rugby nec plus ultra

Chiar daca nu folosea nimanui si era un meci de placere, cea de-a treia confruntare dintre Noua Zeelanda si Australia in Bledisloe Cup 2013 a fost un regal sportiv. Alaturi de Africa de Sud - Noua Zeelanda ( din Rugby Championship 2013) va sta la loc privilegiat in colectia meciurilor de aur ale rugby-ului profesionist. Noua Zeelanda este, fara tagada, cea mai buna echipa a momentului si, poate, a tuturor timpurilor. Cu exceptia infrangerii de la Londra din toamna anului trecut (asteptam cu interes revansa de anul acesta), ultimii ani au fost extrem de fasti pentru All Blacks. Campioni mondiali in 2011, castigatori in ultimele doua editii ale Rugby Championship, neinvinsa acasa de 38 de luni, Noua Zeelanda a fost din nou prea puternica pentru o renascuta echipa a Australiei. Care echipa a fost un adversar redutabil, peste asteptarile curente. Jocul lor a functionat pentru ca au avut treisferturi exceptionale-Toomua, Kuridrani, Ashley-Cooper, comative si creative, pentru ca perechea Genia-Cooper astazi chiar a functionat foarte bine, pentru ca Mowen si McCalman au facut jocul unei linia a treia distrugatoare. Australienii s-au batut pentru orice balon si au jucat numai spre buturile adverse. Dovada cea mai clara sunt ultimele doua minute plus minutele de prelungire ale reprizei secunde, cand diferenta era de 8 puncte iar australienii luptau la baioneta sa castige teren pentru a mai inscrie puncte. In conditiile in care nu se acorda punct bonus iar in fata era cea mai buna aparare a lumii. Jocul de astazi le-a facut cinste Wallabies. Mc Ewan are de ce sa fie mandru de echipa sa, chiar daca a fost un meci fara miza. Poate asta e si explicatia frumusetii acestui meci: nu a fost nici o miza si s-a jucat profesionist, din placere. All Blacks nu a resimtit lipsa lui Cory Jane nici a lui Richie McCaw. Charles Piutau si Sam Cane au jucat excelent, aratandu-ne ca succesiunea de jucatori dinspre noua spre vechea generatie este un mecanism rodat deja de catre Graham Henry. Nici absenta lui Dan Carter nu mai e de mult o problema. Este la post Aaron Cruden. Nu e nici Cruden, e Beauden Barret. Kieran Read a preluat cu mare succes rolul de capitan de la McCaw. Aaron Smith este la fel de versatil si eficient ca simpaticul dirijor al kapa o pango, Piri Weepu. Kevin Mealamu are deja 35 de ani si este inca un super taloneur. Ma'a Nonu a implinit 31 de ani si mai poate juca inca 3-4 suplimentari, pentru ca este greu de placat si are, in atac, viteza unei locomotive la iesirea din tunel. Combinatia de jucatori de valoare mondiala- jucatori tineri (Faumiuna, Thrush, Canu, Piutau, de exemplu) i-a iesit senzational lui Graham Henry in acest an. Nu exista diferenta nici de valoare nici de varsta intre jucatorii Furiei Negre. Moralul excelent, motivatia victoriei la cotele de sus de tot. Asta face din Noua Zeelanda cea mai frumoasa echipa lumii. Sa ne inclinam barbiile, prieteni! PS. Cel mai scump bilet la meciul Anglia- Noua Zeelanda, din 16 noiembrie, pe Twickwnham (un loc intr-o loja la centru), costa 1614,38 £. Adica ceva in jurul a 2020 euro. La mai mare!

Cupa Bledisloe, meciul 3. Qui prodest?

