sport : rugby

Fanta: o finalista fara nici un merit.

2011-10-15T16:32:00.003+03:00

Da, Franta nu are nici un merit dupa care sa fi ajuns in finala.

Alain Rolland- tata francez si mama irlandeza- a fluierat parca scrasnind din dinti un meci in care bravii galezi au vrut 80 de minute sa arate lumii ca pot. Au avut teritorialitate, au avut posesie, au obtinut mai multe penalitati pe greselile adversarilor, au inscris si un eseu (Phillips, 59). Francezii au avut un singur merit. Parra a marcat toate cele trei penalitati in favoarea lor (minutele 22, 35,61). Galezii au ratat de patru opri din pozitii bune: Hook de doua ori, Jones o data, Halfpenny o data. O singura reusita ar fi produs o alta finala.

Alain Rolland a gresit atata cat trebuia. Nu discut despre "bascula" lui Warburton, care in alte meciuri a produs doar cartonase galbene si sanctiuni ulterioare. Probabil ca "s-a" hotarat inainte de faza finala a WRC ca astfel de procedee tehnice sa conduca la eliminari. Galezii au probat ca au fost mai buni chiar si in 14. Revenind, Alain Rolland, altfel un arbitru respectat si respectabil, a inchis ochii la toate obstructiile francezilor pe gramezi si mauluri, posibil de vazut in reluarile de pe site-ul oficial dar a flueierat in exces si cu mult prea suspecta rapiditate erori tehnice ale dragonilor rosii. De exemplu doua "tinut"-uri, atat in prima cat si in a doua repriza au fost fluierate la nici doua secunde de la aterizarea jucatorului purtator de balon pe sol. In schimb la "tinut"-urile franceze
parca era in cealalta parte a terenului. Dupa iesirea lui Adam Jones, in doua gramezi francezii au gresit grav, dar nu a fluierat nimic. In ultimele doua minute, in plina serie de 27 de faze de fixare a francezilor, momentul de glorie al galezilor, nu a vazut ncii offside-ul lui Medard, nici obstructia lui Szarzewski. De unde pana atunci fluierase autoritar si indreptatit regulamentar, Alain Rolland a oferit francezilor victoria ignorand efortul si intentia deschisa de joc a frumosilor tineri insulari. Inclusiv placidul Warren Gatland, pe care nu-mi aduc aminte sa-l fi auzit vreodata comentand arbitrajul, nu s-a putu abtine si l-a admonestat de Rolland pentru acel "rosu" timpuriu.

Pacat, tot atat de pacat ca si in cazul eliminarii Noii Zeelande in editia trecuta. Este suficienta o singura eroare de arbitraj si mai departe, in fazele finale, se duce tot Franta.

Oare cum l-o chema pe presedintele IRB? Bernard Lapasset, parca. De unde este el? Si, tineti-va bine, ziua lui de nastere este fix pe 20 octombrie, zi in care Tara Galilor va fi juca finala mica!

PS. Desi nu am verificat inca (o voi face) Franta devine singura finalista din istoria competitiei care a avut doua infrangeri in grupele de calificare ale ditiei 2011.

Si acum, semifinalele

2011-10-10T16:43:00.002+03:00

Meciurile de sambata si duminica au produs o surpriza. Tara Galilor a depasit Irlanda, neinvinsa in grupe. Si inca un rezultat usor contrar asteptarilor, Franta eliminand Anglia. Faza knockout a Cupei Mondiale a fost, anul acesta, mai darnica in rezultate comentabile decat in editiile precedente.

Dupa aspectul si calitatea jocului se mai poate vorbi despre un rezultat neconform. Australia a reusit, in extremis, sa "scoata" calificarea cu un minim de doua puncte in fata Africii de Sud, dupa o partida dominata categoric de invinsi, cel putin in a doua repriza. Dar cum in rugby impresia artistica nu exista ca indicator statistic, bravii sud-africani au trebuit sa-si recunoasca neputinta de a pune puncte pe tabela inafara de cele reusite de gheata lui Morne Steyn. Printre care si un dropgoal impecabil executat si o penalitate de la 50 metri. Dar replica pustiului blond, O'Connor, tot pe o penalitate, avea sa-i aduca la realitate. Degeaba a castigat Matfield patru tuse pe repunerea adversarilor, degeaba Schalk Burger a muncit enorm, ca si Pat Lambie, un fundas omniprezent. Africa de Sud a fost invinsa dupa ce reusise se reinvie ca echipa la capatul unui an competitional dezastros. Si, mai mult, dupa ce veteranii care se vor retrage dupa aceasta Cupa Mondiala, se pregatisera separat (inconjurati fiind de ceva mici scandaluri de presa) pentru realizarea obiectivului accederii in finala. Sa ne amintim ca John Smith, Victor Matfield, Bakkies Botha, fratii Du Plessis si, probabil, Brian Habana se vor retrage din echipa de baza a Springboks.

Cateva cuvinte despre surpriza rosie de sambata, Tara Galilor. Echipa obisnuita sa intre in sferturile de finala, (o singura exceptie in editiile trecute) a avut in fata o provocare pe care a stiut sa o contracareze. Gatland a construit intr-o perioada scurta (un singur sezon competitional) o echipa tanara, unita si extrem de disciplinata tactic. Warburton, Halfpenny, North si Priestland au fost armele lor secrete (pana la un punct) impotriva experimentatilor irlandezi O'Gara, O'Driscoll sau O'Connell. Viteza si imaginatia atacurilor si, mai ales, a contraatacurilor, i-a naucit pe irishman-i. Revenirea acestora din repriza a doua (cand au si egalat la 10) a fost efemera. Galezii au mai inscris inca doua eseuri. Finalul de 22-10 a aratat o echipa care s-a aparat extraordinar si care a stiut sa contracareze inteligent jocul uverturii si treisferturilor verzi. Pariez pe o victorie galeza in semifinala cu Franta, daca tactica de joc va fi adecvata stilului pe care francezii l-au expus in sfertul cu Franta.

In final, un laudatio pentru omul spectacol Piri Weepu. Maori pur, organizator in spectacolul kapa o pango, demiu eficient si expresiv, suteur de foarte buna calitate(7 reusite din 8) si, suprizator- duminica, conducatorul de joc al All Blacks. Declarat man of the match al sfertului cu Argentina, Weepu, nu numai ca marcat 18 puncte din 31, dar a si dat 23 de placaje (unul singur ratat), a alergat cu mingea peste 135 metri, a organizat si condus aproape toate spontanele si maul-urile furiei negre, in joc deschis a fost omul care a vanat tot timpul oportunitatile de atac. Pe scurt, un jucator extrem de complex. Are doar 28 de ani si o indemanare magistrala in a propulsa balonul. Un exemplu il gasiti in deja cunoscutul clip "All Black Skills"

.

Sa mai consemnam ca la finele acestei editii rugby-ul international, la nivelul sau de top, va fi mai sarac cu Jonny Wilkinson, Ronan O'Gara, Victor Matfield si John Smit, Mils Muliaina. Dar sa speram ca macar o parte din tinerii recent afirmati, printre care North, Warburton, Aaron Cruden, O'Connor, Pat Lambie ori Zac Guidlord vor ajunge si ei legende de aceeasi statura.

Pe curand!

Punct si de la capat!

2011-09-29T18:01:00.003+03:00

M-am hotarat sa revin cu postari pe blogul creat in 2010. Pentru ca acest sport este prea frumos ca sa-l ignori si pentru ca echipa Romaniei ai-a atins ultimul nivel (de jos) al performantei. Trebuie facut ceva pentru iesirea din anonimatul in care ne scufundam sistematic .

Am urmarit cele patru meciuri ale "stejarilor" cu speranta de a vedea macar o repriza intreaga de joc modern, cu baloane facute de inaintare si prelucrate, mai apoi, de treisferturi. Am asteptat, de asemenea, sa vad ca s-au conturat macar cateva idei tactice originale, noi, care sa ne desparta de trecutul apropiat. Acel trecut in care toata energia echipei se consuma pe inclestarile pe gramezi. Am mai sperat sa vad cativa reprezentanti ai generatiei noi care sa iasa in evidenta si, spre binele lor dar si al nostru, sa fie remarcati de cluburile straine.

Dar, deceptie, nu a fost sa fie nimic din cele de mai sus. Raspunzand prin vara unui sondaj de pe rugby.ro, care dorea sa stie cate victorii va avea la RWC 2011 echipa Romaniei, am raspuns sincer: niciuna. La vremea acelui raspuns, aceasta varianta avea cel mai mic procentaj. Cei mai multi respodenti indicau doua victorii (minim!), gandindu-se probabil la victime precum Georgia si Scotia. Azi am revazut rezultatele finale ale sondajului. Varianta optista (doua victorii) era opinia majoritara. Urmata la mica distanta acelei opinii la care ma raliasem si eu, nici o victorie.Cam asta e si starea de spirit in randul iubitorilor acestui sport. Cei cu glanda nationalista inflamata, majoritari, fie ca e vorba de football sau de oina, striga cat ii tin bojocii si indiferent de starea realitatii "Romania, Romania!" pentru ca asa au fost conditionati de programul educatiei multilateral dezvoltate din anii socialismului. O idee precum Swing low, sweet charriot este un barbarism pentru cultura tribunei romanesti de sport. Surprinzator, cand scriu aceste randuri, realizez ca, de fapt, mentalul nostru colectiv este incorsetat intr-o retea deasa de constrangeri din familia celor evocate mai inainte.

Sa le iau pe rand. Mai intai tricourile de joc, KooGa neaparat. Pentru cei care au urmarit meciurile acestei Cupe Mondiale si au retinut echipamentul celorlalte echipe, sunt convins ca a predominat impresia de vechi, imbacsit si total lipsit de imaginatie a designului echipamentului "stejarilor". Obstinatia prezentei celor trei culori este, fara indoiala, opera autoritatilor FRR si a vreunui oarecare politruc nationalist. De ce altii pot juca in alb, negru, rosu etc. iar compozitia coloristica specifica sa fie doar sugerata, acolo unde ea exista? Iar la noi trebuie sa fie prezenta toata gama simbolurilor amintind de-un brav popor?

Televiziunile au bunul obicei de prezenta din cand in cand imagini din custile din care staff-urile echipelor nationale urmaresc partidele. Majoritatea antrenorilor sunt calmi sau extrem de relaxati indiferent de ce anume se intampla pe teren. In momentele in camerele fixeaza cusca romanilor, acolo vedem nervi, gesticulatie ampla, pixuri trantite pe masa, probabil injuraturi suculente, scene de un nevrotism agresiv si autodestructiv. Daca Nick Mallett sau Richie Dixon, Eddie O'Sullivan sau John Kirwan sunt calmi si noteaza sau comenteaza cu ceilalti membri ai echipei de conducere, ai nostri sunt un pachet de draci nestapaniti. Starile nevrotice si frecventa acestora sunt indicatori ai autocontrolului acestor conducatori. Interesant e ca istericalele lui Gontineac sunt contagioase, inclusiv bonomii Antonin si Steve McDowell imprumuta uneori din repertoriul comportamental al primului. Si jucatorii, atunci cand sunt schimbati, au o mimica ofensata. Nu efortul fizic este cel care se vede pe figurile lor ci frustrarea, lipsa implinirii de sine.

Tehnic vorbind acum, performanta echipei nationale trebuie privita obiectiv si lucid.
In 1995 si in 2011, am incheiat faza grupelor pe ultimul loc, fara sa fi castigat vreun meci. Invinsele noastre in celelalte editii din aceasta perioada au fost Zimbabwe, Fiji, Namibia, USA si Portugalia. Cu exceptia Portugaliei, de la care mai incasam cate o infrangere dar si cu care mai castigam, Fiji, Namibia si USA au trecut in alta grupa valorica. Pentru Namibia a se vedea IRB Nations Cup Bucharest 2011. Precum si faptul ca au reusit in meciurile din grupe patru eseuri fata de cele trei ale noastre. Sigur ca, asa cum scria Eugen Cionga, in orice comentariu despre acest subiect exista o latura rationala si una emotionala. Pe cea emotionala o evit chiar daca am un dinte impotriva "incidentului" Fercu, absentul de marca al echipei. Fortand nota, Fercu trebuia adus sedat, congelat, cu vaporul sau cu hidrobicicleta in Noua Zeelanda, el fiind singura aripa care putea colora atacul nostru cel cenusiu. Absenta lui Catalin Fercu este cel putin o eroare manageriala care poate fi contabilizata in contul staff-ului FRR.

Revenind la bilantul echipei Romaniei, ramanem in statistici cu o diferenta de -125 puncte rezultand din 44 de puncte marcate si 169 prinite. Din acele 44 de puncte, doar 15 sunt rezultatul unor eseuri (trei la numar-Cazan, Dimofte, Lazar), restul sunt suturi. Iar eseurile, cate sunt ele, sunt produse de actiuni ale inaintasilor. Culoarea locala nu s-a dezmintit nici de data asta. Daca e sa numaram cate placaje au dat stejarii si, din ele, cate au ratat (fisele tehnice ale meciurilor sunt acesibile pe acelasi site oficial al RWC 2011, avem o imagine bine conturata a disciplinei tactice de joc. Daca mai adaugam si teritorialitatea, posesia si penalitatile acordate adversarilor, avem tabloul complet al unui esec managerial. Un singur segment de meci a fost OK, din acea a doua repriza a meciului cu Scotia. Cand ne-am "taiat" inexplicabil. A lipsit total motivatia succesului (si aici revin asupra componentei staff-ului echipei reprezentative, lipsite de un psiholog inspirat, bun manuitor de tehnici motivationale si fin cunoscator manipulant al determinarii in performanta).

