentru ca ar fi pacat sa stricam starea de multumire fata de ce poate oferi rugby-ul cu sabloane si redactari inspirate.

As vrea sa scriu despre unii oameni care stau in spatele acestor performante. De exemplu, despre antrenori dar si despre jucatori. Pentru ca daca nu ne-ar placea ceea ce am vazut, am vorbi ca despre football, ceea ce cred ca v-ar displacea asta seara.

Franta - Italia. Recunosc ca nu aveam asteptari prea mari. Poate o Italie mai ofensiva care sa le puna mai multe capcane gazdelor. Dar surpriza a venit din partea francezilor. Care au inceput sa atace frontal si nu pozitional. In ciuda lipsei de inspiratie in a alege o uvertura mai creativa, expiratul Beauxis s-a pus pe suturi. Fara consecinte. In lot mai era un expirat, dar mai in forma decat Lionel. Apartin aceleiasi generatii, au peste 32 de ani. Inlocuitorul de numeste Trinh-Duc. Care a si intrat in teren. Doar in min.70. Doi oameni au fost fundamentali ieri, Guilem Guirado (taloneurul care face de toate, e soldatul universal). Uzura meciului pe inaintare l-a scos in joc dupa prima repriza, dar atat cat a jucat, a fost monumental. Al doilea este bau-bau-ul Bastareaud. Care a spart cum a vrut apararea italiana, uneori cu cate trei jucatori pe el. Pe Basta se pare ca il inspira, la club, faptul ca face pereche pe centru cu Ma'a Nonu. Are o alura mai robusta dar acelasi stil. Vorbind, in efect, de doi oameni de la Toulon. Daca il mai adaugam si pe Romain Taofifenua, intrat pe finalul reprizei secunde, inseamna ca mai avem un toulonez. L-am mai remarcat pe Maxime Machenaud care si-a facut datoria de suteur, cu o singura exceptie, la transformarea primului eseu. Si apropos de suturi sa-l adaugam la lista de toulonezi pe care s-a putut conta si pe fundasul Hugo Benneval cu degajari eficiente. Poate ca Brunel s-a trezit si a acut inspiratie, poate ca echipa a avut un moment (mai multe) de gratie. Oricum echipa Frantei s-a miscat mai bine. Trebuie sa tinem cont ca a avut in fata echipa Italiei, care, dupa mine nu mai face fata exigentelor turneului celor Sase. Italia fara Sergio Parisse e o echipa de tier 2. Din pacate, face 35 de ani in curand si se cunoaste ca uneori trage de el ca sa-si ajute echipa. In rest, Italia incaseaza eseuri si onoreaza anual (cel putin in ultimii trei ani), lingura de lemn.  Jaques Brunel cred ca este primul antrenor francez recent care se orienteaza in afara efectivelor marilor echipe (de traditie) pentru a selecta lotul sau. Sunt mai putini oameni de la Clermont, Toulouse, Racing si mai multi de la echipele care au preluat leadership-ul in Top 14 in ultimii ani. S-ar putea ca strategia lui sa dea rezultate insa erori de tactica precum Beauxis se cunosc la nivelul unei selectionate nationale. La nivel de club hai ca mai merge sa fi monotom si stereotip. Insa intr-o selectionata cu pretentii, nu e loc de asa ceva. Nota 7.