Sambata 19 octombrie, pe stadionul Forsyth Bar din Dunedin, Noua Zeelanda, se va juca al treilea meci din acest an contand pentru Cupa Bledisloe. Acesta este cel mai mare trofeu, la propriu, din rugby. A fost creat de guvernatorul (englez) al Noii Zeelande, Sir Bledisloe, care, in 1931, a organizat competitia a carui invingator este gratulat anual cu aceasta Cupa trasmisbila. Australienii sustin ca primul meci sub aceste auspicii s-a desfasurat in 1931, neo-zeelandezii demonstreaza, invocand evidente oficiale, ca primul meci s-a derulat in 1932. Cam ca FRR care nu e sigura (documentat) ca primul meci in Romania s-a desfasurat in 1913 sau cu un an mai tarziu dar il sarbatoreste pe cel din 2013. Si ca tot vorbim de documente, stie FRR ca Romania a emis primul timbru postal din lume dedicat rugby-ului, in 1944? S-ar putea sa nu stie, pentru ca, de exemplu, nu exista o evidenta oficiala a succesiunii presedintilor Federatiei, de la infiintare pana in prezent. Cupa Bledisloe nu a fost, multa vreme subiectul unui aranjament regulat, pentru ca nu se juca anual. Din 1986 devine parte integranta a principalei competitii a emisferei sudice Tri Nations. Abia in 2008, s-a luat de comun acord decizia de a juca doua meciuri in sezonul regulat al TriNations si un al treilea, cu scop de promovare a rugby-ului, in afara ariei, la Hong Kong, de exemplu. Meciul din 2008 a generat un venit de 5,5 milioane £, iar in urmatorul an, la Tokyo, veniturile din "finala" Cupei de 2009, s-au situat doar la nivelul de 3,8 milioane £. Tot in 2008 s-a luat hotararea ca meciurile dintre cele doua tari care se desfasoara in cadrul World Cup sa nu conteze pentru Bledisloe Cup. Per total, Noua Zeelanda a castigat de 41 ori Cupa, iar Australia de 12 ori. Noua Zeelanda a castigat, in serie, ultimele unsprezece editii (2003-2013). O performanta asemanatoare a fost realizata, la proportii mai mici, si de Australia, numai ca aceasta a fost de dimensiuni mai mici, castigand la rand, cinci ani consecutivi, 1998-2002. Anul acesta, rezultatele sunt inca proaspete, Noua Zeelanda a castigat ambele intalniri din Rugby Championship, 47-29 si 27-16. Deci este deja detinatoarea Cupei. Iata formatiile care se vor intalni, sambata, la Dunedin. Australia: 15-Israel Folau, 14-Adam Ashley-Cooper, 13-Tevita Kuridrani, 12-Matt Toomua, 11-Peter Betham, 10-Quade Cooper, 9-Will Genia, 8-Ben McCalman, 7-Michael Hooper, 6-Ben Mowen, 5-James Horwill (capitan), 4-Rob Simmons, 3-Ben Alexander, 2-Stephen Moore, 1-James Slipper. Rezerve: 16-Saia Fainga'a, 17-Benn Robinson, 18-Seikope Kepu, 19-Sitaleki Timani, 20-Dave Dennis, 21-Nic White, 22-Mike Harris, 23-Bernard Foley. Noua Zeelanda: 15-Israel Dagg, 14-Cory Jane, 13-Ben Smith, 12-Ma'a Nonu, 11-Julian Savea, 10-Aaron Cruden, 9-Aaron Smith, 8-Kieran Read, 7-Richie McCaw (capitan), 6-Liam Messam, 5-Sam Whitelock, 4-Jeremy Thrush, 3-Charlie Faumuina, 2-Keven Mealamu, 1-Tony Woodcock. Rezerve: 16-Dane Coles, 17-Wyatt Crockett, 18-Ben Franks, 19-Brodie Retallick, 20-Sam Cane, 21-Tawera Kerr-Barlow, 22-Beauden Barrett, 23-Tom Taylor. La inceputul naului, se vehiocula ca acest al treilea meci se va juca (in traditia Hong Kong si Tokyo) in vestul Statelor Unite, undeva, la San Francisco sau Los Angeles. Insa s-a renuntat, se pare ca din motive financiare. Si atunci la ce si cui mai foloseste un al treilea meci cand jocurile sunt facute? P.S. In acest weekend, cel putin cinci meciuri tari in Heineken Cup: vineri 18-Saracens-Toulouse, sambata 19-Cardiff Blues-Toulon si Leinster-Castres Olympique, duminica 20-Northampton Saints-Ospreys si Clermont Auvergne-Harlequins. Enjoy!