Jucatorii actuali sunt OK desi mai gresesc si acorda cu usurinta penalitati sau fac erori de manipulare a balonului. Cu antrenament si insistenta acestea se remediaza. Doar metodele de antrenament si orientarile tactice sunt depasite. Chiar daca avem asociati de renume in stafful antrenorial (numiti mai sus), se pare ca ultimul cuvant il au oficialii bastinasi. NU renuntam la stilul nostru nici un milimetru, nu schimbam numai pentru ca altii au inceput sa regandeasca jocul. De urmarit rolul in descrestere al suturilor pentru castigul de teren, al degajarilor pentru a scapa de presiunea adversarilor. De remarcat cu nu se joaca pentru puncte prin orice mijloc ci, in principal pentru eseuri si inca cat mai multe, pentru ca la mijloc sunt si punctele bonus ofensiv. De scos in evidenta faptul ca travaliul pe teren tinde sa fie cat mai egal impartit intre inaintare si treisferturi. De constatat ca uvertura are un rol creativ in constructia jocului si nu este responsabila doar cu suturile.

Ar mai fi multe de spus despre prestatia "stajarilor". Insa ma opresc pentru a nu face mai greoaie decat va fi fost pana aici lectura acestei postari. Punct si de la capat! inseamna ca, daca avem minte si bune intentii, renuntam la actual stil managerial si ne apucam sa invatam, din nou, de la altii ceea ce trebuie facut. Eventual, desi e greu de grezut ca asa ceva se poate intampla (vezi referinta la mentalul nostru colectiv socialistoid), cu o alta echipa de conducere. Si nu ne-ar cadea deloc rangul nostru dacic sa imprumutam un antrenor principal strain pentru urmatorii patru ani. Nick Mallett, apropos, are deja un angajament, Kirwan si-a prelungit contractul etc. Dar mai sunt si altii.

A bon entendeur, salut!

Australia poate, Noua Zeelanda se opune

2010-09-12T18:55:00.009+03:00

Daca Curtley Beale poate fi declarat eroul meciului de sambata trecuta, cand a transformat penalitatea din ultimul minut care a intors scorul in favoarea australienilor, el poate fi declarat si omul meciului din intalnirea de ieri cu Noua Zelanda.

Australia a fost surpriza placuta a TriNations din acest anu, mai ales in faza ei finala, a meciurilor din Africa de Sud si a ultimei intalniri cu Noua Zeelanda. Echpa a crescut fabulos numai intr-o luna. Tactica a cu totul alta. Asezarea jucatorilor in teren foarte diferita. Schemele de atac cu totul schimbate. Jucatorii parca sunt altii fata de primele partide, cele cu noua Zeelanda si, mai ales cea cu Africa de Sud. Este meritul antrenorului Robbie Deans, dar si al jucatorilor de a fi pus pe picioare in termen atat de scurt o echipa care are astfel de starturi de partida cu eseuri taioase si care conduce la pauza cu diferente substantiale. Ieri, de exemplu, tabela de scor arata o deiferenta de 13 puncte in finalul primei reprize. Dar si cu o saptamana inainte era la fel. Noua Zeelanda cat si Africa de Sud au trebuit sa alerge dupa egalare si castig. Africa de Sud a reusit sa conduca in minutul 80 dar a venit lovitura de gratie data de Courtey Beale si au pierdut. Noua Zeelanda a invatat din aceasta rasturnare si nu a mai gresit. Si-a asigurat diferenta de un punct si a pastrat-o pana la fluierul final.

Poate ca evolutia scorului unu este importanta. Pentru ca a aratat o echipa matura, Noua Zeelanda, capabila sa se mobilizeze pentru a intoarce orice diferenta defavorabila intr-un castig, fie el si la un punct. Asta e doar apanajul echipelor de varf din elita mondiala, acela de a castiga la un scor cat sa nu-si strice palmaresul sau gloria unui sezon perfect.

Din echipa Australiei, cea mai tanara din acest turneu TriNations, am remarcat, dincolo de fabulosul fundas care va crea tipologia de succes a viitorilor ani, Kurtley Beale, cu un plasament impecabil si o viziune larga a terenului de joc, cu o deplasare fara balon care dovedeste o intuitie de exceptie, am mai vazut la lucru o uvertura, Quade Cooper care simte cum va circula balonul si deschide actiuni perfecte si o aripa, Lachie Turner, capabila de actiuni precum incercarea de eseu din minutul 4, cand numai forta masei lui Muliaina a impiedicat lansarea catre victoria a autralienilor. Robbie Deans a resuit sa construiasca in termen foarte scurt o echipa inalt competitiva si asta s-a vazut in cele doua jocuri din Africa de Sud dar mai ales ieri, cand jucat in fata deja castigatorilor competiei care puteau, la fel de bine, sa si piarda. O dezamagire, Matt Giteau, suteur de temut, care a ratat cat intr-un intreg an competitonal. Daca Giteau marca din toate penalitatile si transformarea primului eseu, alta era desfasurarea jocului.

De partea celalta, echipa lui Graham Henry, s-a prezentat inca din debutul turneului, ca o echipa bine sudata in jurul deja veteranilor Ma'a Nonu, McCaw, Carter, Rokocoko sau Muliaina. Circulatia infernala a balonului, inaintarea pe aglomerari si explozia de forta si viteza ce premerge eseurilor sunt atu-urile care au facut diferenta in primele trei meciuri. In jocul de ieri, Richie McCaw a fost, din nou unul din argumentele suprematiei negre.Prezent tot timpul pe balon sau pe aglomerarile ce-l contineau, Mc Caw a inscris din nou un eseu. Mobil si eficace, flankerul capitan de echipa si recordman al selectiilor All Blacks, mai are in fata si RWC 2011, pentru a se retrgae intr-o glorie grei de atins de alti jucatori. Suprinzator de bine s-a comportat si cvasi-debutantul Israel Dagg, inlocuitorul lui Joe Rokococko. De multe ori, in timpul partide, am avut-din cauza asemanarii sale fizice- iluzia ca il vad pe Dan Carter in actiune. Neconvingator , in schimb, inlocuitorul acestuia din urma, Aaron Cruden. Si iarasi, in lipsa lui Carter, a venit randul spectaculosului demiu Piri Weepu, sa se remarce si ca transformer. Nu a ratat nimic si a contribuit cu 13 puncte la victoria echipei sale. De tinut cont de travaliul sau in gramezi, unde l-a avut ca adversar pe neobositul Will Genia, continuatorul, ca stil si rol,al lui George Gregan, legendarul nr.9 Wallabies.

Una peste alta, meciul a fost extrem de atractiv. S-au infruntat primele doua echipe ale momentului. All Blacks cu un prestigiu deja consolidat, Australia care vine tare de tot din urma. Europenii ar trebui sa se teama de aceasta ascensiune ale celor doua echipe care s-au adaptat cel mai bine noilor cerinte regulamentare ale IRB. Cum vor urma in noiembrie, intalnirile directe din meciurile test ar trebui sa le foloseasca celor de pe continentul nordic sa se masoare in viteza de adaptare la noul stil de joc. Si arbitrajele sunt in schimbare si, in ciuda criticilor din debutul turneului (in special venite din partea lui Peter de Villiers), chiar si europenii, sa-i mentionan aici pe Alain Rolland, Nigel Owens sau Alan Lewis s-au aratat a fi la inaltime. Culmea a fost ca Robbie Deans a criticat arbitrajul lui Matt Lawrence, sud-african, acuzat ca fluierat net in favoarea All Blacks. Ceea ce nu a fost deloc evident, pentru cei mai multi din comentatori. Dar modelul football-ului incepe sa se reproduca si in rugby, ceea ce poate fi un pacat letal.

TriNations s-a incheiat cu victoria Noii Zeelande, care a acumulat 27 puncte din 30 posibile, 6 voctorii nici o infrangere, cu minim 4 eseuri in primele 3 meciuri, 184 puncte marcate si 111 primite. Lingura de lemn a fost preluata de Africa de Sud, cu o singura victorie, 7 puncte si o diferenta de -47 de puncte.

Ascensiunea Australiei este liniara. Echipa a crescut de la meci la meci si este in plina forma. Pacat cu urmatoarea intalnire tare, cu Noua Zeelanda, in inchiderea Bledisloe Cup, va avea loc doar peste o luna jumatate, pe 30 octombrie, la Hong Kong. Sa speram, in interesul rugbyului de mare calitate, ca Wallabies nu vor iesi, pana atunci, din forma aratata in ultimele doua saptamani.

Au inceput atat Top 14, cat si Aviva Premiership. Dar si Magners League. Si nu cu putine surprize. Pana la turneele din noiembrie ale echipelor din Sud, vom avea ce comenta. De exemplu, mult galonata Toulouse a pierdut deja primele doua partide in Top 14. Si Leicester Tigers a pierdut la Northampton in prima runda.

Bucurati-va de rugby, prieteni!

Runda finala in TriNations 2010

2010-09-09T19:17:00.002+03:00

Dupa o absenta de mai mult de doua saptamani revin on line ca sa reintru in febra marelui rugby, al elitelor. Afric ade Sud a castigat un meci acasa, dar l-a pierdut pe al doilea, dupa o partida absolut naucitoare, la un punct diferenta. La orizont se arata o noua stea a rugbyului, echipa tanara a Australiei. Care a dovedit ca aproape din nimic poate scoate o echipa inalt competitiva.

TriNations 2010 programeaza sambata, ultima confruntare. La Syndney se vor intalni Australia, pe val, dupa meciurile din Africa de Sud si Noua Zeelanda, castigatoare la distanta a competitiei sudice din acest an. Echipele anuntate sunt, in mare parte cele care s-au evidentiat pana acum, cu mici schimbari, datorate in special accidentarilor si nu lipsei de forma.

Australia a anuntat XV-le de start. El va fi format din: 15. Kurtley Beale, 14. James O'Connor, 13. Adam Ashley-Cooper, 12. Matt Giteau, 11. Lachie Turner, 10. Quade Cooper, 9. Will Genia, 8. Ben McCalman, 7. David Pocock, 6. Rocky Elsom (capitan), 5. Nathan Sharpe, 4. Mark Chisholm, 3. Salesi Ma'afu, 2. Stephen Moore, 1. Benn Robinson. Rezerve vor fi: 16. Huia Edmonds, 17. James Slipper, 18. Dean Mumm, 19. Richard Brown, 20. Luke Burgess, 21. Berrick Barnes, 22. Anthony Fainga'a. Vor lipsi Drew Mitchell, accidentat si Saia Fainga'a, suspendat dupa
un placaj periculos in cel de-al doilea meci din Africa de Sud.

Noua Zeelanda va alinia urmatoarea componenta a echipei de start: 15. Mils Muliaina, 14. Cory Jane, 13. Conrad Smith, 12. Ma'a Nonu, 11. Israel Dagg, 10. Aaron Cruden, 9. Piri Weepu, 8. Kieran Read, 7. Richie McCaw (capt) , 6. Victor Vito, 5. Tom Donnelly, 4. Brad Thorn, 3. Owen Franks, 2. Keven Mealamu, 1. Tony Woodcock.
Rezerve: 16.Corey Flynn, 17.John Afoa, 18.Anthony Boric, 19.Jerome Kaino, 20.Jimmy Cowan, 21.Colin Slade, 22.Rene Ranger. De remarcat titularizarea lui Israel Dagg, rezerva traditionala pana acum si a lui Aarin Cruden, substitut pentru Dan Carter, recent operat la genunchi. Ca si prezenta din minutul 1 a simpaticului demiu Piri Weepu, aranjorul celebrei haka maori.

Meciul va fi arbitrat de o brigada sud-africana avand in centru pe Mark Lawrence iar la margini pe Jonathan Kaplan si pe mai putin cunoscutul in plan international Christie du Preez. Acesta va fi ultimul meci oficial al ambelor echipe inainte de turneele europene din noiembrie. Pana atunci sa va mai disputa Bledisloe Cup 2010, un meci-test tradtional Noua-Zeelanda-Australia care, si in acest an se va juca, pe 30 octombrie, la Hong Kong.

Sa speram ca macar acest ultim meci TriNations va fi difuzat de Sport.ro si nu va fi substituit cu football, asa cum s-a intamplat sambata, cand s-a preferat un meci amical Rapid-Sahtior Donetsk. Inexplicabil, pentru ca fusesera platite deja drepturile de retransmitere. Probabil, Rapid a oferit mai mult, desi nu prea e de crezut.

Richie McCaw 29- Shalk Burger 22

2010-08-22T06:41:00.003+03:00

Acesta a fost scorul, 29-22. Acestia au fost oamenii meciului. Noua Zeelanda a invins pentru ca a fost mai insistenta si a speculat epuizarea ultimelor trei minute ale gazdelor. Dupa toate statisticile, meciul a fost echilibrat iar rezultatul din min.78.(22-22) multumea pe toata lumea, Noua Zeelanda castiga turneul, Africa de Sud nu pierdea acasa, la Johannesburg. Cum avea sa marturiseasca dupa meci John Smit, Springboks aveau ca solutie dupa reluarea jocului inaintarea cu balonul la mana pana in 22-ul All Blacks si apoi un drop-goal al lui Morne Steyn. Dar nu s-a nimerit sa fie asa. Un turnover dintr-un placaj esuat, a permis neobositului Piri Weepu sa-l deschida pe Ma'a Nonu iar acesta sa creeze superioritate pe aripa stanga, ceea ce i-a pemis nou-intratei sperante, aripa Israel Dagg, sa inscrie eseul castigator. Cel care a facut diferenta. Dan Carter a indeplinit formalitatea transformarii si meciul s-a terminat.

