Cat de popular este rugby-ul in Franta? Foarte

La inceputul lunii iunie, Sport24, site de sport al Figaro.fr a publicat un sondaj despre piopularitatea rugby-ului in raport cu football-ul in Franta, pe blogul suivre@davidpeyrat. Rezultatele sunt surprinzatoare pentru majoritatea analistilor. Redau mai jos, in original, textul comemntariilor lui Peyrat. BVA este un institut serios si datele sondajului spun multe despre starea de spirit a publicului de rugby din Hexagon. De prime abord, le sondage réalisé fin mai par BVA Opinions pour la Ligue Nationale de Rugby est réjouissant. Car sans équivoque. 62% des 988 personnes interrogées avouent préférer le ballon ovale au rond. Surtout, ils sont presque unanimes (91%) à estimer que le rugby a une meilleure image que le football. C'est l'inverse qui aurait été étonnant entre le comportement délétère des Bleus depuis 2010, les incidents au Trocadéro, ou les multiples débordements dans les stades de Ligue 1 ou les stations-service où les « supporters » apprécient de se rencontrer pour des échanges de bons procédés...Le sondage décline cette antienne sous tous les angles. « Pour chacun des qualificatifs suivants, diriez-vous qu'il s'applique mieux au football ou au rugby ? » Sans surprise, ce dernier rafle les palmes du respect (91%, contre un remarquable 3% pour Menez, « Ibra » et leurs congénères...), de l'incarnation des valeurs positives (90%) ou de la convivialité (83%). Autre question posée (et autre triomphe de l'Ovalie) : préfériez-vous assister à un match de foot ou de rugby ? En famille 68%, entre amis 63%, seul 62%...Ceci posé, et une fois passé la satisfaction primaire, il convient de s'interroger sur la réalité de cette profession de foi. Parce que, dans les faits, ce n'est pas ça. La saison écoulée a vu, en moyenne, 19 262 spectateurs assister aux matchs de Ligue 1 contre 13 167 (hors phase finale) à ceux de Top 14. Les audiences télé sont également favorables aux manchots. Avec, par exemple, 6,3 millions de téléspectateurs dimanche soir pour Brésil-France. En comparaison (pour diffusion en clair), les matchs du XV de France lors du dernier Tournoi des six nations attiraient en moyenne un peu plus de 4 millions de fans. Il est cependant indéniable que les tendances depuis cinq-six ans sont favorables rugby. Ainsi, il y a deux semaines, la finale Castres-Toulon a attiré 5,7 millions de téléspectateurs, France 2 et Canal + cumulés. Un record depuis la création du Top 14 en 2004. Plus largement, le mouvement est profond. Ainsi les affluences moyennes des championnats de France. En Ligue 1, 21 294 spectateurs en moyenne par match en 2004-2005, 19 860 cinq ans plus tard, 19 262 la saison qui vient de s'achever. La courbe est inverse en Top 14 : 7 334 en 2004-2005, 13 402 en 2009-2010, 13 167 cette saison. L'écart s'est comblé mais le foot ne baisse plus et le rugby ne croît plus. Encore que ce coup d'arrêt s'explique par les mauvais chiffres du Stade Français qui, entre résultats en berne, exil à Charléty et succès mitigés des dernières délocalisations au Stade de France a perdu 30% de son public en trois ans. L'ouverture du nouveau Jean-Bouin (20 000 places) devrait en ramener une partie au stade...Le rugby taille donc des croupières au football, gagne des parts de marché. Mais sans mesure avec les réponses du sondage. Les Français préfèrent assister à un match de rugby mais, dans les faits, garnissent plus volontiers les gradins des stades de football. Les Français adorent le rugby mais