Cat ai incerca sa le lipesti, cele doua reprize nu se leaga intre ele

Exeter Chiefs 44-Cardiff Blues 29. Toulon 51-Glasgow Warriors 28. Situatia in grupa este una de exceptie, foarte rara. Toate echipele din aceasta grupa a doua au luat bonus ofensiv. Este un fapt remarcabil pentru invinse. Invingatoarele au inscris 5 si, respectiv, 6 eseuri. % eseuri in prima repriza Exeter, 4 in prima Toulon, 2 in a doua. Ambele invingatoare au luat cate 5 puncte, iar invinsele cate 2. In total 14 puncte! S-au insris 19 eseuri si 152 de puncte in doua meciuri. In meciul de la Toulon, filmul a fost din doua episoade. Toulon a dominat copios prima parte a jocului, pauza indicand o tabela cu 34-0 pentru gazde. Si-au facut intrarea in Europa Ali Williams si Emmanuel Felsina, tanara speranta (25, nascut in Guadelupa, venit de la Aix-en-Provence). A lipsit Brian Habana, accidentat in meciul cu Noua Zeelanda din "finala" Rugby Premiership. Cum s-a vazut, primul mitamn a stat la discretia toulonezilor. Patru eseuri si un scor mare la pauza era linistitor, puteau doar sa-si conserve avantajul. Dar englezii de la Exeter facusera scor cu galezii, cu punct bonus ofensiv si esaveraj superior. Le trebuia macar un alt eseu in repriza a doua. Si asta s-a intamplat doar dupa primul eseu scotian (van den Merwe, 42'). Matt Giteau, omul meciului si fara Wilkinson, schimbat in minutul 28, inscrie frumos, pe centru in ciuda opozitiei lui Matawalu. Din acel moment incepe festivalul rugby-ului scotian. Matawalu, jucator fijian iute si alunecos plus uvertura Ruaridh Jackson(25 ani) plus foarte tanarul Jonny Gray (fratele lui Richie Gray, blonda si inalta linie a doua, de la Castres)incvep sa faca legea pe teren. Si asta in ciuda scorului. Devin superiori net la viteza de joc, indemanare in miscarea cu balonul si inventivitatea combinatiilor de atac. In 11 minute, mai reusesc 3 eseuri (51,59,65, toate transformare si iau bonusul ofensiv. Autorii: Matawalu, junele Grey (18 ani) si din nou Matawalu. Scorul devenise 41-28, aproape identic cu cel de la Exeter. Pana in final Michalak (intrat in locul lui Wilkinson) mai pune sase puncte pe tabela din penalitati. Finalul il asigura acelasi Matt Giteau cu un eseu frumos inscris printr-o actiune pe langa o gramada in afara 22-ului scotian. 51-28. Am mai scris candva, acum vreun an, cu admiratie despre scotieni. Atunci era vorba de Edinburgh Rugby. Acum nu ma pot opri sa zic Chapeau bas si pentru Glasgow Warriors, lider cu doua puncte avans (in fata lui Munster) in RaboDirect Pro12 dupa 5 etape, cu tot atatea victorii. Jucatorii lui Toulon au fost mai buni dar oaspetii le-au aratat clasa in crestere a rugby-ului scotian. Fara super-jucatori, fara multe importuri, o tehnica excelenta si mult, foarte mult curaj. In minutul 78 (ca si in 27) au iesit la mana de pe propria linie de fund si au dus balonul pana la aripa, cu care au iesit in viteza la joc. Foarte inspirat antrenorul de la Glaasgow, care a sesizat in repriza secunda ca toulonezii sunt obositi si rarefiati in apararea pe linia de fund. Toate cele patru eseuri scotiene au fost pe superioritate numerica. Inca o data, bravo Scotia, oriunde ai juca! Peste fix doua ore mare meci mare cu actori celebri din Top 14, Racing Metro si Clermont Auverge. Despre acest meci, maine. La buna vedere!

Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic

Heineken Cup 2013-2014 a pornit la drum ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic in aceasta vara. Ma temeam, naiv, ca jucatorii din Anglia si Franta s-ar fi demotivat din cauza autoritarismului ERC si IRB. Chiar profesionisti fiind. Developerea situatiei a aratat, insa, ca situatia a fost provocata de conducatorii de club si staff-urile celor doua federatii. Presedintii de club au fost cei mai vocali in perioada de referinta. Ei doreau, in fapt, mai multi bani din restructurarea competitiei. Dar nu au tinut cont de puterea financiara a suprastructurii organizatorice. Si pana la urma au ingenunchiat. Jucatorii au fost, in aceasta prima etapa, OK din toate punctele de vedere. La ei oricum nu veneau banii suplimentari. Pentru ca au contracte pe perioade mai lungi, iar rugby-ul nu e football. Lectia acestei veri a fost una simpla. Am putea cita unul din jingle-urile lui Tamango (Guerilla): binili invinge. Evident, pentru noi, spectatorii. Am urmarit ieri patru meciuri interesante, In ordine cronologica, primul a fost Ulster-Leicester Tigers. Cu concursul unui arbitraj modest (Romain Poite), nord-irlandezii au castigat pe merit, 22-16. Pentru invingatori au jucat multi baieti cu mare experienta: Tommy Bowe, Rory Best, Dan Tuohy, Andrew Trimble sau Roger Wilson (man of the match). De partea cealalta, intr-un prim XV de conjunctura, echipa fiind in reconstructie, doar Toby Flood, fratii Tom si Ben Youngs, Jeff Parling si-au adus experienta in acest joc. Evolutia scorului a fost alternanta. Diferenta a facut-o stilul irlandez de joc si ziua foarte buna pe care a avut-o roscovanul Paddy Jackson, un adevarat playmaker. Toby Flood nu a fost nici el in forma proasta dar de la un timp a devenit extrem de previzibil si, in consecinta, usor de contrat. In minutul 47, cand scorul era egal (13-13), intra pe teren si Ruaan Pienaar, alt experimentat. El si Paddy Jackson au facut jocul mai departe, cu eleganta si s-au impus in final cu 22-16. Eseuri au fost doar in inceputul primei reprize (Mulipola-8, Bowe-16). Tigers nu s-a dezmintit nici de aceasta data. Jocul sau stereotip si perfect anticipabil, pe spatii mici, i-a costat si de aceasta data. Daca ar fi sa alegem un jucator opus celui care devine "man of the match" acesta a fost aripa Miles Benjamin, adus anul trecut de la Worcester. In materie de nou veniti, o buna achizitie pentru Tigers pare a fi galezul Owen Williams, adus de la Llanelli Scarlets in acest an pentru a spori concurenta pe tricoul cu nr.10.Al doilea meci, cel mai interesant al zilei de ieri, s-a jucat la Edinburgh, intre gazde si irlandezii de la Munster, echipa cu un trecut Heineken mai mult decat onorant. Arbitrajul a fost asigurat, bine spre foarte bine, de J.P.Doyle (in Anglia i se spune Vulpea). Scotienii intrau pe teren cu Ross Ford, Greig Laidlaw, Jack Cuthbert, Tim Visser iar irlandezii cu Conor Murray (taloneur de 24 ani, 1,88 metri, 22 ani), Paul O'Connell, Simon Zebo, Keith Earls, samoanul Cassey Laulala, fost international neo-zeelandez. Eroul si omul meciului a fost Graig Laidlow, omniprezent si co-autor al tuturor punctelor scotienilor, cel care a facut diferenta, 9 puncte in prima repriza si assist la eseul lui Matt Scott. La pauza, scotienii, neimpresionati de jocul deschis al irlandezilor, conduceau cu 19-17. Ian Keatley, uvertura celor din Munster aduce scorul la 19-20 ba chiar conduc, prin acelasi Keatley, aparent decisiv dupa cum curgea jocul, 19-23. Insa, din acest moment are loc revirimentul olandezului Tim Visser, practic inexistent in prima repriza. La o faza construita inteligent de acelasi Graig Laidlaw, Visser culca in eseu. TM0 decide, dupa doua faze cerute in analiza de J.P.Doyle, ca esul este valabil. Era minutul 70 iar scorul favoranil scotienilor, 26-23. 