Au asistat 94.700 de specatori (un record). John Smith a jucat pentru a 100 oara pentru repreazentativa tarii sale (alt record). Dan Carter l-a depasit pe Jonny Wilkinson in clasamentul all time de puncte inscrise in intreaga cariera (cel de-al treilea record). Noua Zeelanda a marcat a 1.000-a victorie in istoria meciurilor sale internationale (ultimul record al zilei)

Nu a fost un meci foarte spectaculos, asa cum au fost cele doua victorii ale oaspetilor de ieri, gazde pe atunci, din inceputul lui iulie. Dar totusi, Noua Zeelanda a marcat trei eseuri in timp de gazdele doar 1. Spre diferenta fata de acele doua meciuri Africa de Sud a fost cu mult mai atenta, placajele lor au fost mai determinate, linia a treia mult mai mobila si mai agresiva. Am remarcat spiritul ofensiv si buna intuitie a campului de joc la Francois Hougaard, o revelatie de ultima ora. Cat a jucat, el a dominat gramezile si inclusiv pe adversarul sau direct, Jimmy Cowan, revenit dupa o absenta in care a devenit tata. Ca tot veni vorba de Cowan, nu inteleg decizia lui Graham Henry de a-l tine atat pe banca de Piri Weepu, aflat intr-o forma fenomenala in acest an, cand era evident ca blondul demiu nu a prins deloc jocul de ieri. In fine, sa-l mai remarcam pe Richie McCaw, omniprezent, si in atac si in aparare, cu o energie inepuizabila precum a iepurasilor Duracell. Si nu numai pentru eseul egalizator, din finalul meciului, ci si pentru altruismul cu care a rulat baloane in situatii in care le putea individualiza in beneficiu propriu.Un adevarat campion, un mare om de echipa. Un adevarat capitan.

De partea cealalta, un alt linia a treia merita remarcat. Este Shalk Burger. Si el autorul unui eseu. Dar, inca o data, nu pentru asta a iesit in evidenta. Ci pentru plasament, spirit ofensiv, prezenta ubicua acolo unde era balonul si sansa de a initia atacul decisiv, numarul mare de baloane reciclate. Pacat insa ca linia a treia a Springboks, in afara de unele incercari de incursiuni ale lui Cory Jane si Jean de Villiers, nu s-a ridicat la inaltimea prestatiei celor doi, Hougaard si Burger.

Asadar, Noua Zeelanda, cu un joc inaintea finalului, a castigat competitia. Cu 23 de puncte, ea surclaseaza Australia, care are 4 puncte si Africa de Sud, 1 punct (bonusul de ieri). Mai urmeaza dubla Africa de Sud- Australia si meciul care inchide sezonul, Noua Zeelanda-Austrlia, de pe 11 septembrie. Un adevarat triumf pentru All Blacks care a dominat acest an competitional. Ca o curiozitate nu lipsita de interes sa notam faptul ca editia din 2011 a TriNations, ultima in aceasta componenta, se va incheia cu doar doua sapatamani inaintea startului Cupei Mondiale. Va reusi Noua Zeelanda sa tina ritmul acestor vitorii pana anul viitor?

Un cuvant final despre regia transmisiei acestui meci. Camerele l-au surprins pe sarbatoritul John Smit tinandu-si in brate copilul roscat, nu mai mare de doi ani, in momentele intonarii imnului, in deschiderea meciului. Transmisia s-a incheiat cu cadre asupra lui John Smit, prabusit emotional, pe gazon, cu mainile pe cap si, apoi
un cadru asupra aceluiasi copil care, parca, suferea si el de deznadejdea tatalui. Emotionant. Acesta este rugby-ul de elita, prieteni. Bucurii si suferinte, deopotriva. Dar impreuna ele definesc acest sport, cu majuscule.

Cine isi va onora, sambata, promisiunile?

2010-08-19T18:51:00.009+03:00

Dupa doua saptamani de pauze, TriNations 2010, se reia cu un meci crucial pentru actuala campioana mondiala, Africa de Sud. Sambata, pe Soccer City, un stadion inaugurat pentru Cupa Mondiala de Footbal, cu, probabil, 90.000 spectatori in tribune, gazdele vor da piept furiei negre, Noua Zeelanda. Aceasta vine cu o zestre de 19 puncte dupa 4 meciuri si asta in timp ce Springboks nu au reusit sa stranga nici unul dupa trei meciuri, jucand, e adevarat, numai in insule.

Dupa miniturneul de meciuri-test din Noua Zeelanda si Australia, in rugby-ul sud-african au aparut primele crampe. Mai intai s-au invocat arbitrajele celor trei meciuri, arbitrii europeni care au oficiat aceste intalniri fiind acuzati ca provin dintr-un spatiu geografic unde jocul e mult mai lent iar deciziile lor nu sunt adecvate spiritului jocului promovat de noile reglmentari IRB. Chiar daca argumentul este partial valid, in Europa jucandu-se parca alt rugby, totusi pana acum arbitrajul nu a fost niciodata incriminat pentru inadecvare. Si asta chiar la nivelul lotului de elita al arbitrilor IRB. Mai apoi, guralivul Peter de Villiers, primul metis antrenor al Springboks, a fost cat pe ce sa-si piarda functia. Criticii lui, puternici si influenti i-au dat doar un avertisment, voalat, pentru faptul ca s-a exprimat doar ca, in asemena conditii de ostilitate, ar prefera sa se ralieze Six Nations decat sa mai joace in TriNations. Mai apoi, tinand cont de numarul mare de accidentati si de suspendati (trei in primele trei meciuri), sud-africanii au inceput ss se uite prin jur ca sa gaseasca solutii pentru lotul ce se prezenta sambata pe teren. Si au constatat ca nu merita sa faca apel la jucatorii raspanditi prin Europa pentru sunt "prea lenti". Un BJ Botha, un CJ van der Linde sau Butch James nu au fost selectionati in lotul largit pentru ca au fost moinitorizati prin GPS si nu ar face fata vitezei de joc necesare intalnirii cu All Blacks. In plus, recentele accidentari, Francois Steyn si Zane Kirchner, pun serioase probleme pentru omul sigur de pe linia de fund. Noile convocari arata mai curand ca improvizatii "de avarie" decat ca expresii ale unei tactici noi, adecvate pentri contracararea fortei si vitezei oamenilor in negru.

Iata inovatiile lui de Viliers: 15-Gio Aplon, 14-J.P. Pietersen, 13-Juan de Jongh, 12-Jean de Villiers, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Francois Hougaard, 8-Pierre Spies, 7-Juan Smith, 6-Schalk Burger, 5-Victor Matfield, 4-Flip van der Merwe, 3-Jannie du Plessis, 2-John Smit, 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-C.J. van der Linde, 18-Danie Rossouw, 19-Francois Louw, 20-Enrico Januarie, 21-Butch James, 22-Wynand Olivier.

Se reintorc flankerul Juan Smith, ca inlocuitor pentru Ryan Kankowski si JP Pietersen care il va inlocui pe aripa de Gio Aplon , care va juca ca fundas! Se renunta la servicile lui Rickie Januarie ca demiu si este introdus Francois Hougaard. In locul lui BJ Botha intra Jannie du Plessis iar in locul lui Danie Rossouw a fost preferat cvasi-debutantul Flip van der Merwe, ca pereche a lui Victor Matfiled.

Pentru John Smith, traditionalul capitan al Springboks, va fi cel de-al 100-lea meci-test. El se apropie astfel de recordul de 102 convocari, ce apartine inca legendei Percy Montgomery.

De partea cealalta, Graham Henry are toti jucatorii valizi si nu are probleme de tactica. Se anunta doar doua schimbari. Se reintoarce ca demiu Jimmy Cowan care a recuperat dupa lunga sa accidentare, ceea ce-l va trimite pe banca pe expresivul Piri Weepu. A doua schimbare va fi intre frati. Ben Franks il va inlocui in linia 1 pe geamanul Owen Franks. Lotul anuntat ieri de coach-ul All Blacks arata astfel.
15-Mils Muliaina, 14-Cory Jane, 13-Conrad Smith, 12-Ma'a Nonu, 11-Josevata Rokocoko, 10-Dan Carter, 9-Jimmy Cowan, 8-Kieran Read, 7-Richie McCaw, 6-Jerome Kaino, 5-Tom Donnelly, 4-Brad Thorn, 3-Ben Franks, 2-Keven Mealamu, 1-Tony Woodcock. Rezerve: 16-Corey Flynn, 17-John Afoa, 18-Sam Whitelock, 19-Victor Vito, 20-Piri Weepu, 21-Aaron Cruden, 22-Israel Dagg.

Ci suguranta ne va face mare placere sa revedem la lucru linia Rokocoko-Ma'a Nonu-Smith-Jane si incursiunile lui Muliaina iar in fata lor o aparare mobilizata din orgoliu si dornica sa obtina revansa, fie ea si pe teren propriu.

Meciul va fi arbitrat, conform programarii, de catre Nigel Owens acompaniat de Alain Rolland si Steve McDowell. O brigada pe care si-ar dori-o orice echipa serioasa.

Asadar, sa ne pregatim de spectacol. Noua Zeelanda a promis acelasi spectacol ca pana acum in acest an iar Afica de Sud revansa dupa cele doua dureroase infrangeri la scor. Interesant de urmarit cine isi va tine promisiunile.

Un meci jucat doar la castig

2010-08-07T21:20:00.004+03:00

August 2010. Scor: Noua Zeelanda-Australia 20-10. Cupa Bledisloe s-a imbracat in negru in acest an.

Dupa meciul de saptamana trecuta, multi ar fi asteptat ca Noua Zeelanda, la Christchurch, sa faca din nou spectacol cu o Australie modesta. Ei bine nu a fost asa. In minutul 14, All Blacks inscrisesera deja doua eseuri si ne asteptam ca seria acestora sa fie fara numar. Australienii inscrisesera si ei eseul lui Beale in minutul 9. Apoi se apropiasera la 4 puncte prin penalitatea transformata de Giteau. 14-10. Carter a mai inscris dintr-o penalitate in prima repriza(min 35). Scorul la pauza a fost 17-10. Pana in final, a mai inscris, dintr-o alta penalitate acelasi Carter (viitorul recordman all-time in materi de puncte in meciuri test). Si cam atat. 20-10, cum spuneam mai sus.

Neo-zeelandezii s-au multumit doar cu victoria ce la va aduce, cu probabilitate foarte mare, victoria finala in editia 2010. Au deja 19 puncte in timp ce Australia, locul 2, doar 4 puncte iar Africa de Sud,0 puncte. Teoretic, ii poate egala Australia care mai are trei jocuri, din care doua in Africa de Sud si unul in Noua Zeelanda. Si asta in conditiile in care Noua Zeelanda pierde atat in Africa de sud, cat si acasa cu Australia, pe 11 septembrie. Ceea ce este extrem de greu de presupus ca se va intampla.

Parerea specialistilor este ca All Blacks au jucat azi cu frana de mana trasa. Chiar daca Australia s-a mobilizat in a nu lasa locuri goale pe unde sa treaca in plimbare rapizii din treisferturile negre, nu au putu incropi o tactica de joc care sa puna in dificultate adversarii. Au facut extrem de multe erori de posesie, nu au avut deschideri inspirate si nici viziune asupra campului de joc. Singurii care au efortat pentru a mai impinge echipa inainte au fost ofensivul fundas Beale si neobositul Genia. Partial Ricky Elsom a mai ordonat linia a treia si mijlocasii, insa mingiile pentru atac au fost balbaite si pierdute in fata mai iutilor aparatori ai neo-zeelandezilor. In echipa standard deja a gazelor, note bune pentru agresivul Piri Weepu, capabil sa dea pase sarite pana la aripa externa, pentru Ma'a Nonu si Muliaina pentru forta lor de patrundere in forta si viteza si pentru mereu tanarul lor capitan, la a 80-lea meci in care isi conduce si reprezinta coechpierii, Richie McCaw.

Corect si, totusi, destul de tolerant cu erorile tehnice, Jonathan Kaplan, Africa de Sud.

Peste doua saptamani, pe 21 august, se va juca la Johannesburg, al treilea meci dintre Africa de Sud si Noua Zeelanda. Sunt tare curios cum vor aborda meciul elevii lui Graham Henry pentru Africa de Sud suporta greu umilinta a doua infrangeri consecutive si, sigur, se vor arunca in lupta pentru a evita locul 3 in turneu, si pentru ca mai au de jucat doua meciuri acasa cu Australia. Care e o echipa de batut.

Furia neagra, de neoprit!

2010-07-31T18:31:00.005+03:00

Ca si cum nu era suficient suma de 4 eseuri ca sa-si asigure al treilea punct bonus din trei meciuri, Noua Zeelanda a inscris 7. Si asta nu pentru ca adversarii de azi se apropiau mereu, deloc amenintatori, ci pentru ca a dorit sa demonstreze ca este cea mai buna echipa a momentului. Daca saptamana precedenta Australia a umilit Africa de Sud prin scor, azi a venit randul gazdelor sa incerce aceeasi senzatie. Scorul a fost unul prea putin categoric fata de raportul de forte din teren, Australia 29- Noua Zeelanda 48.