regardent plutôt le foot. Comme si c'était mieux de faire croire qu'on apprécie les joutes ovales, qu'on se reconnaît dans ses valeurs alors qu'en vrai... Les dégâts provoqués par le séisme Knysna et ses répliques poussent les gens ne plus assumer leur intérêt pour le ballon rond. Sans doute la honte. Alors on se dit rugbyphile, ça ne coûte rien...Les réponses à une autre question de ce sondage BVA Opinions atteste de ce décalage entre la déclaration d'intention (« Ah oui, j'ai très envie d'aller voir un match de rugby... ») et la réalité (« personne ne me regarde ? Super, je vais mater une affiche de bas de tableau de Premier league plutôt qu'un sommet du Top 14. De toute façon je comprends rien aux règles... »). Dans la série « Pour chacun des qualificatifs suivants, diriez-vous qu'il s'applique mieux au football ou au rugby ? », il y avait « populaire ». Et là, pour la seule fois du sondage, c'est le foot qui l'emporte haut le pied : 67% contre 28% pour le rugby (soi-dit en passant, cela confirme que le rugby est un sport d'élite malgré les nombreuses récriminations des lecteurs de ce blog...).Tartufferie donc que ce plébiscite pour le rugby ? Un peu. Même si, en fouillant dans le détail des réponses, un résultat interpelle. Surprise, c'est dans la tranche d'âge 15-24 ans que le rugby emporte le plus de suffrages : 69,2% de ces jeunes le préfèrent au football (contre seulement 51,6%, le plus faible taux, pour la génération 1998, les 25-34 ans). Autre motif d'espoir, la préférence plus accentuée chez les femmes (66,4%) que chez les hommes (62,3). A l'heure de choisir un sport pour le garçon, ça peut compter... Ces chiffres ne signifient pas que, dans les stades, les spectateurs de rugby sont plus nombreux que ceux de football mais il confirme la domination du rugby sur le foot en terme d'image, résume Eric Bonnet, directeur d'études chez BVA Opinion. Avec certains mauvais résultats, plusieurs joueurs impopulaires, des revenus qui choquent, et certains supporters violents, le football traverse donc une profonde crise d'image dans l'opinion, dont le rugby, par contraste, profite à plein. Or l'image précédant souvent la pratique, sans doute, dans les années à venir, la pratique du rugby devrait encore augmenter, en même temps que son audience à la télévision devrait de plus en plus rivaliser avec celle du football. A condition, toutefois, que ce nouveau public n'importe pas les mauvaises manières du football dans les stades de rugby. Que les salaires à la hausse et l'abandon des études au profit d'une formation toujours plus précoce ne transforment pas les rugbymen en professionnels arrogants, casques sur les oreilles et pas un regard pour les supporters. A condition, en résumé, que le rugby reste le rugby. C'est son plus grand défi.

Planuri de viitor in Sud. Sau cum broadcasterii influenteaza evolutia rugby-ului.

Actualul contract de difuzare a transmisilor TV a principalelor competitii din rugby-ul austral (SuperRugby si Rugby Championship), detinut de Sky Sports, inceteaza la 31 decembnrie 2015, anul in care se desfasoara si Cupa Mondiala. Reinnoirea contractului (in valoare de cateva sute de milioane de dolari) se poarta prin tratative care au inceput in aceasta vara. Deocamdata sunt in discutii doar dezvoltarile competitiei Super Rugby sau, cum e inca cunoscuta, Super 15. Sunt deja puncte de vedere diferite in cele trei federatii majore (Unions) ale marilor puteri. Australienii, de exemplu, isi doresc o ruptura de Afica de Sud iar acestia