5 minute mai tarziu, Laidlaw provoaca un offside la O'Callaghan si mai transforma o penalitate. 29-23. Excelent raport al demiului scotian: 7 reusite din 7 lovituri. Si pentru ca raportul de eficienta sa fie subliniat, in minutul 79, din 46 metri, (masuratoare oficiala), mai reuseste si o bara! Pentru tot travaliul sau a fost declarat man of the match al acestei partide spectaculoase si jucate la epuizare. Scotienii au reusit sa arate ca nu intamplator au fost semifinalisti in editia de anul trecut a competitiei. O echipa frumoasa, foarte bine motivata si cu multe rezerve tehnice. Ulster si-a facut jocul dar initiativa a apartinut aproape in permanenta gazdelor. Al treilea meci a fost Castres- Nothampton. In care inca o vedeta, Rory Cockott, a dominat ecranul si partida. Castres s-a dovedit inca o data ca este o formatie bine asezata, solida dar si tehnica, puternica in aparare si incisiva in atac (dovada este eseul lui Martial, pornit din propriul 22 si "fugarit" de vitezistul galez George North, min.9). Mihaita Lazar, per ansamblul meciului, a jucat onest si a fost acel om in oplus in aglomerarile spontane. La Northampton au jucat mumerosi internationali, Dylan Hartley, fratii Pisi, Ben Foden, Courtney Lawes, Stephen Myler. Pentru Castres si-au facut datoria, pe langa Remi Tales, scotianul Richie Gray, sud-africanul Anthonie Claassen si neo-zeelandezul Rory Cockott. Si Northampton a inscris un eseu (Hartley, 51) dar in raportul de forte a contat numnarul de penalitati transformate. Capitol la care Rory Cockott l-a depasit cu sase puncte pe Myler. Omul meciului a fost declarat Capo Ortega, linia doua, care impreuna cu Richie Gray a asigurat succesele celor de la Castres Olympique, atat in tuse cat si in reusita maul-urilor si spontanelor, care impreuna au impus superioritatea francezilor. Northampton nu a aratat mare lucru decat o leaca de aratag in repriza a doua. A arbitrat corect scotianul George Clancy. Ultimul meci, de seara, a fost unul al marilor orgolii. Se intalneau Ospreys si Leinster. De ambele parti mari jucatori in activitate: Dan Biggar, Justin Tipuric, Adam Jones, Tito Tebaldi, James Hibbard, Rhys Priestland de la Ospreys, Fratii Rob si David Kaerney, Sean Healy, Paul O'Connell, Gordon D'Arcy, Sean Cronin, Jamie Heaslip (adica un fel de jumatate din echipa Irlandei) plus Jimmie Goperth, neo-zeelandez, adus de la Newcastle ca sa intareasca competitia cu Ian Madigan pentru tricoul cu nr. 10, dupa plecarea lui Sexton la Paris. Arbitrajul, foarte pretentios,a fost asigurat de Wayne Barnes. Cu brio, as spune. Barnes e un arbitru foarte atent si s-a specializat in ultima vreme in tricks-urile jucatorilor de clasa. A tinut bine sub control ambele echipe, la fel de experimentate dar cu palmares diferit. Amintim ca Leinster are cel mai mare numar de victorii in Heineken Cup. Galezii au