Pe scurt, Noua Zeelanda a marcat 7 eseuri, din care doar 4 transformate de Dan Carter iar Australia numai 3, din care transformate doar 2 sub semnatura lui Matt Giteau. Interesante e ca pana in minutul 10, amble echipe marcasera din faze identica: degajari neglijente, interceptate si atacuri fulgeratoare pe but, soldate cu eseuri. In ambele actorul principal a fost Dan Carter. In prima faza el a fost cel a incercat sa scape de balon dar acesta nu a trecut de mainile lui Drew Mitchel, care a sprintat10 metru si a inscris. In faza urmatoare, in 22-ul australian , acelasi Carter intercepteaza un balon ricosat dintr-un sut neglijent si inscrie, la randul lui, parca pentru a i se ierta greseala anterioara. In zi foarte buna azi, Mils Muliaina si-a serbat cei 30 de ani impliniti la ora meciului inscriind de doua ori, la capatul unor desfasurari entuziasmante ale atacului All Blacks. De remarcat noul stil de joc in care la atac, stil treisferturi, participa, in linie, toate linia de aparare plus linia a treia, uneori si uvertura sau/si demiul. Mai s-au facut evidente efectele noilor modificari in legile jocului. Se fluiera mult mai usor in placajele periculoase sau in agresivitati gratuite. Dovada a fost eliminarea temporara a cate unui jucator din ambele echipe- Franks, apoi Elsom si eliminarea, cu cartonas rosu, a lui Drew Mitchell. care, probabil va primi si o suspendare din partea comisiei de disciplina SANZAR. In plus, circulatia balonului pare a fi de-acum mai favorizata, parca in dauna jocului stil englezesc- castiguri succesive de teren pe inaintare si apoi sprinturi scurte ale treisferturilor pe buturile adverse.
Scopul acestor modificari nu consta numai in cresterea fluentei circulatiei de balon ci urmareste si cresterea calitatii spectacolului sportiv, care azi a fost la mare inaltime.

Sa reamintim decizia lui Graham Henry de a apela si in acest an la "batranii maori", Rockokoko, Muliaina, Weepu, Ma'anonu in defavoarea aparenta a talentatilor tineri Dagg, Vito, Franks sau Guildford. El a fost criticat pentru stereotipie a selectiei si pentru favoritisme. Dar iata ca selectia operata de severul Henry a dat rezultate. Minim 4 eseuri pe meci, pana acum, travaliu deosebit al jucatorilor in teren indiferent de varsta (destui trecuti de 30 de ani), frumusetea fazelor in mare viteza. Si, finit coronat opus, in plus, rezultatele cu efect devastator asupra adversarelor traditionale. Ca au 15 puncte, la o distanta de 11 puncte fata de Australia,locul 2, nu e o surpriza. Surpriza vine din diferenta de puncte: 55. Ceea ce s-ar putea traduce in 11 eseuri. Cam asta e valoarea probabilei campioane mondiale. Caci nu prea vad cine le poate sta in drumul lor catre Cupa Webb Elis.

Australia a incercat dar nu a putut sa fie mai mobila si mai inspirata in atacuri surpriza fata de precdentul meci. Reintrarea lui Will Genia a mai animat putin deschiderile surprinzatoare dar Matt Giteau nu este facut pentru a fi uvertura. Are o oarecare doza de rautate in atac dar nu straluceste deloc in fantezie tactica. Trage suficient de bine cu piciorul, aduce puncte dar nu poate sa confere stil atacurilor. Am numarat azi actiunile de atac pe treisferturi in care balonul a trecut pe la mai mult de 3 jucatori apartinand liniilor din spte. Au fost doar doua. Un spirit viu , cum este pustiul O'Connor nu a stins mingea de mai mult de 4 ori in actiuni in miscare. Si atunci cum sa nu rabufneasca frustrarea lui Drew Mitchell ca actiunile lor nu se pot dezvolta? Robbie Deans nu are, pentru moment alternative in posturile cheie. Suspendarea uverturii "clasice" Quade Cooper si aducerea la deschidere a lui Giteau n-a fost o miscare inspirata mai ales in fata All Blacks. Singurii care s-au remarcat in jocul Wallabies au fost flankerii Pocock si Elsom, care au muncit foarte mult pentru ca inaintarea sau fie in acelasi joc cu treisferturile. Dar nu prea le-a reusit.

Foarte elegant arbitrajul lui Craig Joubert, exact in spritul pe care si-l doreste Peter de Villiers, coach-ul Africii de Sud. Dar jocul nu este facut de arbitru. Africa de Sud ar fi pierdut mai decisiv azi, in fata Noii Zeelande, decat a reusit sa o faca acum 2 sau trei saptamani.

Sambata viitoare, la Christchurch, Noua Zeelanda ii ofera Australiei revansa. Va arbitra un alt sud-african, Jonathan Kaplan. Sa speram ca jocul nu se va transforma in macel. Bucurati-va de rugby, prieteni!

Africa de Sud: a treia infrangere, al treilea jucator suspendat disciplinar!

2010-07-25T20:35:00.004+03:00

Nu m-as fi asteptat ca Africa de Sud sa piarda si al treilea meci la rand. Fie el si in deplasare, fie si cu Australia, o echipa aparent mai proaspata si mai odihnita.

Nu m-as fi asteptat ca in al treilea meci din competitie, sa aibe un al treilea jucator suspendat pe motive de disciplina in joc.

Nu m-as fi asteptat ca dupa meci, declaratiile coach-ului de Viliers si ale capitanului John Smith sa fie atat de fanteziste, vorbind despre un turneu care "inca nu a fost pierdut".

In fine, cine sa fiu eu ca sa am atatea asteptari? Doar un consumator de rugby, care a urmarit cum o echipa aproape legendara (legendele se construiesc destul de greu in acest sport) este umilita de catre egalele sale traditionale. Daca Noua Zeelanda a aratat clasa sa dintotdeauna, Australia nu a aratat mai nimic. Jocul Wallabies a fost animat, doar punctual, de pustiul-aripa James O'Connor, care s-a zbatut pentru orice balon, de un demiu lipsit de sclipiri Quade Cooper care a avut, in ciuda acestei impresii, doua deschideri geniale si de veteranul Nathan Sharpe, care s-a cam distrat in margini cu Matfield. Bun, corespunzator, aportul de 15 puncte ale stangului lui Matt Giteau. Toate cele cinci penalitati transformate in repriza intai au asigurat, de fapt, Australiei succesul.

De partea cealalta, cu exceptia celor 10 minute in care au si reusit cele doua eseuri, prin Fourie si Steenkamp, Springboks au jucat altceva decat se asteptau mii, poate sute de mii de fani, specialisti sau doar chibiti. Joc imbacsit, fara fantezie, (caricatura fiind chiar Brian Habana, care a facut greseli de junior indragostit), ineficienti in atac (sa ai doua serii de faze cu mai mult de 16 fixari ale adversarului si sa nu poti culca in eseu, pe o neta superioritate fizica, e o mare contraperformanta). E adevarat cu nu au mai gresit la eseul lui Steenkamp dar acolo aveau superioritate de doi jucatori si numai o echipa ca cea a Romaniei, eventual, putea rata punctele. Multe, inadmisibil de multem erori de manuire a balonului si prea multe suturi fara tinta tactica evidenta (trimese cat mai departe, parca pentru a scapa de balon)la care mai trebuie sa adaugam si eliminarea lui B J Botha (10 minute pentru o reactie necontrolata). Chiar daca si de partea cealalta a fost eliminat Quade Cooper (enervat de un trick al lui Morne Steyn), nu se poate spune ca Africa de Sud a aratat ca este detinatoarea trofeului TRi Nations din 2009. Si nici ca este inca, campioana in exercitiu a lumii. Nu a fost mai breaza nici ca Irlanda nici ca Tara Galilor, ambele prezente la antipozi in turneele din iunie. Acum vor avea o pauza de patru saptamani, timp suficient sa-si linga ranilor si sa mediteze la panasul pe care il au de aparat. Intre timp, Australia si Noua Zeelanda vor juca, de doua ori, intre ele, o data la Melbourne si o data la Christchurch. Pana acum, dupa trei meciuri Africa de Sud are 0 puncte si o diferenta negativa uriasa de puncte (-51). Pe primul loc, Noua Zeelanda cu 10 puncte ( 2 puncte bonus pe spinarea Springboks) si o diferenta maricica, +34 puncte. Merge un pariu cu cota 1.2 ca Noua Zeelanda este castigatoarea editiei din acest an? Astept reactii.

Isi va reveni Africa de Sud?

2010-07-22T20:25:00.003+03:00

Sambata, pe Lang Park, la Brisbane, Africa de Sud va juca al treilea meci consecutiv din editia 2010 a Tri Nations. Dupa doua infrangeri severe in meciurile cu Noua Zeelanda, Sprigboks vor intalni o echipa aflata in plina reconstructie dar ambitionata de posibilitatea de a invinge acasa actuala acampioana mondiala.

In istoria celor 71 de intalniri directe, bilantul victoriilor arata o superioritate evidenta a Africii de Sud, care a castigat de 43 ori. Anul trecut, oaspetii s-au impus la Perth cu 32-25 si la Capetown cu 29-17. Una din cele mai nete victorii a australienilor dateaza din 2008, cand Australia s-a impus cu 49-0.

Formatiile anuntate pentru aceasta intalnire vor fi:

Australia: Ashley-Cooper, O'Connor, Horne, Giteau, Mitchell; Q. Cooper, Genia; Elsom (capitan), Pocock, Brown;, Mumm, Sharpe; Robinson, Faingaa, Ma'afu . Rezerve: Moore, Slipper, Simmons, McCalman, Burgess, Barnes, Beale

Africa de Sud: Kirchner, Aplon, Fourie, Olivier, Habana, Steyn, Pienaar; Burger, Kankowski, Spies,Rossouw, Matfield; Steenkamp, Smit (capitan), Botha Rezerve: Ralepelle, Van der Linde, Van der Merwe, Potgieter, Hougaard, James, De Jongh.

Noutatile de ultima ora sunt: Gio Aplon, Ryan Kankowvski si BJ Botha in formatia de start a Africii de Sud, preferati pentru ritm si viteza, dat fiind ca stadionul din Brisbane este unul cu suprafata rapida. Aripa Jean de Villiers este suspendat iar din lotul care a jucat ambele partide cu All Blacks vor lispi Juanuarie, CJ van der Linde si Francois Louw. La australieni va intra pe teren din primul minut debutantul Matt Hodgson in locul lui Will Genia daca acesta nu se va reface, iar Nathan Sharpe si Ben Robinson sunt dati ca siguri.

Meciul va fi arbitrat de o brigada din Noua Zeelanda, cu Bryce Lawrence la centru si Keith Brown si Victor Munro la margini.

Recital de forta si eficacitate

2010-07-17T15:27:00.007+03:00

A fost, cu adevarat, a doua sambata neagra. All Blacks si-a atins, rece si calculat, obiectivul- 4 eseuri si cinci puncte si din acest al doilea meci. Africa de Sud a fost redusa, ca si sambata trecuta la statutul de partener de antrenament. In ciuda celor douazeci de minute din repriza a doua, cand Springboks au presat in stil de echipa mare, All Blacks si-au vazut sacii in caruta devreme, in minutul 65 si s-au rezumat la a se concentra pe aparare. Eseul lui Schalk Burger (75')se putea intampla mai devreme sau mai tarziu fara a influenta sensul jocului.

Am vazut doua reprize diferite in ce ii priveste pe neo-zeelandezi. Prima a apartinut jocului standard al oamenilor in negru: ritm rapid, circulatie spectacol de balon, strapungeri decisive pe pase sarite si rezistenta fata limite a oamenilor de baza, "batranii" echipei. Am remarcat travaliul veteranilor, ca si in jocul precedent, de gen Richie McCaw, Ma'a Nonu dar si al inepuizabilului conducator de haka, Piri Weepu, creator de joc si strateg cu intuitii creative. In repriza a doua, o data cu rulajul intregului lot, Graham Henry le-a dat sanse tinerilor sa fie la inaltimea legendelor mai in varsta. Si jocul s-a schimbat, nu neaparat in bine pentru ca atinsese deja cota de varf, ci in eficienta. Rene Ranger se facuse remarcat inca din prima repriza dar intr-a doua a stralucit chiar. Si a venit si un alt reprezenta\nt al tinerei generatii in negru, Israel Dagg, subtil si exploziv ca sa atinga obiectivul celor 5 puncte in al doilea meci de acasa. Dar nu numai Ranger si Dagg au dat culoare meciului. Ci si mai tanarul din fratii Franks sau Aaron Cruden. Generatia tanara este mai tehnica si mai pragmatica, chiar daca nu au prins gustul spectacolului de la mai experimentatii lor colegi stiu se se intregreze acestora iar dovada coeziunii de echipa este faptul ca li se permite sa aibe numere personale (vezi eseul lui Dagg). De aceea, cel putin, cred ca Noua Zeelanda a depasit statutul de colectie de jucatori pentru export si este o adevarata echipa./ Cea mai buna a momentului pentru ca Australia inca nu si-a terminat stagiul schimbarii de generatii. Dar asta vom vedea sambata viitoare.

De partea cealalta, Sprigboks au fost evident mai motivati decat cu o saptamana in urma. Nu au mai aratat ca o echipa stransa de prin concedii. Cu exceptia incidentului in care s-a aratat blestemul tricoului cu nr.4 (si eliminarea lui Roussouw, in oglinda cu incidentul cate il va tine pe tusa pe Bakkies Botha tot sezonul)si din cauza caruia au primit rapid doua eseuri, Africa de Sud a jucat efectiv pentru a-si onora titlul din 2007 doar 20 de minute. Vreo cinci in sfarsitul primei reprize si alte 15 in a doua. Dar cu un Januarie fara vlaga, un Rossouw sub spectrul eliminarii definitive si un Habana apatic, echipa nu a aratat ca poate decat prin numarul de fixari ale adversarului in 22-ul acestora. Si asta s-a intamplat doar de doua ori. Cam putin pentru o echipa cu pretentii. Doar cu eforturile lui Schalk Burger si Francois Louw sau cu zvacnirile lui de Villiers, nu s-a putut construi nimic semnificativ. Linia treia a functionat bine, dar atat. Sa vedem cum va judeca comisarul SANZAR pentru disciplina conduita nesportiva a lui Roussouw. S-ar putea ca si acesta sa fie trimes acasa ceva vreme, nu chiar tot sezonul.