o apropiere de Argentina. Unele pareri ale expertilor din Noua Zeelanda doresc cooptarea unor echipe din Japonia. Steve Tew, presedintele executiv al New Zeeland Rugby Union a declarat oficial ca cele trei Union ale SANZAR doresc extinderea turneului incluzand in conferinta (competitia)su-estica echipe din Japonia sau/si Argentina. Acesta este un raspuns indirect la cererea sud-africanlior sde a vea in noua structura de dupa 2015 sase echipe in competitie (as sasea ar fi Sothern Kings). Pe de alta parte, Bill Pulver, presedintele Australian Rugby Union a declarat recent ca ia in considerare o conferinta separata incepand cu 2016 care sa cuprinda doar Noua Zeelanda si Australia. Greg Peters, presedintele executiv SANZAR, a declarat ca ia in consisderare si ipoteza existentei a trei conferinte separate, Australia si Noua Zeelanda, Argentina si Africa de Sud, Japonia si celelalte puteri majore din Pacific (Samoa, Fiji, Tonga). La randul sau, Agustin Pichot, membru al board-ului Argentinian Rugby Union, a comunicat presei din Africa de Sud ca intrarea provinciilor tarii sale in competitiile franchizelor regionale este vitala pentru rugby-ul argentinian. Aceasta posibilitate, asa cum se ia in consideratie de catre oficialii sud-africani, inseamna ca vor exista doua conferinte, Argentina plus Africa de Sud si Noua Zeelanda plus Australia. . Primele opt echipe din cele doua conferinte ar urma sa joace in fazele finale. Bill Pulver a fost chiar mai specific: o conferinta Noua-Zeelanda-Australia ar reduce din cheltuielile de deplasare ale echipelor si ar atrage ratinguri mai mari in sistemul TV si ar produce vanzari de bilete mai mari. Coroborat cu aceste previziuni, Pulver mai vorbeste si de mutarea ferestrei meciurilor test de la jumatatea anului, din iunie in iulie, propunere care a fost facuta publica mai devreme, ca fiind a jucatorilor. Oricum o mare parte din aceste propuneri vor fi discutate la intalnirea sefilor SANZAR plus Argentina de la sfarsitul saptamanii viitoare. Unde, ca sa complice putin lucrurile, Steve Tew va propune adaugarea in competitie a minimum unei echipe asiatice, de principiu japoneza. Asadar, ne aflam in pragul unei perioade noi in rugby-ul sudic. Dominatia financiara a teleziunilor trustului lui Rupert Murdoch continua si se accentueaza. Fiind principalele surse de finantare atat a franchizelor cat si a uriaselor aparate birocratice din cele trei Unions ale SANZAR, drepturile de retransmisie TV in sistem monopol vor afecta in mare masura si, in primul rand, jucatorii (un mai mare numar de meciuri si un numar mai mare, corespunzator cresterii intereselor financiare, de accidentari). IRB se pare ca urmeaza linia FIFA, care sub pretextul "democratizarii si sporirii gradului de acces al cat mai multor tari la performanta sportiva",a sporit intr-atat nivelul de profitabilitate a marilor competitii internationale incat trebuie sa invente continuu competitii noi pentru a mentine si spori gradul de interes al publicului fata de football. Acest model este o spirala riscanta pentru rugby, chiar daca aparent este profitabila tuturor. Insa, in spatele cifrelor de difuzare, a salariilor jucatorilor si a profitului inregistrat la diferite nivele de organizare nationale, stau cateva realitati ascunse, buni indicatori ai evolutiei acestui sport. Pe saptamana viitoare vom vorbi despre asigurarile jucatorilor. Si in viitorul imediat despre asa zisele sponsorizari prin contracte (comerciale). Pana atunci, bucurati-va de rugby, prieteni!