condus cu 6-0, dupa doua penalitati transformate de Biggar (cam sters tot meciul). A urmat eseul lui Sean O'Brian din minutul, dupa o excelenta faza pe traseul Cronin-Heaslip si, in ciuda dominarii teritoriale (posesie 65% Ospreys), care avea sa schimbe configuratie jocului. Eseul este transformat de Goperth, care preia din acel moment controlul si constructia jocului irlandez. Galezii se apara, irlandezii construiesc. In repriza a doua incepe si ploaia, cea ce pare sa stanjeneasca gazdele. Cu toata ploaia, irlandezii se dezlantuie in joc pe pase lungi si in adancime. Galezii rezista dar incep sa faca mai multe greseli decat pana atunci. Intra canadianul Hassler, 21 de ani, la Ospreys si mai anima jocul intrucatva. Hibbard se zbate de unul singur dar nu prea are sprijin. Tipurici nu s-a vazut mai deloc, cu o singura exceptie, din minutul 68, cursa de circa 40 metri, pasa catre Hassler, faza oprita de Goperth in extremis. Acelasi Goperth mai inscrie din doua transformati de penalitati, in replica transformarii lui Biggar si scorul se duce la 9-19. Ospreys nu a avut conducator dce joc. Tot greul l-a dus Tito Tebaldi, inlocuit in minutul 61. In minutul 70 iese si Hibbard. Ron Kerney a fost cel mai performant fundas din meciurile de ieri. Di minutul 50, jocul nu a mai avut istorie. Irlandezii au avut o mult mai buna circulatie a balonului si o foarte buna aparare, in ciuda posesiei (68%-32% in favoarea gazdelor), au placat cam tot ceea ce a trebuit (87-126) pana in minutul 75. Si astfel si-au onorat renumele. Finalul a fost al oaspetilor iar scorul a fost prea putin asemanator configuratiei si ritmului jocului, 9-19. Dupa 2 sezoane plate, Leinster pare sa revina in forma care i-a consacrat in ultimul deceniu. Sunt de urmarit ca potentiali challengeri la Cupa Heineken din acest sezul. Goperth opare sa il inlocuiasca cu succes cu Jonathan Sexton. Vom vedea daca ipoteza revenirii Leinster-ului se va valida. Cam asta a fost ieri. Azi mai avem doua meciuri tari. De la ora 5 p.m., Toulon-Glasgow si de la 10 p.m. Racing Metro-Clermont Auvergne (se anunta meci tare de tot). Sa aveti o duminica plina de bucuria rugby-ului, prieteni!

Si totusi, incepe!

Estabilshmentul a invins inca o data. Heineken si Amlin Challenge se desfasoara conform planului. Dupa ce si-au aratat muschii in disputa cu ERC, cluburile engleze si franceze revin cuminti in rand. Intr-adevar sanctiunea excluderii lor din sistemul competitional international ar fi fost cea mai dura lovitura pe care ar fi primit-o razvratitii. Poate nu atat excluderea ci pierderea unor cifre cu sase zerouri ar fi insemnat pentru multe dintre ele sfarsitul obstesc. Asa ca birocratia corporatista are din nou toate fraiele in mana. Iar trupetii si-au pus din nou hamurile pe i. Azi, maine si poimaine, vom avea ceva meciuri tari. Azi, ora 22,00 (ora Romaniei), Ulster-Leicester. Maine:Castres-Northampton (17,40) si Ospreys-Leinster (20,00) din Heineken, grupa 1; Harlequins-Llanelli (17,40), grupa 4. Duminica: Racing Metro Paris- Clermont Auvergne (ora 22,00), grupa 4 si Toulon- Glasgow (ora 17,00), in grupa 2. Interesant va fi modul in care se va reconstrui motivatia pentru victorie dupa ce atatea saptamani stand-by-ul va fi fost sa fie energie cu jumatate de masura pentru niste profesionisti. Pe curand, prieteni!

Respect, Clement Nemesniciuc!