Jocul s-a terminat cu un scor destul de categoric, 31-17 pentru Noua Zeelanda. Imediat dupa meci, Peter de Villiers, antrenorul Springboks, a dat o declaratie soc. El a acuzat arbitrajele din cele doua meciuri, acuzand centralii Alan Lewis si, respectiv, Alain Rolland, de interpretari diferite ale noilor reguli ce guverneaza circulatia balonului la sol. De Villiers a acuzat ca ambii arbitri, provenind din Europa, arbitreaza diferit fata de modul in care se arbitreaza in Super 14, competitie pe care echipele din Africa de Sud au dominat-o, jucand dupa noile reguli. Interpretarea lor privind circulatia la sol a balonului este cu totul nepotrivita fata de modul in care se joaca in emisfera sudica. El sustine ca se va adresa IRB pentru a reglementa aceasta chestiune, care i se pare strict una de competenta in domeniul arbitrajului. De partea cealalta, Graham Henry a afirmat ca noilea reguli prvind contactul direct dintre jucatori si placajele au facut jocul mai cursiv, asigura continuitatea posesiei ceea ce a permis echipei sale sa atace din propriul teren direct, fluidizand jocul si permitand mai multe eseuri.

Sambata viitoare, actorul principal al serialului Tri Nations va ramane Africa de Sud, dar acesteia i se va alatura Australia. Meciul se va juca la Brisbane, pe coasta de Vest, si va fi condus de Bernard Lawrence. Australia ramane o mare necunoscuta a prezentului. Scandalul Quade Cooper zguduie serios lotul acesteia. Si nici schimbul de generatii nu merge prea bine. Vom vedea.

A doua sambata neagra?

2010-07-13T20:55:00.005+03:00

S-au anuntat, in sfarsit, formatiile pentru meciul de maine, al doilea, din editia 2010 a Tri Nations. Ca noutati, pentru All Blacks, inchizatorul de gramada Kieran Read sa afla la prima selectie iar in echipa Africii de Sud Dannie Rossouw il va inlocui pe suspendatul Bakkies Botha.

Noua Zeelanda: 15. Mils Muliaina, 14. Cory Jane, 13. Conrad Smith, 12. Ma'a Nonu, 11. Rene Ranger, 10. Daniel Carter, 9. Piri Weepu; 8. Kieran Read, 7. Richie McCaw (capitan), 6. Jerome Kaino, 5. Tom Donnelly, 4. Brad Thorn, 3. Owen Franks, 2. Keven Mealamu, and 1. Tony Woodcock. Rezerve: 16. Corey Flynn, 17. Ben Franks, 18. Sam Whitelock, 19. Liam Messam, 20. Jimmy Cowan, 21. Aaron Cruden, and 22. Israel Dagg

Africa de Sud: 15. Zane Kirchner, 14. Jean de Villiers, 13. Jaque Fourie, 12. Wynand Olivier, 11. Bryan Habana, 10. Morne Steyn, 9. Ricky Januarie; 8. Pierre Spies, 7. Francois Louw, 6. Schalk Burger, 5. Victor Matfield, 4. Danie Rossouw, 3. CJ van der Linde, 2. John Smit (capitan), 1. Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-BJ Botha, 18-Andries Bekker, 19-Ryan Kankowski, 20-Ruan Pienaar, 21-Butch James, 22-Gio Aplon.

Meciul se va juca la Wellington si va fi condus de brigada Alain Rolland (centru) , Alan Lewis si Stuart Dickinson (judecatori de margine).

Asteptam cu interes reactia de orgoliu a Springboks mai ales ca o figura importanta a rugby-ului neo-zeelandez a declarat ca cel mai important adversar al All Blacks sunt propriile victorii.

Totala superioritate neagra

2010-07-11T23:21:00.004+03:00

Noua Zeelanda 32 - Africa de Sud 12. All Blacks au dorit revansa si au obtinut-o. Dar nu oricum ci printr-o prestatie sportiva admirabila. 4 eseuri (punctul bonus ofensiv va putea atarna greu in clasamentul final) si un joc in continua miscare in care am vazut mai multi "veterani" miscand-se ca in tinerete. Am mai vazut echipa campioana mondiala din 2007 care parea ca nu intelege cum de adversarii lor se misca atat de bine.

Am mai fost surprins sa vad cum un jucator al elitei mondiale, Bakkies Botha, comite acel gest agresiv impotriva lui Jimmy Cowan. Si faptul ca tribunele au reactionat cu vehementa, pe drept, la reluarile video repetate ale fazei. De altfel, golania lui Botha a fost rapid sanctionata de un oficial, insarcinat cu disciplina, al SANZAR cu noua saptamani de suspendare ceea ce inseamna cu Bakkies Botha nu va mai juca in aceasta editie a Tri Nations.

Mi-au placut determinarea All Blacks si stilul in care au aplicat tactica de joc. Miscarea permanenta a jucatorilor si circulatia fara incetare a balonului, evitarea prelungirii aglomerarilor ce franeaza inaintare in terenul adversarilor sunt noile atuuri ale probabililor viitori campioni mondiali. Acestora li se adauga si asigurarea permanenta a suportului pentru jucatorii in atac, fapt ilustrat ca pentru manuale de eseul crosetat de Carter-McCaw-Conrad Smith din minutul 19. Intrarea lui Piri Weepu, din minutul 54, a mai adaugat dinamism in deschideri, ceea ce a imbunatatit considerabil viteza de joc ca si percutia liniei a treia in care a stralucit, chiar daca ma repet, McCaw. Un plus de valoare l-a adus si aripa Cory Jane, subtil si extrem de rapid. Stalucitori, ca in zilele lor bune din anii trecuti, "batranii" Mils Muliaina, Ma'a Nonu si Joe Rokocoko, maorii de nadejde al All Blacks.

De partea cealalta, numai exercitii individuale. Habana, de Villiers, Spiess sau Schalk Burger s-au zbatut, au muncit dar nu au creat nimic pentru echipa. Morne Steyn si-a facut doar datoria de transformer., inscriind puncte din patru penalitati. O palida imagine pentru aceasta spumoasa, altadata, echipa. Iar sambata viitoare urmeaza o noua intalnire, la Wellington. va fi interesant de vazut daca Springboks reactioneaza, din orgoliu, asa cum au facut-o neo-zeelandezii.

PS. Arbitrul a fost Allan Lewis si nu, asa cum am postat (din surse britanice), Alain Rolland.

Incepe Tri Nations!

2010-07-09T07:30:00.004+03:00

Maine va incepe penultima editie a traditionalului turneu Tri Nations. Meciul de deschidere va opune detinatoarea titlului, Africa de Sud si Noua Zeelanda, gazda primelor doua partide din turneul acestui an. Se va juca pe Eden Park din Auckland (de unde provin celebrii Blues, precum Rokocoko sau Mealamu), teren pe care Africa de Sud nu a mai castigat din 1937.

Ambele echipe au apelat la jucatori cu mare experienta, care-si cunosc perfect adversarii si de inspiratia carora va depinde diferenta.

Africa de Sud: Zane Kirchner, Jean De Villiers, Jaque Fourie, Wynand Olivier, Bryan Habana - Morne Steyn, Ricky Januarie - Schalk Burger, Francois Louw, Pierre Spies - Bakkies Botha, Victor Matfield - Gurthro Steenkamp, John Smit (capitan), Jannie Du Plessis. Rezerve: Chiliboy Ralepelle, BJ Botha, Andries Bekker, Danie Rossouw, Ruan Pienaar, Butch James, Gio Aplon.

Noua Zeelanda: Mils Muliaina - Cory Jane, Conrad Smith, Ma'a Nonu, Joe Rokocoko - Dan Carter, Jimmy Cowan - Jerome Kaino, Richie McCaw (captain), Kieran Read - Tom Donnely, Brad Thorn - Tony Woodcock, Keven Mealamu, Owen Frankes. Rezerve: Corey Flynn, Ben Franks, Sam Whitelock, Liam Messam, Piri Weepu, Aaron Cruden, Richard Kahui.

Arbitru va fi Irlandezul irlandezul Alan Lewis

Tri Nations este un puternic turneu regional, inaugurat in 1996. Pana in 2004, s-a jucat in sistem fiecare cu fiecare/ acasa-deplasare, cele trei echipe jucand cate patru meciuri pana la decernarea titlului. Din 2005, fiecare participanta va juca cate sase meciuri, cate trei cu fiecare cealalta adversara, in sistem anual alternativ, doua meciuri acasa/unul in deplasare. In anii de Cupa Mondiala, cum a fost 2007, se revine la vechiul sistem, cu patru meciuri de fiecare. In interiorul turneului Tri Nations mai se acorda si distinctii pentru intalnirile bilaterale: Cupa Bledisloe invingatoarei din intalnirile dintre Australia si Noua Zeelanda, Cupa Freedom castigatoarei intalnirilor dintre Africa de Sud si Noua Zeelanda si Mandella Challenge Plate, invingatoarei dintre Australia si Africa de Sud.

Editia din 2010, a cincisprezecea, nu va putea, oricum, sa scrie o noua pagina in istoria statisticii turneului. Pana acum Noua Zeelanda a castigat de noua ori competitia (1996, 1997, 1999, 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008), Africa de Sud de trei ori (1998, 2004, 2009) si Australia de doua ori(2000, 2001). Dar 2010 va putea sa transeze ierarhia valorilor in ultimul an inaintea Cupei Mondiale. Africa de Sud este in mare forma si pare echipa momentului. Noua Zeelanda cauta schimbul de generatii dar poate oricand sa recurga la serviciile batranilor de elita din lotul de mai sus. Meciul se anunta extrem de echilibrat, ambele formatii au terminat invingatoare meciurile-test din iunie (Africa de Sud a castigat la Glasgow cu Tara Galilor si a surclasat, acasa, Franta si mai purin pretentioasa Italie iar Noua Zeelanda s-a impus, cu stil, in fata Irlandei si Tarii Galilor). Meciul va fi transmis, live, pe Sport.ro. Astept, cu interes, un comentariu profesionist.

Ceva stiri calde

2010-07-08T21:56:00.007+03:00

* Astazi s-a anuntat ca valorosul demi al celor de la Tigers, Harry Ellis, de retrage din rugbyul profesionist din cauza unei afectiuni cronice la genunchi. Este o pierdere destul de grea pentru rugbyul britanic, ca si pentru clubul din Leicester. Produs al Academiei de rugby a clubului, Ellis a fost capitanul Angliei in toate echipele de juniori, de la 16 la under 21. A jucat 173 de meciuri pentru echipa sa de club, inscriind 29 de eseuri si, in total, 143 puncte. A fost prezent in cinci editii ale Six Nations, 205-2009, marcand pentru Anglia 25 de puncte. A strans 37 de selectii. A debutat ca senior in 2004, impotriva Africii de Sud. Va fi inlocuit, sdin fericire de un alt produs al Academiei din Leicester, Ben Youngs, un talent la fel de promitator ca Ellis. Pacat totusi ca acest sport a inceoput sa scoata din viata competitionala jucatori ajunsi la maturitate. Acesta e si cazul galezului Michael Owens, jucator la Saracens, accidentat in partida de Six Nations dintre Tara Galilor si Irlanda. Si pentru el o afectiune cervicala a insemnat sfarsitul, dupa ce medicii ii dadusera sperante pentru revenirea in teren.

* Sale Sharks a facut o achizitie de marca in perspectiva noului sezon din Premiership. Cel mai bun jucator din Sevens World Series din acest an si autorul , detasat, a 56 de eseuri, samoanul Mikaele Pesamino a semnat pentru doi ani cu gruparea engleza. Pesamino a mai jucat pentru Auckland in capionatul regional neozeelandez dar si football australian. Are 26 de ani si e, cum ii sta bine unui jucator din Sevens Series, aripa.

* Tot azi s-a parafat acordul care modifica denumirea campionatului Rugby Union din Guinness Premiership in AVIVA Premiership. Schimbarea de sponsor s-a facut din cauza expirarii vechiului contract cu producatorii de bere de la Guinness si faptului ca AVIVA, o multinationala de top din asigurari, a acceptat sa investeasca, pentru 5 ani, 20 milioane de lire, marcand aceasta suma in capitolul "investitii in comunitate". De stiut ca exista in legile anglo-saxone (si nu numai)mai multe prevederi care obliga marile corporatii sa re-dirijeze catre comunitate (pe cai variate, de la sanatate la invatamant si, vedeti bine, sport) o parte din profitul lor. Iata cum se poate face rost de bani, stimati conducatori ai rugbyului romanesc. Trebuie doar sa incepeti sa organizati lobbyul in mediile politice.

Satchmo, 110!

2010-07-04T21:42:00.007+03:00

Dupa declaratiile muzicianului, s-a nascut pe 4 iulie 1900. Dupa surse biografice, data nasterii e diferite: 4 august 1901. Sa luam de bune spusele primului. Louis Armstrong s-a nascut acum 110 ani in New Orleans, locul din care avea sa ne vina peste timp, din surse creole, stilul de jazz cu acelasi nume.