Noile prevederi privind gramada

Imi aduc aminte de perioada din tinerete, cand jucam taloneur. Era o competitie directa cu adversarul ca sa castigam balonul si sa-l oferim liniilor din spate. Conta cine era mai mobil, mai flexibil, mai iute. Au venit vremurile profesionismului si noi reguli privind gramada. Renuntarea la introducerea pe linia mediana a gramezii, acum cand s-a revenit le vechile reguli, a aparut ca o impietate fata de spiritul jocului. S-au adaugat si numeroasele accidentari ale liniilor intai, taloneurii devenind un fel de pilieri. Gramezile prabusite dupa prima introducere devin regula, arbitri sanctioneaza prabusirile, jocul e din ce in ce mai fragmentat. Cam asta a produs schimbarea regulilor privind gramezile. Acum se revine, in parte, la vechile reguli. Ceea ce este, pentru unii ca mine, o reparatie morala pe care a propus-o profesionismul, o concesie facuta atitudinii initiale a acestui sport. Am gasit azi un excelent articol despre subiect, oferit de The Rugby Site, in persoana lui Mark Reason. Il reproduc integral mai jos. "Let’s embrace the new scrummage laws Mark Reason The voice of reason about 14 hours ago Let’s embrace the new scrummage laws. That is certainly the view of most of the top New Zealand coaches. Steve Hansen, John Plumtree and Rob Penney have all made positive comments about the new (or old depending on your viewpoint) requirements around the scrummage. The ‘hit’, which was one of those laws of unintended consequence, has been abandoned. The new instruction from referees is “crouch, bind, set”. It replaces “crouch, touch, pause, engage.” The crucial part is that the two front rows now have to bind onto each other before they engage.The early games of the Rugby Championship suggest this will lead to a much higher completion rate of scrums. When New Zealand and France played back in June a staggering 18 and a half minutes of playing time was lost to the scrummage being set. This was clearly unacceptable. Hopefully the new law will open up space on the pitch for a variety of reasons. Firstly there will be a lot more actual playing time, due to fewer resets, so the players will become more tired. Secondly the actual scrums are taking three seconds longer and back rows are having to commit more, again leading to more fatigue. Hansen said, “The great thing is we don’t have too many collapses. Once we iron out the whole thing and get used to it, I think it will be great for the game.” It’s a good attitude and a contrast to some Premiership coaches who are already bleating about a lack of information about how the scrum will be ‘policed’. That should already be obvious. The biggest requirement so far has been for the scrum-halves to put the ball in straight and when they repeatedly infringe free kicks are becoming penalties. There are so many possible variables. Will scrum-halves try to spin the ball, as they did in times past when required to put it in straight. Will the blind side wing have to come up, or another defender, to police the ball squirting out near the flanker. Already we have seen far less control of the heel. Spine and neck positions may not be the same. What are the consequences of that? And will wily old props be able to shift their bind on the moment of set. These play into the biggest hope