Sfarsitul saptamanii trecute m-a prins cu treburi prin Bucovina. Si cum tot eram prin zona, n-am scapat ocazia unei intalniri cu Clement Nemesniciuc, la Iasi. Am vobit despre debutul unui proiect initiat de Marius Cosmeanu si mine, ce are ca focus istoria orala a rugby-ului romanesc. Si s-a implicat imediat. O ora si jumatate de discutii m-au lamurit ca interlocutorul, fosta linie a treia si fost antrenor al echipei iesene Poli Agro Unirea, este unul din mai interesanti convivi pe care i-am cunoscut in lumea rugbyului. Mai intai pentru ca, desi este bunic sau poate tocmai din acest motiv, se lupta pentru promovarea rugbyului juvenil (fiind autorul un proiect de program strategic pentru dezvolarea in zona a centrelor de copii si juniori). In acelasi timp este initiatorul si creierul unui nucleu de fosti jucatori" Dacii liberi", formatie de Old Boys, cu care mai face turnee prin strainatate. Mai serveste, din cand in cand cauza FRR, fiind delegat observator la diverse meciuri din Liga noastra de elita. Tine contactul cu alte centre de excelenta sportiva dar si cu autoritatile si organizatiile locale care, eventual, in cazul reusitei vreunuia dintre proiectele sale, sunt gata sa sara si sa ajute cu logistica si mijloace materiale. In fata unui astfel de om, un munte de intiative si pasiune, mai sus numita entitate FRR este atat de opaca si indiferenta incat cu greu iti reprimi impulsul de a pune mana pe vreo ghioaga ca sa spargi ceva. Insarcinatul pentru dezvoltare regionala a Nord-Est-ului nu a reusit sa convinga responsabilii federali de necesitatea validarii proiectelor din zona. Cu toate astea, Clement mai spera. E cea mai simpla dar si cea mai costisitoare atitudine posibila. Pasiunea lui pentru acest sport este neostoita, ca si a multora dintre noi, cei care iubim dezinteresat acest sport. Dar masa celor care privesc interesat subiectul este la putere. Cand are un astfel de releu intr-o zona atat de darnica cu talentele native, de ce ignora FRR astfel de oameni, precum Clement Nemesniciuc? Din partea mea, numai respect pentru acest om.

All Blacks redivivus

Intr-un fel s-a facut dreptate. In alt fel imi pare rau de noua echipa, tanara dar neinfricata, a Africii de Sud. Meciul cheie al Rugby Championship s-a jucat pe Ellis Park, in Johannesburg, unde All Blacks pierdusera 8 din cele 11 meciuri impotriva gazdelor. Dar ieri diferenta a fost facuta de experienta si stilul de atac al Noii Zeelande. La pauza se inscrisesera 5 eseuri, 3 pentru oaspeti (Ben Smith, Liam Messam, Kieran Reed), 2 pentru gazde (ambele semnate Brian Habana, in forma care l-a consacrat, mai iute ca jaguarii). 32% din timpul de joc s-a petrecut in 22-ul Noii Zeelande. Prima repriza a fost una eleganta, cu rugby fizic dar si in mare viteza. Springboks s-au miscat extrem de vioi si, datorita perechii de Viliers- le Roux, bine asistata de un Zane Kirchener in zi excelenta, au presat incontinuu pe versatii oameni din linia de fund a All Blacks. Vermeulen a fost un inchizator modern, foarte agresiv si bun spargator de aparari. Unul din cei mai eficienti sud-africani a fost junele Eben Etzebeth (22 de ani neimpliniti), cel mai performant prinzator in tuse, bun placheur si un model de conduita ofensiva pentru colegii sai. Nu am superlative pentru All Blacks in prima repriza pentru ca ei sunt constanti, in special datorita experientei internationale. Iar jocul era construit pe strategia proiectata de Heineke Meyer pentru Springboks-atacul. O prima mare slabiciune a gazdelor s-a aratat la eseul lui Messam din minutul 26, cand furia neagra a impins un maul din 8 metri in fata terenului de tinta, iar apararea a cedat. Replica, tot de maul, a venit din partea gazdelor intre minutele 44-47 cand in 22-ul neo-zeelandezilor, Springboks a creat 15 faze