Irlanda - Tara Galilor. Se anunta a fi derby-ul etapei. Noul stil de joc al galezilor, intinerirea lotului si revenirea in echipa a trei dintre jucatorii exponentiali- Halfpenny, Dan Biggar si Gareth Davies anunta o provocare foarte intensa pentru o echipa a Irlandei care nu prea pierde acasa. In ansamblul sau partida a fost una excelenta, aspectul datorandu-se atat stilului de atac irlandez cat si vioiciunii in constructie a galezilor.  Oaspetii au controlat partea a doua a primei reprize, preluand conducerea de la gazde in minutul 21. O data cu supebul eseu inscris de excelentul Gareth Davies dupa o lucratura realizata de ofensivul  Aaron Shindler. Jocul penalitatilor au readus Irlanda la conducere prin eseul lui Bundee Aki, in minutul 40+2.  15-13. Dupa jumatatea perioadei de joc, galezii au fost mai expresivi in joc si mai imaginativi desi la fel de ofensivi ca irlandezii.  Greul pentru gazde l-au dus Cian Healy si Rory Best (la a 109-a selectie) din inaintare si Keith Earls plus Rob Kearney de pe linia de fund. Adica veteranii Irlandei, cu toata experienta lor internationala. De partea cealalta, schimbarea de strategia a pretiosului Warren Gatland (la modul propriu), ilustrata prin re-orientarea catre jucatori tineri si creativi (Scarlets) a produs nasterea unor linii teribil de eficace cum ar fi, de exemplu, linia a treia ce devine standard in acest Turneu: Shindler-Navidi-Moriarty sau sarniera Gareth Davis (Scarlets) - neozeelandezul Gareth Anscombe,  (Cardiff Blues), care l-a inlocuit pe Biggar in minutul. 65. In repriza a doua Conor Murray si Johnny Sexton au dovedit ca sunt perechea de mijlocasi nr. 1 din Europa. Sexton nu a stralucit cum a facut-o la Paris dar a muncit mult pentru victorie. Murray ne-a aratat ca este si un transformeur de nadejde, transformand o penalitate si eseul lui Stockdale (al doilea) din minutul 81. Un meci care se termina 4-3 la eseuri este sau poate fi unul care sa-ti tina treaza atentia toate cele 80 de minute. Azi, la Dublin s-a jucat pe viata si pe moarte. Neo-zeelandezul Glen Jackson, oficialul partidei, lasat jocul liber, pentru ca era prea frumos ca sa-l opreasca din naturalul lui.  Privind cei doi antrenori, atat Strauss cat si Gatland (ambii neo-zeelandezi) sunt oameni care au pus pe picioare echipe de varf la nivelul clasamentului mondial. Ezitarile recente ale lui Warren Gatland (precum retragerea si la nationala Wales si de la turneele Lions) nu au temei pentru ca om,ul este prea serios si profesionist ca sa se poarte ca un antrenor sastisit de football. Nota 9 meciului.

Scotia - Anglia. Aparent partida avea doar o incarcatura simbolica, Cupa Calcutta, oferita in fiecare an invingatoarei din acest meci. Desi Scotia a mers din bine in mai bine in ultimii ani, cam de la semfinala cu Australia de la World Cup 2015, majoritatea pariorilor n-ar fi mers pe mana Scotiei. Anglia castigase ultimele doua editii Six Nations, una cu Grand Slam si avea un lot experimentat cu rezerve cam de aceeasi valoare cu titularii. Nu au fost multi cei care (cu exceptia majoritatii spectatorilor de pe Murrayfield) au mers pe mana gazdelor. Lumea isi amintea usturatoarea infrangere de la Cardiff din prima etapa. In plus, noul antrenor, Gregor Townsend, nu produsese (inca) spectacole de calitate. Ei bine, in ciuda acestor aparente, Scotia a produs cea mai surprinzatoare aparitie din ultimul an, batand la scor  campioana en titre, Amglia (25-13). Mai intai despre invinsi. Au fost surprinsi chiar din debutul partidei de viteza si tehnica scotienilor. Si nu numai atat, gazdele au etalat un rugby surprinzator de disciplinat.  Toate cele 4 (patru) eseuri scotiene (primele 3 in repriza intai) au avut in mijlocul realizarii lor efortul celebrei linii de treisferturi Maitland - Huw Jones - Tomy Seymour - Stuart Hogg, asistate de celebra pereche Laidlaw & Finn Russell.  Opusii lor, Care si Ford nici nu s-au vazut pe teren azi. Linia a treia engleza, Robshaw, Lawes si Hughes au facut fata cu greu atacurilor sistematice si intepatoare ale scotienilor. Huw Jones, un adevarat uragan a culcat doua eseuri  in prima repriza  Alaturi de el si Maitland, tot pe un atac al lui Huw Jones, a mai inscris (tot)  in prima repriza. Joculm din primele 40 de minute a putut fi sintetizat nu numai de raportul de 3-0 la eseuri ci si de statistica turnover-urilor: 8-2 in favoarea celor ce au atacat tot timpul. In mitanul secund, englezii intra cu alta atitudine pe teren, mai putin scortoase si mai orientata catre joc. Dar nu pentru un joc deschis, mobil, in viteza si catre unul de uzura, inchis, pe contre (in care contau pe viteza lui Jonny May sau Jonathan Joseph ori pe smecheriile tehnice ale lui Farrell). Scotia, constienta de scorul la pauza (22-6), a trecut in aparare, constienta fiind de forta de atac a Angliei. Si le-a reusit. Farrell a reusit, pe interceptie, sa inscrie un eseu, sa-l transforme si sa reduca tabela la 22-13. . Mike Brown, Watson, mai tarziu Jack Nowell au incercat si ei sa sparga zidul apararii gazdelor dau s-au lovit, ca in desene animate de pereti prea grosi pentru puterile lor.  Undeva, dupa ce se terminase perioada schimbarilor (care nu au adus nici macar un plus jocului), Finn  Russel  transforma o penalitate care avea sa inchida tabela: 25-13. Arbitrajul, in nota obisnuita, a lui Nigel Owens, a avut darul de a potenta spiritul jocului scotian si a enerva jucatorii englezi ( a se urmari dialogurile cu Dylan Hartley). Un alt meci de nota 9. 