of the new law which is player welfare. John Jeffrey, the chairman of the IRB rugby committee, says, “We’re looking for at least a 70% completion rate. You might not think that is that much, but when you think, in the Six Nations this year, there was only 40% of scrums completed… it is purely down to player welfare.” The clearest indication of player welfare will come from New Zealand’s Accident Compensation Corporation. All NZ sporting injuries that require treatment are referred through ACC which is effectively a government medical insurance body. Perhaps the biggest test of the new laws will come from France, a country where the scrummage is close to a religion. Will they revert to their hookers of 25 years ago who were built like props and who scrummaged over the ball when the ball was put in? Life should be easier for the refs, although last weekend Jaco Peyper still allowed Tony Woodcock to angle in and then penalised Australia for a lesser angle at the ensuing scrum. The end of Stephen Moore’s conversation with the ref is unprintable, so the new laws will not cure all incompetent officiating. But let’s look on the bright side. More genuine scrum turnover ball, fewer collapses, more space and a genuine contest for possession. Let’s hope we are still saying the same things next year."

Ceva stiri

* In topul salariilor din Top 14 se afla toulonezii Jonny Wilkinson cu 56.000 euro si Brian Habana cu 50.000 euro lunar. Matt Giteau se afla si el pe la 40.000. Dintre francezi, cei mai bine platiti sunt Morgan Parra(Clermont Auvergne)- 46.000, Thierry Dussautoir (Toulouse) cu 43.000, Dmitri Szarzevski- 41.000 euro lunar. * Ceva cifre pentru bugetele anuale(2013-2014) ale cluburilor din acelasi Top 14: 43,66 milioane euro la Toulon; 35,48 milioane la Toulouse, 26,7 milioane la Clermont Auverge, 24,9 milioane la Stade Francais. Fata de sezonul precedent, media bugetelor celor 14 echipe a crescut cu 6,87%, ajungand la o valoare de 19,450.000 euro. * Dupa ultima victorie a Noii Zeeleande impotriva Australiei, All Blacks a devenit prima selectionata nationala care castigat 100 victorii in fata aceluiasi adversar in toate timpurile. In ultimele 11 ani de intalniri intre Noua Zeelanda si Australia primii au castigat de 23 ori, au facut un simgur egal si au pierdut o singura data. * Canada s-a calificat direct in grupele WRC 2015, pe locul Americas 1, dupa ultima victorie in meciul cu USA (care trebuie sa joace meci de baraj cu Uruguay), pentru celalalt loc in grupe, Americas 2). * Cu o politica aparte fata de jucatorii cu care au contracte in alte campionate, South African Rugby Union (SARU) a decis ca cinci dintre jucatorii din lotul de 30 pentru Rugby Championship (Four Nations)2013 se pot intoarce le echipele lor de club din Europa. Cei cinci sunt: Morne Steyn (Stade Francais), Brian Habana (Toulon), Gurthro Steenkamp si Jan Vermaak (Toulouse), Juandre Kruger (Racing Metro Paris). * Dupa accidentarile succesive ale lui Dan Carter, Aaron Cruden, Beauden Barret si Tom Taylor, selectionerii All Blacks au serioase probleme cu tricoul nr.10. Se pare ca sansa surade lui Colin Slade (Crusaders) sau lui Stephen Donald (Waikato Chiefs). Dar timpul pana la urmatoarea intalnire, cu Argentina, de circa 10 zile, ii poate fi suficient lui Barrett pentru recuperare.

