duminică, 3 iunie 2018

Rassie Erasmus pierde meciul de debut. Castres castiga titlul in Top 14


Erau multe asteptari fata de la meciul de la Washington DC. In primul rand fata de gandirea lui Rassie Erasmus, noul antrenor al Africii de Sud. Acesta a scos in teren, practic, o noua echipa, construita in jurul lui Elton Jantjies, Care nu a functionat cum se astepta lumea. Pana in repriza a doua sud-africanii au fost la cheremul galezilor. Si ei echipa noua, dar cu un grad de consistenta mai ridicat. Foarte multe greseli de manuire a balonului si multe erori disciplinare. Ceea ce  l-a facut pe experimentatul Mathew Carley sa fluiere neobisnuit de mult, mai ales in prima repriza. Eseurile sud-africanilor, chinuite, cele galeze mai clare si ceva mai spectaculoase. Un meci mediocru, intre doua echipe cu pretentii.Duracell Mai rasariti s-au aratat a fi Kwaga Smith, Jessie  Kriel (desi a primit putine baloane) si Curwin Bosch, ceuceva greseli de plasament. De partea cealalta mai interesanti s-au aratat a fi Ross Moriarty (omul Duracell al galezilor), Hallam Amos, cei doi tineri de 24 si 23 de ani plus batranul Hadleigh Parkes, 30.  Scor: 22-20. Meci de nota 6.

Pe Stade de France s-a petrecut surpriza. Montpellier, lidera autoritare a  campionatului regular, a trebuit sa se declare invinsa de ocupanta locului 6, ultima clasata pentru eliminatoriile semifinalelor. Castres devine, astfel, pentru a  cincea oara campioana Frantei: 1949, 1950, 1993, 2013, 2018. Montpellier joaca a doua finala in ultimii douazeci de ani (prima pierduta in 2011 in fata Toulouse). Interesant este ca invingatoarea a condus tabela tot timpul de joc efectiv si nu a lasat nici un moment de respiro adversarei, pregatita de prestigiosul neo-zeelandez Vern Cotter. Pana si renumitul inchizator Louis Picamoles a avut momente in care parea sufocat. Obisnuita cu multe eseuri in partidele campionatului regular, Montpellier nu a reusit sa inscrie ieri decat dintr-un eseu de penalizare plus doua penalitati. Si asta in timp ce oamenii lui Christophe Urios (neindoielnic cel mai bun antrenor francez al momentului, un om aspru si mai mereu posac) au inscris doua eseuri (Dumora si Sitiveni Mafi, Tonga), ambele transformate, si cinci penalitati executate in stil 100% de admirabilul decar argentinian Urdapilleta. Castres a avut si un om mai putin prin eliminarea lui Loic Jaquet dar apararea a rezistat fara mare efort sud-africailor din gramada Montpellier.

Ca sa aveti o masura a performantei realizate de Castres hai sa citim impreuna lista de internationali ai invinsilor : fratii du Plessis, Ouedraogo, Picamoles, Pienaar, Aaron Cruden, N.Nadolo, Fr.Steyn, B.Fall... 

Asadar, Le Bouclier de Brennus merge din nou la Castres, cel putin pentru un an. Chapeau bas, Mr. Urios!

Un comentariu:

  1. SA Wales a fost de nota 4 in opinia mea. Bani aruncati pe fereastra pentru un test Tier 1 fara spectatori in tribune si care s-a dovedit un esec financiar de rasunet. Acum World Rugby o sa bage 10 milioane sa redreseze falimentara federatie USA in timp ce de Europa isi bat joc. Jantjies nu are personalitatea necesara sa construiesti jocul in jurul lui.

    Victoria Castres a fost insa o surpriza foarte placuta!

    RăspundețiȘtergere