consecutive si a dominat maul-urile. In minutul 50, ca un bun indicator al cursului jocului, se consemneaza 11 incursiuni in 22-ul Noii Zeelande, in timp ce in contul oaspetilor figureaza doar 5. Minutul 59. Eseul lui Jean de Villiers aduce din nou gazdele in avantaj chiar daca Morne Steyn rateaza transformarea. In doua minute vine replica All Blacks, Beauden Barrett, (rezerva lui Aaron Cruden) profita de un spatiu liber si inscrie la centru. Peste alte patru minute, Messam mai inscrie o data. Barrett le transforma pe amandoua si duce scorul la 27-38. Scor care va fi si cel final, eseul lui Messan fiind acel moment psihologic cand o echipa care a luptat exemplar realizeaza ca a pierdut meciul. Cu toate astea, Willie le Roux mai incearca o data. Dupa o cursa de 60 metri, este placat de Ben Smith cu 1 metru inaintea liniei de tinta. itateEra minutul 76 si meciul se jucase. Arbitrajul lui Nigel Owens, autoritar si impecabil, asa cum ne-a obisnuit. Este, la ora actuala, cel mai respectat arbitru, pe toate continentele. Acum se cuvine a mentiona si cele cateva nume pe care le-am remarcat in repriza a doua de la oaspeti: Messam (cat a jucat), Kieran Reed-pentru combativitate, Israel Dagg pentru plasament impecabil si deplace-urile inspirate. Dar ei, neo-zeelandezii sunt, oricand, in rutina. De cate ori au avut nevoie sa schimbe scorul au facut-o simplu, natural , elegant. Chiar daca au avut in fata un adversar care a inceput din acest sezon sa joace pe atac in stilul lor, All Blacks au fortat exact cat a trebuit ca sa castige acest ultim meci, din ultima runda. Puteau sa piarda partida dar nu la bonus ofensiv (4 eseuri minim) pentru sud-africani. Mai putea sa piarda , indiferent cate puncte puteau face gazdele dau la o distanta de un bonus defensiv. Dar niciuna din acest doua atitudini nu le-a convenit. Aveau un prestigiu de aparat si au invins pe merit. Au stiut sa aibe rabdare pana cand Springboks au facut erori de plasament sau au avut ezitari. Si le-au speculat in stil de mare echipa. Cea mai buna echipa din lume, de fapt. Inca o data, super All Blacks uber alles! In cea de-a doua partida, Argentina e pierdut rusinos pe teren propriu in fata Australiei, 17-54, adica 2 eseuri contra 7. In acest fel a ocupat pozitia a treia in clasamentul 2013 a Rugby Championship, desi in editia 2012, ocupase locul 2, dupa inevitabila Noua Zeelanda. Acum, pe aceasta pozitie s-a urcat Africa de Sud care devina o echipa mai redutabila decat cea care fusese pana in acest an. Turneeele din noiembrie vor confirma, probabil, aceasta impresie. Cum Sudul a fost in centrul atentiei in ultimele cinci luni, de la Turneul Bristish & Irish Lions, prin Super 15, pana la Rugby Championship, de saptamana viitoare ne reintoarcem in Europa. Unde sa consemnam ca ultime rezultate urmatoarele scoruri. In Top 14, Toulon revine pe prima pozitie(25-19, acasa, cu Clermont Auvergne< la egalitate de puncte dupa 9 jocuri cu Toulouse (care a batut acasa pe fostul lider, Stade Francais) si Monpellier. Surpriza etapei este victoria nou promovatei Grenoble la Paris, in fata Racing Metro, pentru care a jucat tot meciul Jonathan Sexton. In Premiership, Leicester Tigers a remizat acasa cu rivala sa din Midland, Northampton Saints, 17-17. Courtney Lawes s-a dovedit a fi un golan, fiind eliminat de pe teren pentru duritati (10(4)). Spun ca s-a dovedit pentru ca publicul nu a uitat acele doua placaje ucigase care l-au scos din joc pe Toby Flood sezonul trecut si pentru care Dick Cockerill a fost suspendat datorita protestelor. Si asta tot pe Welford Road. Iar Saracens, care a castigat "acasa" cu London Wasps, a preluat sefia clasamentului. Saptamana urmatoare ar trebui sa se ia o decizie si in dosarul Heineken & Challenge Cups. Asa ca avem ce comenta, prieteni. La buna vedere!