Don't cry for me , Argentina

Cel de-al doilea meci de ieri, din a doua runda a Rugby Championship, s-a jucat la Mendoza, intr-una din vaile Anzilor, la 750 metri altitudine. Springboks aveau in memorie semiesecul de anul trecut, 16-16, pe acelasi stadion. Si faptul ca din echipa din 2012, mai intrau in prima echipa 11 din cei 15 oponenti. La fel ca anul trecut, stadionul a gazduit 40.000 spectatori. Tot ca si anul trecut, arbitrul a fost australianul Steve Walsh. Existau toate conditiile ca meciul sa fie o dubla, ca in cinematografie. Si asa a si fost. Tot Argentina a marcat primul eseu, de data asta in minutul 2 (Leguizamon). In minutul 10, gazdele conduceau cu 10-3, pentru ca, intre timp, atat Morne Steyn cat si Contepomi, inscrisesera din penalitati. Pumas se pun pe treaba, in stilul lor, si combina la mijlocul terenului suficient cat sa-i ameteasca pe sud-africani. Acestia, insa riposteaza cu un eseu al lui Basson (minutul 14), transformat de Steyn iar scorul se echilibreaza, 10-10In minutul 30, teritorialitatea era net in favoarea Argentinei-61%. Contepomi rateaza o penalitate de la 45 de metri. Dar Pumeas continua sa croseteze cu obstinatie pe spatii mici si in viteza, stil de loc pe placul Boks. Dupa doua minute de presiune continua si maul-uri rapide in 22-ul sud-african, Marcello Bosch inscrie al doilea eseu argentinian, Contepomi transforma si scorul devine 17-10 (minutul 38). Africa de Sud se enerveaza si ataca, la randul ei, dar mai aerisit si cu adevarat pe treisferturi. Pentru o ne-eliberare a adversarului placat, Argentina primeste o penalitate in 10 metri, pe care Steyn nu are cum s-o rateze: 17-13. Si se ia pauza. La reluare, nimic nu se schimba in stilul combatantelor. Argentina devina parca mai artagoasa dar isi cauta singura penalitatile (asa s-a si intamplat). In minutul 45, tot pentru ne-eliberarea jucatorului placat, Steyn mai are o ocazie de a reduce scorul, 17-16. Argentina devine tot mai eficienta in maul-uri, sud-africanii par derutati, contrataca si au chiar interceptii insa pare ca nu se mai intampla nimic pe teren. Se fac si primele schimbari semnificative. Iese Contepomi si Willie LeRoux, intra Pat Lambie si Fernandez, pe liniile de fund. Adica se intaresc apararile cu oameni proaspeti. In minutul 68, are loc un incident datorat exclusiv lui Steve Walsh, un bun cunoscator al ambelor echipa. Eben Etzebeth, cel mai bun prinzator in tuse al meciului, se implica prea mult intr-o spontana si loveste, de doua ori la rand adversarul, asta dupa ce ii adminstrase si o cravata. Toate sub ochii lui Walsh. Acesta intrerupe meciul cere TMO-ului reluare video, dar nu il pedepseste pe faptas cu galben (dupa mine, in conditiile actualului regulament, era caz de rosu) si acorda doar o penalitate pentru Pumas. La 25 de metri, lateral. Insa Marcelo Bosch rateaza. Asta a fost sansa argentinienilor. Si cum ocaziile ratate se razbuna, au urmat doua penalitati ale Springboks, in minutele 72 si 80, pe care Morne Steyn nu le-a ratat. Si meciul se incheie cu victoria sud-africanilor, 22-17. Posesia, pe tot meciul, a fost 52% Argentina, 48% Africa de Sud, erorile de manuire a balonului , Africa de Sud 14, Argentina 7. placaje 59 Argentina, 97 Africa de Sud. Un meci incalcit, fara spectacol, in care argentinienii au avut sansa lor de castig datorita in primul rand unei aparari artagoase. Nu au avut insa viziunea unei uverturi care sa conduce jocul prin spatiile foarte mari lasate de sud-africani in liniile din fundul terenului, pe care ar fi putut sa le speculeze cu jucatorii lor obisnuiti cu jocul in mare viteza. Springboks a castigat datorita rabdarii cu care au asteptat greselile gazdelor, ca sa fructifice oportunitatile prin suturile lui Morne Steyn, aflat in forma foarte buna in ulrtima saptamana. Steve Walsh nu a condus energic partida, parea plictisit iar ca sa-si alunge starea se angaja des in discutii cu jucatorii. Undeva prin minutul 55, se adreseaza chiar cu You're OK, Morne? uverturii Boks (desi acesta nu fusese angajat fizic in faza anterioara). Argentinienii si-au sicanat permanent adversarii, cu mici contre la limita regulamentului, uneori chiar peste aceasta. Nici oaspetii nu au fost chiar sfinti, din acelasi punct de vedere. Am remarcat, chiar daca pentru secvente scurte de joc cativa argentinieni: mobilul Gonzalo Camacho, rapidul Marcelo Bosch (ambii cu mare potential de atac) dar si pe Lucas Amorosino, fundas cu plasament strategic foarte bun si multe incursiuni in atacuri. Din partea celalata a jocului, singurul Springbok care s-a evidentiat (indiferent de partile gri ale jocului sau)a fost bad boy Etzebeth, care a dominat tusa tot timpul partidei. Juan Manuel Leguizamon (un flasnker cu mare experienta, care cred ca a placat cel mai mult dintre cei 30 de jucatori) a fost declarat man of the match. Africa de Sud face si ea 9 puncte in clasament, la fel cu Noua Zeelanda. Argentina face un punct (bonus defensiv), Australia ramane cu 0 puncte. Etapa viitoare, 7 septembrie, ocazioneaza intalnirile Noua-Zeelanda-Argentina si Australia-Africa de Sud. Pana atunci, sa ne bucuram de rugby, prieteni!