A vazut lumina zilei in calitate de fiu ilegitim al unei prostituate, cu un tata care a disparut rapid in ceata. Dat fiind ca mama era total dezinteresata de micul Louis, de cresterea sa s-au ocupat rudele mai apropiate care s-au straduit sa-l tina aproape de scoala. Studiile sale au tinut fix pana la 11 ani, cand a ales strada. Canta la cornet (un precursor al trompetei, avand in loc de pistoane, orificii care erau, in functie de sunetele dorite, astupate cu degetele) impreuna cu alti copii muzica traditionala,pe strada, pentru bani. Este arestat pentru detinerea unui pistol si trimes intr-o scoala de corectie. Acolo a luat primele lectii sistematice de muzica si s-a disciplinat, invatand primele notiuni ale stilului de jazz cunoscut azi drept stilul New Orleans.

De la 16 ani are relatii cu diversele trupe locale iar primele contacte cu muzicienii vremii il apropie de Kid Orry, Buddy LePetit sau Joe King Oliver. Cand Oliver pleaca, in 1919, la Chicago, KId Orry ii ofera locul acestuia in orchestra sa. Cu care canta in special pe vasele de agrement de pe fluviu. Este, simultan, promovat ca al doilea trompetist al Tuxedo Brass Band, foarte renumita formatie din epoca de aur a New Orleans. Se casatoreste cu Daisy Parker si adopta copilul verisoarei sale Flora, decedata dupa nastere. Primul sau mariaj nu a tinut decat un an.

In iunie 1922, este invitat de catre King Oliver sa se alature trupei Creole Jazz Band, cea mai celebra orchestra de dans din Chicago-ul acelor ani. Oliver si Armstrong devin repede celebri pentru duetele lor la trompeta. Aici incepe elevul sa-si depaseasca maestrul, Armstrong fiind mai focusat de timbru si textura notelor mai curand decat pe varietatea sunetelor, asa cum canta Oliver. Se recasatoreste cu Lil Hardin , pianista trupei lui King Oliver.

Din 1925 incepe o serie de inregistrari ca lider de trupa. In cunoscutele serii Hot Fives si Hot Sevenes Armstrong isi dezvolta capacitatea de a face din noul sau instrument, trompeta, trecerea de la jazzul armonic de echipa la jazzul stilistic, cu un accent mai decis pe un registrul ritmic si melodic si o cautare mai elaborata de abordare a temelor clasice. Din acea perioada ne-au parvenit piese celebre precum Struttin' with Some Barbecue sau West End Blues.

Intalnirea cu Earl "Fatha" Hines, un alt muzician din sud, interesat si el de re-scrierea muzicii traditionale creole, avea sa produca o alta piesa celebra, Weatherbird, a carei inregistrare originala s-a ratacit pana acum cinci ani.

In acelasi an inregistreaza si piesa care avea sa-i aduca, peste ani, faima sa de "vocalist", desi nu Armstrong este cel care a inventat scat-ul ci Gene Greene, in 1909. Piesa este destul de obscura dar este prima din seria de productii vocale semnate Louis Armstrong, care l-au facut celebru pe muzician pentru frazarea armonioasa si echilibrul intre o voce aspra si tandretea sentimentala. Piesa se numeste Heebie Jeelies iar la pian avea sa cante Lil Hardin, sotia sa de atunci.

Anii '30 sunt, poate anii cei mai creativi din cariera sa. Interesul sau pentru tranzitia dinspre interpretarea standard a pieselor de catre banduri catre expresii muzicale mai adaptate noului trend, swing-ul se traduce in inregistrari originale de considerabil rafinament, precum Shine, I Surrender Dear sau Star Dust.

In 1931 este retinut pentru posesie de marijuana. Divorteaza de Lil Hardin si se recasatoreste cu o mai veche prietena, Alpha, casatorie care dureaza mai putin de un an. Incep primele probleme de coordonare musculara intre degete si buze. Din fericire ele nu se agraveaza iar nick-name-ul Satchmo ii ramane fidel. De unde Satchmo? Este prescurtarea vulgarizata a Satchelmouth, traducerea in engleza a expresiei franceze embouchure ce desemneaza priza specifica a muschilor faciali ai gurii unui muzician pe mustiucul unui instrument de suflat. Se dedica mai mult spectacolelor de entertainment si interpretarilor vocale, de regula in duet (duetele sale cu Ella Fitzgerald, de exemplu, figureaza in orice antologie a jazzului)si cu mai putin accent pe instrumentul care l-a facut celebru. Se recasatoreste cu Lucille, care avea sa fie si ultima sa nevasta.

In anii '40 se intoarce mai determinat la soundul traditional New Orleans, caruia i-a ramas, de altfel, fidel toata viata. Acest "creole revival", cum l-a denumit presa de specialitate a epocii, a culminat cu concertul de la Town Hall din New York, unde, impreuna cu pianistil Earl Hines, trmbonistul Jack Teagarden, Edmund Hall, Barney Biggard si altii (denumirea era Louis Armstrong and All Stars) inregistreaza un succes enorm.

Nedespartit de cultura sa muzicala de baza, vesnic preocupat de intoarcerea la origini, Louis Armstrong inregistreaza si joaca in filmul care poarta numele (metaforic, de altfel) Hello, Dolly (1964). Aici regasim o parte din istoria vietii muzicianului scrisa in nota romantica. In fapt, Armstrong a fost un epicurean. Mare mancau, mare bautor , mare fumator, "Satchmo" prezenta mereu cunoscutilor si publicului o fata cuminte si cumpatata. In particular, insa, folosea laxative pentru a-si mentine silueta dupa celebrele sale excese culinare. Ca un indice al apetitului sau excesiv, uneori, cercetatorii vietii sale au gasit nu mai putin de 129 piese care avea tituluri legate de articole sau obiceiuri gastronomice.

Si-a imprumutat vocea si pentru pentru prima versiune a celebrului desen animat "Cartea Junglei", in care ursul Baloo ii este, simbolic, un fel de alter-ego. Aranjamente ulterioare au mentinut linia melodica dar au schimbat vocalistul.

A onorat cu prezenta sa multiple festivaluri si intalniri dintre muzicieni de mare notorietate. Un material video pe care vi-l ofer mai jos ni-l arata pe Satchmo Armstrong, asa jovial si preocupat de entertainment cum era de obicei, interpretand un potpurri din piesele sale, alaturi de o formula All Stars in cadrul Festivalului de la Newport din 1957. Una din piese, alaturi de Jack Teagarden, este Rockin' Chair.

Devine membru al lojii masonice nr.18 Montgomery din New York.
Moare de atac de cord, la 6 iulie 1971. La inmormantarea sa, care a oprit, pentru o clipa, intreaga America, au fost pentru a-si aduce omagiul Duke Ellington, Frank Sinatra, Ella Fitzgerald, Bing Crosby, Dizzie Gillespie, Coun Basie, Eddie Sullivan si multi alti muzicieni din generatiile mai tinere. Este inmormantat in Flushing Cemetery din Queens, New York, in vecinatatea celebrelor arene de tenis Flushing Meadows.

Indiferent de data oficiala a nasterii sale, Satchmo este inca prezent, sa recunoastem, in viata noastra. Muzica lui poate parea usor prafuita azi dar si el a fost unul dintre geniile muzicale care a facut jazzul posibil in forma in care azi ne place sa-l ascultam. Sa ne bucuram de muzica buna, prieteni!

Esecuri spectaculoase ale echipelor europene in turneele din Sud

2010-06-26T23:36:00.008+03:00

Azi s-au jucat ultimele meciuri ale turneelor echipelor europene in emisfera sudica. Cum era de asteptat, cele patru mari puteri ale continentului nostru au pierdut. Si deloc confortabil. Sa vedem, pe scurt, ce s-a intamplat.

Tara Galilor a jucat al 22-lea meci impotriva Noii Zeelande, unde nu a castigat niciodata pana acum. Meciul a fost strans prima jumatate de ora, desi in minutul 25, scorul era favorabil gazdelor cu 10-3. Cory Jane a inscris primul eseu abia in minutul 24, transformat de Dan Carter. Acelasi Carter inscrisese primele 3 puncte dintr-o penalitate in minutul 13, ca raspuns la penalitatea lui Halfpenny din minutul 4. Dupa prima jumatate de ora, galezii isi cam pierd suflul si All Blacks incep sa-si faca jocul lor de pase. Galezii sunt nevoiti sa se apere si incep sa faca greseli. Care vor fi sanctionate in ritm de metronom de acelasi excelent suteur Dan Carter- 40', 45', 50', 55'. In minutul 60 oaspetii isi epuizeaza schimbarile si incep sa arate mai puternici. Revenirea galeza este evidenta iar neozeelandezii se apara. Motivatia europenilor creste cu fiecare minut (sa ne amintim de revenirea din meciul de la Cardiff cu Irlanda) si reusesc eseul prin Roberts in minutul 78, transformat imediat de Stephen Jones. Era prea tarziu sa mai rastoarne un scor de 10-22. Dar au aratat ca pot fi un adversar incomod. Gazdele, ca sa semneze o victorie cu staif, forteaza si mai inscriu, prin Cruden, in prelungirile meciului, inca un eseu, transformat de Piri Weepu. Scorul final, 29-10 pentru gazde, reflecta fidel echilibrul de forte din teren. All Blacks este o echipa sudata care, insa, nu s-a intrebuintat decisiv. Chiar inaintea meciului, presa a reprodus declaratii pline de respect fata de galezi, considerati a fi echipa europeana care le-a pus cele mai multe obstacole datorita stiintei stapanirii jocului pe tot terenul.

In marea insula-continent din vecinatate, Irlanda a intalnit in turneul sau sudic Australia. Infranta de Anglia saptamana trecuta, reprezentativa Wallabies se intalnea cu o Irlanda care nu mai castigase din 1979 in turneele australiene. Meciul a fost fara istoric. Irlanda s-a zbatut mult iar punctele pe care le-a marcat au fost numai din piciorul lui Jonathan Sexton- 5 lovituri de pedeapsa, toate in prima repriza-2', 9', 22', 29', 35'. De partea cealalta, australienii au jucat ceva mai organizat si au aratat ca pot sa inscrie din actiuni fluente. Ceea ce s-a intamplat cu eseurile lui Burgess-17' si Cooper-39". Acelasi Quade Cooper a ratat ambele transformari dar a punctat de doua ori din penalitati- 12', 33'. Astfel ca la pauza scorul a fost 16-15. In a doua repriza jocul s-a incalcit considerabil, irlandezii au preferat aglomerarile pe metru patrat, australienii au intrat in jocul oaspetilor si meciul a devenit neplacut vederii. Norocul australienilor cu piciorul lui Giteau: doua penalitati (52', 62') au facut ca scorul final sa le fie favorabil, 22-15. Australienii, in plina schimbare de echipa si generatii, nu au aratat mai nimic din ceea ce era o data gloria lor de fosta campioana mondiala. Nici tinerii nu s-au inteles cu veteranii (Giteau, reintrodus dupa accidentare, nu a putut sa conduca echipa asa cum eram obisnuiti) si nici acestia din urma nu si-au aratat valoarea. Irlanda a arat ca o echipa obosita si lipsita de o idee tactica clara, care sa fructifice forma lor din anul precedent.

In ordine, cel de-al treilea meci a fost revansa oferita de Springboks italienilor. Desi dupa scorul de saptamana trecuta, Italia, in mare progres de la an la an, se definea ca victima sigura. Importanta insa era onoarea. De aceasta data scorul a fost cu mult mai mare decat acel strans 13-29 din urma cu o saptamana. Azi insa sud-africanii au avuit mai mult chef de joc. Ca si italienii de altfel, dar pe alta scala. Morne Steyn a fost intr-o zi de exceptie si pana in minutul 30 inscrisese deja 20 de puncte- doua eseuri 91', 30'), ambele transformate si doua penalitati-4', 20'. De partea celalalta, Bergamasco reusise si el doua penalitati. Numai ca mai vine si eseul lui Pierre Spiess (37'), transformat tot de Steyn. Astfel incat scorul pauzei este deja 27-6 pentru gazde. Dupa pauza incepe cavalcada Springboks: eseuri in cascada- Du Plessis-51', Habana-57', Van den Merwe-60, toate transformate de fatidicul Steyn . Care a inscris jumatate din punctele gazdelor, 28 puncte. Italienii reusesc si ei un eseu, prin Sepe-65', pentru ca gazdele sa-si mai arate o data muschii, prin cel de-al saptelea eseu, al lui Botha-78', transformat de Pienaar. Impresia oricui ar fi urmarit cele trei meciuri despre care relatez ar fi fost aceeasi: sud-africanii au cel mai complet si variat joc. Chiar daca au jucat un meci cu Franta si doua cu Italia, repertoriul lor este extrem de divers iar jocul lor pe treisferturi debordeaza de imaginatie pentru ca au acest jucator de geniu care este Morne Steyn.

Ultimul meci al zilei era, teoretic, si cel mai echilibrat. Argentina venea dupa doua infrangeri consecutive cu Scotia iar Franta astepta de trei ani revansa pentru cele doua infrangeri de la Cupa Mondiala 2007. Franta a dezamagit din nou dupa infrangerea din Africa de Sud (17-42)de acum doua saptamani. La sfarsitul primei reprize reusise doar 6 puncte , prin doua penalitati, ale lui Porical si Parra. In schimb, argentinienii, condusi cu multa inspiratie de batranul Contepomi, facusera deja 19 puncte- 4 penalitati transformate de Contepomi (intr-o zi de exceptie) si un eseu al lui Fernandez Lobbe, transformat, evident, de Contepomi. Acelasi star international inscrie rapid si primul sau eseu in minutul 49, pe care nu-l transforma. Francezii dau o replica de orgoliu cu singurul lor eseu- Malzieu-54, transformat de Parra. Carballo inscrie, in replica, inca un eseu argentinian- 60'. Contepomi isi aduce, probabil aminte, de lectia de rugby pe care le-a dat-o francezilor in 2007 si mai inscrie un eseu in minutul 68. In totalul victoriei echipei sale (41-13) , Contepomi a inscris nu mai putin de 31 puncte. Iar Argentina isi incheie cu o victorie seria de intalniri cu echipele europene. Victorie onoranta pentru ei si umilitoare, din nou, pentru francezi.