In clasament, dupa 3 etape, Irlanda conduce (12 puncte), Ii urmeaza Anglia cu 9 puncte, Scotia cu 8 puncte, Tara Galilor cu 6 puncte, Franta cu 6 puncte. Italia nu a reusit sa acumuleze nici un punct.

Urmeaza, dupa o pauza de inca doua saptamani, etapa a 4-a ; pe 10 martie Irlanda-Scotia si Franta-Anglia iar pe 11, Tara Galilor Italia.

La buna vedere prieteni!

Status quo in Top 14 si Premiership

Rezultate asteptate, cu doua exceptii, in cele mai puternice campionate nationale din Europa.

In Top 14, etapa a 17-a. Rezultatele care conteaza: Toulon 45 - 5 Stade Francais; Agen 25 - Toulouse 52 ( 3 eseuri la 8); Oyonnax 30 - 43 Montpellier (3 eseuri la 6); Lyon 36 - 10 Clermont Auvergne (5 eseuri la 1); Racing 92  19 - 12 La Rochelle. 

De remarcat ca in ultimele cinci partide de Top 14, Clermont are tot atatea infrangeri. Plus ca in meciul de ieri, a primit trei cartonase galbene. Asta a fost exceptia din Top 14. Stade Francais, in aceeasi perioada,  are doar o victorie.

In clasament, La Rochelle care a avut asta seara o prestatie de exceptie in repriza a doua, cu care a luat si un punct bonus, defensiv, a cazut pe locul 3 cu 51 de puncte. In fata sa sunt Montpellier, cu 56 puncte si Racing 92 cu 54. Toulon si Toulouse, cu 48 puncte ambele, ocupa locurile 4 si 5.  In continuare Lyon si Castres cu cate 47 puncte.

In Premiership, etapa a 15-a.  Rezultate: Sale Sharks 3 - 13 Saracens; Leicester Tigers 33 - 18 Harlequins si Wasps 13 - 7 Exeter Chiefs. Rezultatul de la Coventry este exceptia engleza. Ori Wasps isi revine la forma din anul trecut   ori Chiefs nu mai au suflu, desi se afla pe locul secund, sufland in ceafa celor de la Saracens. Dar Exeter Chiefs a pierdut trei din trei in ultimele partide, in timp ce Wasps a pierdut doar una din ultimele cinci. Cu remarca dupa care Saracens a castigat cinci din ultimele cinci, mi se pare rational ca aceasta sa ocupe si fotoliul liderului.

Clasament: 1. Saracens 53 puncte, 2.Exeter Chiefs 52 puncte, 3. Wasps 48 puncte, 4. Gloucester Rugby 42, 5. Newcastle Falcons 41,  6 Bath 41 puncte.  Tigers ocupa locul 7 cu 37 puncte iar Harlequins locul 9 cu 32 puncte.

De remarcat ca englezii si-au menajat jucatorii din lotul largit pentru Six Nations. In timp ce francezii au procerdat diferit, de la caz la caz.

Vineri se joaca la Paris Franta-Italia iar sambata Irlanda- Tara Galilor si Scotia - Anglia.

La buna vedere, prieteni!