All Blacks tin, acum, cu doua maini Cupa Bledisloe

Da, cu doua maini, pentru ca azi, pe Westpac Stadium din Wellington, au mai invins o data Australia. Poate nu atat de concludent precum au facut-o saptamana trecuta, dar au invins-o la o diferenta linistitoare in ultimele 10 minute, 27-16. Si scorul era mai mare, in minutul 69, 24-9. In acel minut a survenit eseul (transformat de acelasi Leali'ifano eficient ca un cangur care isi apara puiul)pe executia unei interceptii a lui Israel Folau la o pasa neglijenta a lui Ma'a Nonu. Se intampla in minutul 72, exact la un minut dupa ce iesise excelentul Aaron Smith, demiul neozeelandez. Primul, al doilea sau al treilea Smith. Probabil al doilea pentru ca primul a fost azi Ben Smith, aripa care a inscris doua eseuri, unul in minutul 27 si unul in minutul 39. Ambele inainte de pauza, deci, cand scorul era 15-6 in favoarea gazdelor. Si linstitor pentru tonusul psihic al unei echipe care a trebuit sa se teama putin de prestatia unei uverturi debutante, Tom Taylor. Aceasta a fost optiunea de inlocuire a lui Aaron Cruden, la randul lui acesta fiind inlocuitorul lui Dan Carter. Tom Taylor s-a descurcat perfect la cei 24 de ani. De tinut cont in aceasta apreciere ca joaca in rugby-ul mare doar de un an, la Crusaders. In linii mari, pariul lui Steve Hansen pe introducerea lui Taylor a iesit castigator. O alta noutate pe care a adus-o jocul de azi a fost gradul relativ ridicat de disciplina pe care l-au exhibat gazdele. Daca in meciul de sambata trecuta, oaspetii au facut un numar nepermis de mare de greseli, azi ei au fost exact la capatul opus al statisticilor. Australienii au gresit nemasurabil de mult pentru pretentiile lor. Statistica minutului 70 arata doar 6 penalitati cedate Australiei, in timp ce aceasta "oferise" gazdelor 15. De adaugat si numarul de tuse "furate" de catre Sam Whitelock, regele tuselor azi, pe repuneri ale oaspetilor, 9, si avem un tablou destul de complet asupra prestatiei australiene. Cu toate astea, sambata trecuta fusese exact la fel, numai ca atunci All Blacks a fost cea care a gresit nepermis de mult dar a recuperat ca capitolul scor datorita eficacitatii liniei de atac. Acum, azi, Wallabies nu au dispus de resursa similara. Balanta a fost ne-echilibrata din acest punct de vedere. Linia de fund a All Blacks a functionat bine spre foarte bine, Ben Smith fiind asistat foarte bine de colegii sai de linie, Conrad Smith, Nonu si Julian Savea dar si de eficienta viziune asupra terenului a lui Israel Dagg. De partea cealalta, linia de fund a "cangurilor" nu a functionat decat prin unele incercari individuale, Ashley-Cooper in prima repriza, Leali'ifano (care poate fi oricand periculos in atac) si "pustiul" James O'Conner, in a doua. E adevarat ca nici deschideri grozave nu au avut, Toomua fiind strict supravegheat si usor anihilat de adversari. Pe fund, Mogg nu a facut decat sa degajeze cu baloane lungi si inalte, amenintarile venite de la Dagg sau Taylor. Iesirea lui Matt Toomua si intrarea lui Quade Cooper nu adus mai multa lumina in atacul australian. Apararea lor a functionat mai bine decat saptamana trecuta dat atacul nu a avut nici profunzimea si nici forta necesare ca sa strapunga o exprimentata aparare in care au prestat Richie McCaw si Kieran Reed. O mica scanteie s-a aprins in minutul 60 cand, in locul lui Adam Asley-Cooper a intrat Kuridrani. Dar si el s-a stins repede. In concluzie, Noua Zeelanda-Australia a fost un meci disputat dar valoarea campionilor mondiali a fost prea mare pentru vecinii de peste Marea Tasmaniei. Jaco Peyper (Africa de Sud), a arbitrat in tonul meciului. Adica oarecare daca mai tinem minte meciurile memorabile ale protagonistelor de azi in ultimele doua editii ale Championship. Asadar, Cupa Bledisloe e rezolvata, Noua Zeelanda are 9 puncte in clasamentul competitiei iar Australia nici unul. Va fi interesant ce se va juca la noapte, pentru ca, inainte meciului de dimineata Africa de Sud conducea, datorita esaverajului. Si cum este de asteptat ca aceasta sa invinga inca o data, in Argentina, soarta Championship de anul acesta se va decide intre campioana monsdiala si Boks. Dar sa mai asteptam un pic. Pe curand!