Sa-mi fie permis in incheierea acestei postari sa fac suma scorurilor acestor intalniri de azi. Cele 4 echipe din Sud au inscris 147 puncte, ceea ce inseamna o medie de peste 36 puncte pe meci. Echipele europene au reusit doar 49 puncte, ceva mai mult de 12 puncte pe meci. Adica pentru trei puncte primite, au inscris doar unul. Foarte putin, nu vi se pare?

Weekend final in turneele din Sud

2010-06-24T20:59:00.006+03:00

Ieri s-a jucat ultimul meci al turneului Angliei in Australia si Noua Zeeleanda. Cu o formatie mai putin omogena decat cea cu care a castigat al doilea test cu Australia, Anglia a piedut cu 28-35. Desi a condus la pauza si in repriza a doua, Anglia si-a risipit total suflul pe finalul partidei, pemitand New Zealand Maori sa revina si sa castige de maniera semnificativa, terminand in forta prin doua penalitati produse de abilul Ripia in ultimele zece minute de joc. De remarcat ca aripa, Hosea Gear, fratele mai mic al lui Rico Gear, aripa de asemenea si titular All Blacks, a marcat trei eseuri, in minutele 14, 44 si 47. New Zealand Maori se afla, astfel, la a treia victorie consecutiva in fata unor formatii galonate, New Zealand Barbarians, Irlanda si, acum, Anglia.

Sambata se vor juca ultimele meciuri din turneele sudice ale formatiilor de varf ale Europei. Tara Galilor va juca al doilea meci test, la Hamilton, cu Noua Zeelanda. Formatiile probabile ale celor doua echipe sunt urmatoarele, conform presei:
Noua Zeelanda: Mils Muliaina (Chiefs); Cory Jane (Hurricanes), Richard Kahui (Chiefs), Benson Stanley (Blues), Zac Guildford (Crusaders); Daniel Carter (Crusaders), Jimmy Cowan (Highlanders); Tony Woodcock (Blues), Keven Mealamu (Blues), Neemia Tialata (Hurricanes); Brad Thorn (Crusaders), Tom Donnelly (Highlanders), Jerome Kaino (Blues), Richie McCaw (capitan, Crusaders), Kieran Read (Crusaders). Rezerve: Aled de Malmanche (Chiefs), Owen Franks (Crusaders), Sam Whitelock (Crusaders), Adam Thomson (Highlanders), Piri Weepu (Hurricanes), Aaron Cruden (Hurricanes), Rene Ranger (Blues).

Tara Galilor: Lee Byrne (Ospreys); Leigh Halfpenny (Cardiff Blues), Jonathan Davies (Scarlets), Jamie Roberts (Cardiff Blues), Tom Prydie (Ospreys); Dan Biggar (Ospreys), Mike Phillips (Ospreys); Paul James (Ospreys), Matthew Rees (Scarlets), Adam Jones (Ospreys), Bradley Davies (Cardiff Blues), Alun Wyn Jones (Ospreys), Jonathan Thomas (Ospreys), Gavin Thomas (Newport Gwent Dragons), Ryan Jones (capitan, Ospreys). Rezerve: Huw Bennett (Ospreys), Craig Mitchell (Ospreys), Deiniol Jones (Cardiff Blues), Rob McCusker (Scarlets), Richie Rees (Cardiff Blues), Stephen Jones (Scarlets), Will Harries (Newport Gwent Dragons).

Irlanda va intalni Australia in, poate, cel mai neconvingator turneu al verzilor din ultimii ani. Dincolo de faptul ca nu au aratat nimic din panasul lor din 2009, au incasat si prea multe puncte pentru o echipa cu orgoliul atat de mare ca ar irlandezilor. Formatiile de start au destule noutati, pentru ambele echipe.
Australia: James O'Connor; Drew Mitchell, Rob Horne, Matt Giteau, Adam Ashley-Cooper; Quade Cooper, Luke Burgess; Ben Daley, Saia Faingaa, Salesi Ma'afu, Dean Mumm, Nathan Sharpe, Rocky Elsom (capitan), David Pocock, Richard Brown. Rezerve: Huia Edmonds, James Slipper, Mark Chisholm, Matt Hodgson, Josh Valentine, Berrick Barnes, Kurtley Beale.

Irlanda: Kearney (Leinster); Bowe (Ospreys), O'Driscoll (Leinster, capitan), Wallace (Ulster), Trimble (Ulster); Sexton (Leinster), O'Leary (Munster); Healy (Leinster), Cronin (Connacht), Buckley (Munster), O'Callaghan (Munster), O'Driscoll (Munster), Ronan (Munster), Jennings (Leinster), Henry (Ulster).
Rezerve: Varley (Munster), Court (Ulster), Tuohy (Ulster), Ruddock (Leinster), Reddan (Leinster), O'Gara (Munster), Murphy (Leicester).

Tot sambata, Italia va juca al doilea sau test cu Africa de Sud iar Franta, in cautarea revansei dupa umilintele din 2007, va intalni la Buenos Aires Argentina, care nu a convins deloc in aceasta vara.

Africa de Sud: 15-Gio Aplon, 14-Jean de Villiers, 13-Jaque Fourie,12-Juan de Jongh, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Ricky Januarie, 8-Pierre Spies, 7-Francois Louw, 6-Schalk Burger, 5-Andries Bekker, 4-Bakkies Botha, 3-Jannie du Plessis, 2-John Smit (capitan), 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-BJ Botha,18-Flip van der Merwe, 19-Dewald Potgieter, 20-Ruan Pienaar, 21-Butch James, 22-Wynand Olivier.

Italia: 15-Luke McLean, 14-Michele Sepe, 13-Gonzalo Canale, 12-Andrea Masi, 11-Mirco Bergamasco,10-Craig Gower, 9-Simon Picone, 8-Sergio Parisse (capitan), 7-Paul Derbyshire, 6-Manoa Vosawai, 5-Marco Bortolami, 4-Carlo Antonio Del Fava, 3-Lorenzo Cittadini, 2-Fabio Ongaro, 1-Salvatore Perugini. Rezerve: 16-Leonardo Ghiraldini, 17-Franco Sbaraglini, 18-Quintin Geldenhuys, 19-Alessandro Zanni, 20-Tito Tebaldi, 21-Riccardo Bocchino, 22-Matteo Pratichetti.

In fine in Cupa Pacificului de Sud, tot sambata, se vor juca doua intalniri intre natiuni care au inceput sa conteze din ce in ce mai mult pe scena elitelor: Fiji-Samoa si Japonia-Tonga.

Dupa acest sfarsit de saptamana ne putem odihni cam vreo doua saptamani pentru ca incepe TriNations 2010, cu meciul de foc dintre Noua Zeelanda si Africa de Sud, pe 10iulie.

Juniorii ne-au aratat calea

2010-06-22T09:56:00.007+03:00

Ieri noapte tarziu s-a aflat cine este noua campioana a lumii la juniori U20. Nici un mister, nici macar puncte de suspans. Noua Zeelanda este, inca o data, tara care da campionii. Si asta se intampla in ultimii trei ani, de cand dateaza competitia.

Am reusit sa vedem cateva meciuri absolut superbe, cu rugby total, curat si dezvoltat prin placerea de a juca. Am vazut cum penalitatile nu fac doi bani in fata atacului la mana. Am urmarit jucatori pe care speram sa nu ii pierdem peste cativa ani pentru ca nu au facut fata viciilor profesionismului. Am mai remarcat ca orgoliile nationale nu sunt exacerbate ci doar servesc motivatiei sportive intrinseci. S-au putut vedea si rezulatele diverselor Academii de rugby din tarile majore, jucatori care au deja meciuri in picioare in competitiile domestice. Pe scurt si fara pretentii de concluzii: astfel de meciuri sunt de preferat ochiului si mintii fata de multe din jocurile din campionatele interne ale oricarei tari a elitei rugbyului. Virgini sau nu, juniorii care au jucat in Argentina vor fi, cu siguranta eroii zilelor de maine ai sportului din Ovalia.

Dar iata si rezultatele fazei finale. Pentru locul 11: Samoa 3- Tonga 23. Pentru locul 9: Irlanda 53-Scotia 23. Pentru locul 7: Tara Galilor 39- Fiji 15. Pentru locul 5: Argentina 23- Franta 37. Pentru locul 3: Anglia 22- Africa de Sud 27. Finala Campionatului 2010: Noua Zeelanda 62- Australia 17. Un podium eminamente sudic.

Finala Noua Zeelanda - Australia a fost un meci de revazut in repetate randuri. Sapte eseuri, unul mai frumos decat celalalt, de partea invingatorilor si doar doua din partea invinsilor dau exact raportul de forte din teren. Junii All Blacks ne-au aratat dimensiunile rugbyului modern: plasament ireprosabil in teren al fiecarui om, placaje eficiente indiferent de locul in care se joaca, reluarea la mana a jocului din propriul 22, suturi cu obiectivul clar- relansarea atacului, abilitatea de a exploata corect si precis spatiile libere, pe unde se poate patrunde catre buturile adverse, renuntarea la a transforma orice penalitate in favoarea castigului de teren, sustinerea rapida a purtatorului de balon, pase complete pana la aripi, jucatorii de inaintare cu mare viteza de deplasare, o buna tehnica de manuire a posesiei balonului atat in fazele fixe cat si, mai ales, in alergare.

Pacat insa ca o echipa frumoasa, precum cea a Angliei, nu a rezistat pana in finalul meciului pentru locul 3. Au fost intrecuti de Africa de Sud la numai 5 puncte numai pentru ca le-a fost lene sa ramana concentrati toate cele 80 de minute. In editiile din 2008 si 2009, Anglia a jucat finala cu Noua Zeelanda. Si probabil ca au renuntat prea repede sa se lupte pentru locul lor "traditional". Asta nu inseamna ca sud-africanii n-au avut meritele lor. Dimpotriva, au fost chiar mai inspirati. Iar vedetele echipei, uvertura Elton Jantjies si fundasul Patrick Lambie au jucat la cotele statusului lor, ultimul inscrii chiar 12 din cele 27 de puncte ale echipei sale , din care un eseu. Ca tot vorbim de jucatori exceptionali, sa mentionam si aportul lui Tyler Bleyendaal (capitanul tinerilor All Blacks) care a inscris in finala 28 de puncte- un eseu, 4 transformari si 5 penalitati. Si faptul ca centrul Julian Savea, absent in finala, a fost declarat Junior Player of the Year. Savea are doar 19 ani si este sub contract cu Wellington Hurricanes. In faza grupelor Savea a marcat 30 de puncte impotriva Tarii Galilor si Samoa.

Asadar, viitorul rugbyului este asigurat. Sper ca lectiile de rugby oferite de acesti minunati tineri sa aibe si ecoul local in mereu virtoasa noastra tarisoara.

Si-a revenit Romania. Pentru cat timp?

2010-06-20T22:17:00.003+03:00

S-a incheiat editia din 2010 a IRB Nations Cup. Probabil, dintr-o perspectiva pe termen mediu, ultima gazduita de Romania. Pacat ca vremea torida a facut destule ca sa strice cheful cu care majoritatea echipelor venisera la Bucuresti sa demonstreze cate ceva. Titlul de castigatoare a turneului a fost cucerit, in acest an de catre Namibia, echipa-surpriza a editiei. Ea a castigat si ultimul sau meci de azi, cu Georgia, 21-16, terminand turneul cu trei victorii. Pentru ultimul loc s-au luptat echipele secunde ale Argentinei si Scotiei, castigatoarea editiei din anul precedent. De data asta, Jaguarii Argentinei s-au luat in serios si au administrat o infrangere concludenta, 33-13, premiantilor de mai an.

In ultimul meci, Romania avea o dubla tinta. Prima era revansa pentru infrangerea la scor, de anul trecut, in fata Italiei A. A doua, demonstratia faptului ca victoria de marti, cu Argentina, nu a fost un accident. In plus azi se aniversau 50 de ani de la istoricul 15-3 in fata Frantei si era o buna ocazie de a manipula putin istoria, in scopul (nevinovat, de altfel) al restaurarii imaginii rugbyului romanesc. Si, sa recunoastem, a reusit. O victorie cu doua eseuri contra Italiei A ramane o victorie. Desi nu am renuntat la stilul nostru navalnic pe inaintare, desi nu a existat nici o faza cu mai mult de trei pase pe trei sferturi, desi aparatorii nostri au lucrat excesiv de individualist, desi cei din linia a treia au aratat forta dar nu si gratie, desi in minutul 68, Vlaicu s-a crezut pentru cateva secunde Francois Steyn si a incercat sa suteze de la 55 de metri. Italienii nu au reusit decat un eseu in minutul 23. Romanii doua- unul in prima repriza, prin Cezar Popescu, pe strapungerea lui Fercu si al doilea, recuperare pe la centru, prelungire in marginea terenului si eseu, cu doi jucatori in spate, al aceluias Fercu. De altfel, in afara lui Dumbrava, care si-a facut exemplar datoria de transformer, marcand 17 puncte, tot atatea ca si adversarul sau, Orquera, mai este de remarcat si Gal Csaba, extrem de energic, percutant si decis in placaje. Pacat ca avand acesti doi oameni pe linia de fund, nu reusim sa incropim ceva strategii ofensive in viteza si lasam tot greul pe inaintare. Stilul rugbyului romanesc, o sa spuneti. Da, sigur, eram la fel de rezistenti pe inaintare si acum 50 de ani, dar aveam si treisferturi de mare viteza si indemanare. Nu centrarea unilaterala pe gramada penentranta este solutia la problema actuala a rugbyului romanesc, caci mai sunt destule echipe cu gramezi puternice ci constructia si consolidarea unei echipe capabile sa contraatace pe treisferturi. Si asta in timp ce gramada isi domina adversarii si le produce baloane aparatorilor. Asta a aratat ca poate face Uruguayul si Georgia. Putem, oare, si noi?