pilou pilou

"Ah ! Nous les terribles guerriers du Pilou-Pilou/Qui descendons de la Montagne vers la Mer(Pilou-Pilou !)/Avec nos femmes échevelées allaitant nos enfants/Sous l'ombre des grands cocotiers blancs(Pilou-Pilou !)/Nous les terribles guerriers poussons notre terrible cri de guerre(AAAARRRGGGGHHHHH !)/J'ai dit NOTRE TERRIBLE CRI DE GUERRE !/(AAAARRRGGGGHHHHH !)/Parce que TOULON/(ROUGE !)/Parce que TOULON(NOIR !)/Parce que TOULON(ROUGE ET NOIR!)". Asa incepe orice meci din Top 15, disputat la Toulon. Bibliografia zice ca aceasta incantatie, asemanatoare functional cu mult mai celebrul dans ritual kapa o pango (cunoscut drept haka),a fost inventata de un jucator al clubului, la sfarsitul anilor '40, Marcel Bodrero. Se evoca originea toulonezilor, razboinici de forta, coborati din munti in buza Mediteranei, spre intimidarea adversarilor. Ieri seara, 15.000 oameni, mai putin parizienii care au venit sa sustina reinventata lor echipa Racing Metro, au ridicat in aer celebrul Stade Mayol, pe "versurile" Pilou Pilou. Si intr-adevar, functia catharctica a celebrei incantatii s-a facut simtita. Racing Metro, cea mai bogata echipa din divizia de elita a Frantei, proaspata "proprietara" a celebrilor Ronan O'Gara (in staff-ul tehnic), Jonathan Sexton, Jamie Roberts, Dan Lydiate, Tonga'uiha, Brian Mujati (cumparaturi din marele mall de peste Canalul Manecii), a plecat cu coada intre picioare. Scorul a fost din doua cifre, 4 si 1. Adica 41-14. Diferenta de valoare si de autenticitate atitudinala, cu mult mai mare. Toulon arata a echipa mare, un fel de Noua Zeelanda a Nordului. De ce spun asta? Pentru ca numeroasele (prea numeroase pentru blazonul actual, cel de aparat si confirmat) greseli de tehnica individuala sau de precipitare in joc, nu impieteaza eficacitatea generala, de echipa. Pana in minutul 72 (dupa grafica Canal +) Toulon oferise nu mai putin de 14 penalitati parizienilor, in timp ce acestia au fost cu mult mai zgarciti, au "cadorisit" doar 4 celor din Rade. Duelul Wilkinsdon - Sexton nici nu a avut loc, desi se anuntase prin portavoci uriase. Wilkinson, Giteau si Smith au facut ce-au vrut cu apararea pariziana. Cinci eseuri (mai mult ca sa depaseasca baremul pentru punctul bonus ofensiv) toate in mare viteza, ca la antrenament, au culcat oamenii lui Boudjellal in schimbul atitudinii cu care Racing Metro a venit in Sud. Giteau, Suta, Smith si "micutul" Tillouse-Borde (atat cat a jucat) au fost pe tot terenul, cautand, in special in al doilea mitan, ocazii pentru spectacolul eseurilor. Wilkinson a fost un "overall skipper", Masoe a condus eficient inaintarea iar Maxim Mermoz (pana la inlocuire) a facut jocurile sa iasa de pe linia de fund. Arbitrajul lui Romain Poite nu a fost stralucitor ci doar corect, el a fluierat de multe ori impiedicand avantajele sa se materializeze. Micile lui scapari nu au influentat decisiv rezultatul. Toulon incepe sa arate ca o mare echipa. Jocul de ieri a fost un argument in favoarea actualului statut, cel de detinatoare a Heineken Cup. Cum si in prima etapa a dovedit ca are puterea sa revina pe finalul meciului (egalul cu Montpellier), dupa ce a fost condusa substantial chiar si cu un superstar pe teren, Brian Habana, Toulon se anunta principala candidata la titlul national si in acest an. Iar ultima declaratie a lui Mourad Boudjellal , accentul pe propriul tineret, este una a maturitatii la care a ajuns conducerea celor din Var. Pana acum s-a construit o mare echipa, de acum inainte Pilou Pilou va fi starea de spirit de care renasterea Toulon-ului va avea nevoie pentru o consacrare deplina in elita rugby-ului european si, de ce nu?, mondial. Visul lui Mourad (1001 nopti nu au trecut inca)e inca actual: sa joace o super Cupa mondiala cu recenta invingatoare din Super Rugby, Waikato Chiefs. De ce nu?