Europa sta ceva mai bine: 3-3 in emisfera sudica

2010-06-20T08:30:00.003+03:00

Ieri, zi plina de rugby la nivel international. Toare marile echipe au avut meciuri test sau amicale. Pe rand despre cateva dintre ele.

Anglia si-a strans randurile si a reusit sa invinga, dupa un meci epuizant prin forta depusa, de Australia, 21-20. Este a doua victorie in turneul sau australian. Asezata mai bine in teren decat de obicei, cu o orientare tactica diferita -atacuri la mana- fata de precedentele confruntari, Anglia a reusit doua eseuri, prin Youngs si Ashton in prima repriza. La fel au reusit si australienii, bine condusi de Matt Giteau, reintrat dupa accidentare. Giteau a jucat centru iar Cooper pe deschidere, un experioment reusit doar in parte. Giteau a marcat si eseurile(2) si transformarile(tot 2) si penalitatile. Dar, de partea cealalta, Flood a reusit si el sa tina pasul cu suturile de puncte. Asta pana cand a fost schimbat cu Wilkinson care le-a dat australienilor penalitatea de gratie, in minutul 51. Un singur punct diferenta nu e mare lucru, dar australienii isi realimenteaza fobia de a pierde in fata englezilor pe piciorul lui Wilkinson. De data asta lui Martin Johnson tactica i-a reusit.

Interesanta se anunta si partida dintre Noua Zeelanda si Tara Galilor de la Dunedin. All Balcks erau in forma dar si Tara Galilor a avut un sezon foarte bun. Numai ca, in teren, gazdele au parut a avea un joc de antrenament si nu un meci test. Relaxati si foarte creativi pe trei sferturi, neozeelandezii au rulat foarte multe scheme de antrenament si le-au reusit in fata unei aparari descurajant de indecise. Asa s-a facut ca Dan Carter, omul cu suturile, a reusit chiar doua eseuri in repriza a doua. Acestea s-au adaugat celorlalte trei (Mealamu 19', Corry Jane 32' si Kahui 72') iar restul de puncte au fost obtinute de, ati ghicit!, acelasi Carter- 5 transformari, trei penalitati. Ceea ca inseamna cu numai Carter a inscris 27 puncte! Galezii nu au aratat decat o determinare sterila de a-i tine departe de buturi pe adversari. Dar prestatia acestora i-a obligat la o defensiva permanenta si punctele lor au fost obtinute dintr-un drop-Stephen Jones, 4' si doua penalitati-Halfpenny,15' si acelasi Jones-35'. Pana in minutul 35, mai aveau ceva sanse, scorul era 9-17 dar nu au mai reusitr, mai departe, nimic. Finalul, scor 42-9 le-a apartinut fara rezistenta gazdelor.

Tot in Noua Zeelanda, tot in turneu, Irlanda a mai incasat o infrangere, 28-31 cu New Zealand Maori. Dat fiind ca saptamana viitoare, Irlanda trece garla pentru a juca un meci test cu Australia, moralul verzilor se cere refacut iar onoarea reparata. Trei meciuri, trei infrangeri in acest iunie.

Tot in Sud, dar in Africa de Sud, gazdele au avut parte de un sparring partner care le-a pus destule probleme pe inaintare dar si de aparare in repriza a doua, Italia. Acestia chiar au deschis scorul prin penalitatea executata de Bergamasco, 12'. Gazdele s-au trezit si a urmat o serie de 4 eseuri: Habana-17', Louw-30', Steyn- 39' si 40'(!). Cu toate aceste handicapuri, italienii s-au descurcat bine si nu au renuntat nici o secunda la jocul deschis. Au fost covarsiti, insa, la jocul inspirat condus de perechea Januarie (inspirata reciclare a sa pe post de demi)- Morne Steyn, ambii extrem de mobili in toate fazele de joc si pe ambele flancuri. De remarcat faptul ca, mai nou sud africanii se concentreaza mai mult pe incercari de eseuri spre centrul liniilor de fund decat pe cursele aripilor, gen Habana. Dupa jumatatea reprizei a doua, cand scorul era deja 29 - 3, italienii se trezesc si mai inscriu 10 puncte- eseu Parisse, transformat de Bergamasco si o penalitate, realizata de acelasi Bergamasco, Mauro Bergamasco care, ieri, a jucat aripa. Boks nu mai insista si meciul se termina. 29-3, scor care, aparent arata o serioasa rezistenta opusa de italieni. Adevarat doar pe jumatate. Ca si in cazul neo-zeelandezilor sud-africanii par a se juca antrenandu-se cu echipele europene. Cele doua echipe sudice sunt laboratorul din care ies in joc noi orientari si cheme tactice, si tot de la ele apar si nevoile de a mai modifica pe ici-pe colo si regulamentul. Fata cu progresul rugbyului european, rugbyul "de Sud" are un avans destul de greu de refacut intr-un an, pana la Cupa Mondiala.

Noroc cu caderea de forma a Argentinei. Aceasta si-a "permis", culcandu-se pe laurii recentei sale cote de piata sa faca trei echipe. Pe prima a invins-o acum o saptamana Scotia. Pe a doua, Argentina A a invins-o ieri Franta (echipa mare). Iar pe a treia, Argentina Jaguars o vom vedea azi la Bucuresti intr-un meci pentru IRB Nations Cup. Atata vreme cat ambiguitatea statutului jucatorilor, amatori in propria tara si profesionisti in strainatate nu va fi rezolvata, Argentina nu va mai putea repeta performanta de a fi a treia echipa a lumii. Supraevaluata, piata jucatorilor din Argentina nu se poate sustine doar cu batranii din lotul Cupei 2007. Oferta argentiniana de jucatori tineri este de departe mai slaba decat ofertele celorlalte tari de top. Si nu numai rezultatele arata asta ci si jocurile insesi. Iri, la Mar del Plata, Scotia i-a administrat primei echipe valorice a Argentinei inca o infrangere, 9-13. In minutul 5 era deja 7-0 pentru oaspeti prin eseul lui Hamilton si transformarea lui Dan Parks. Norocul argentinienilor a fost ziua mai slaba a piciorului lui Parks, care a ratat cateva penalitati. Felipe Contepomi a incercat sa tina aproape cu doua penalitati transformate- 13',20'. Dar Parks il pune la punct cu un alt kick-25'. Astfel incat la pauza scotienii conduceau cu 10-6. Dupa pauza, fara istorie, ambele echipe mai inscriu cate trei puncte din penalitati: Rodriguez-61' si Parks-74'. Astfel incat Scotia pleca acasa cu a doua victorie in deplasare. Iar Argentina, cu o umilinta in plus, asteapta vizita motivata de revansa, de sambata viitoare, a Frantei.

In Barclay Churchill Cup s-a jucat, tot ieri, finala editiei din acest an. England Saxons, a doua formatie valorica a insularilor a intalnit o echipa in plina crestere de forma si consolidare valorice, aceea a Canadei. Aceasta venea dupa o victorie rasunatoare asupra Frantei A, in grupe. Meciul a fost frumos, cu faze variate si mult, foarte mult atac, de ambele parti. Poate ca, dupa impresia artistica, ar putea egala in performanta semifinalele mondialelor de juniori U20. Numai ca, si aproape totdeauna exista acest "numai ca", entuziasmului canadian i s-a opus realismul pragmatic al englezilor, mult mai versati in combinatii castigatoare. Daca canadienii au reusit trei eseuri (Matt Evans, Chauncey O'Toole si Ryan Smith), englezii au culcat patru (Nick Abendanon, Alex Goode, Jon Clarke, Luke Narraway). Daca englezii au avut un suteur in forma ( 3 transformari si 4 penalitati), canadienii nu au avut deloc replica prin acest procedeu (Matt Evans a ratat in nestire iar Ciaran Hearn, junior pana anul trecut, a reusit o singura penalitate din patru). In rest, posesia aproximativ egala, cu Saxons mai eficienti in tuse si in mauluri. Am avut de toate in acest meci: jocul exclusiv la mana in propriul 22, curse de eseu de peste 60 de metri de ambele parti, schimbari de directie pe flancuri si in mare viteza si angajamente subtile pe trei sferturi. Din pacate Canada, o echipa frumoasa, sufera de acelasi deficit de experienta si competitivitate ca si Argentina de acum. Din echipa Canadei de ieri doar doi jucatori au experienta campionatelor puternice (joaca in Europa). In rest, sunt jucatori amatori in diverse competitii nationale sau continentale. Diferenta de jocuri tari in picioare i-a ingenunchiat in fata englezilor. Daca la pauza, scorul era relativ strans, 23-13 pentru Anglia, la final diferenta a facut-o suma de avantaje pe care au aratat-o formatia engleza, 38-18. Fara a contesta valoarea England Saxons, vreau sa cred ca aceasta echipa a Canadei va avea o prestatie majora in urmatorii ani. Victoria cu Franta A si stilul in care au pierdut la englezi nu sunt chiar simple accidente. Canada stie ce vrea si poate ceea ce stie. Wait and see...vorba neamtului...

In fine, azi se va juca in IRB Nations Cup meciul care ne va arata cum stam cu pregatirile pentru dubla cu Uruguayul, admitand ca invingem Tunisia. Uruguayul nu a fost o echipa tare in Churchill Cup, insa le-a opus rezistenta rusilor, alta prezenta frumoasa. Sunt capabili si de atac si au dovedit-o, stiu sa manipuleze, cand reusesc, pe trei sferturi si sunt rapizi. Ascultandu-i pe Spanu si Carnu, la Sport 1, victori e ca si asigurata, stimati prieteni. Uruguay merge la taiere. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Romania lui Gotineac inca nu ne-a aratat ce stie si nici ca stie. Prin Namibia am avut de-a face cu un adversar care si-a jucat expresiv sansele si au marcat pe trei sferturi. Cu Argentina Jaguars, in zi lipsita de inspiratie, am castigat pe gramezi si o zi buna pentru ambii transformeri, Dumbrava si Vlaicu. Dar cu Italia A e altceva. Daca ne vom limita la ceea ce ni se pare ca stim mai bine, jocurile pe gramezi si aglomerari si lovituri pe greselile adversarilor, o incasam. Italia e o echipa completa. Chiar daca nu are o inaintare foarte potenta, are aparatori tineri si mobili si o pereche creativa pentru deschideri. Asa ca, voba neamtului de mai sus ramane si aici valabila.

Sezonul de varf continua

2010-06-19T09:22:00.005+03:00

Ieri Irlanda a jucat cu New Zealand Barbarians si a mai luat o bataie, 28-31. Neo-zeelandezii au marcat patru eseuri(Hosea, Gear, Sweeney, Lowe), au transformat doua si au fructificat 3 penalitati. Irlandezii si-au facut puncte din 7 penalitati si o transformare, datorata lui Jonathan Sexton, pe eseul lui Paddy Wallace. Diferenta de eseuri spune multe despre orientarea catre joc deschis a rugbyului din Sud.

Tot in Sud , dar in Argentina, se confrunta juniorii echipelor de elita. Suntem deja in faza finalelor pentru ierarhia acestui an. In semifinale, castigatoarele s-au impus clar: Australia 28- Anglia 16 si Noua Zeelanda 36- Africa de Sud 7. Australienii le-au inscris juniorilor englezi 3 eseuri iar vecinii lor geografici, neoz-eelandezii au marcat de 4 ori contra sud-africanilor. O placere sa privesti aceste meciuri in care nu au loc, deocamdata, tacticile si procedeele inselatoare, menite sa atraga adversarii in capcane. Se joaca deschis, in viteza, cu grija pentru coechipieri iar treisferturile sunt rasfatate cu o ploaie de baloane de valorificat. In finala vor juca Noua Zeelanda cu Australia, cea de-a doua fiind in premiera finalista, pentru ca in ultimele doua editii, Anglia era in aceasta postura. Franta va juca cu Argentina pentru locul 5, Tara Galilor cu Fiji pentru locul 7, Irlanda cu Scotia pentru locul 9 si Samoa cu Tonga pentru locurile 11 si 12. Privind statisticile Junior World Cup, sa consemnam faptul ca jucatorul cel mai eficient este englezul Tom Homer (118 puncte inscrise in doua editii), jucatorul cu cele mai multe eseuri este Zack Guildford (Noua Zeelanda- 10) intr-o singura editie, 2009, iar clasamentul All Time Team Points arata asa: Noua Zeelanda-657 puncte, Africa de Sud 609 puncte si Australia 602 puncte. Si mai sunt de jucat finalele, care vor adauga puncte acestor ierarhii. Anul acesta marea favorita este tot echipa Noii Zeelande, castigatoare si a ultimelor doua editii, 44-28 cu Anglia in 2009, 38-3, tot cu Anglia, in 2008.

Astazi se mai joaca urmatoarele meciuri: England Saxons- Canada, SUA- Franta A si Uruguay-Rusia in Churchill Cup, Australia-Anglia, Noua Zeelanda-Tara Galilor, Africa de Sud- Italia si Argentina-Scotia, meciuri test. Inca o zi plina cu rugby de mare clasa!

Echipele pentru al doilea test Australia-Anglia

2010-06-17T16:21:00.007+03:00

Azi s-au anuntat echipele pentru al doilea meci test, de sambata, dintre Austrlia si Anglie. Meciul se va disputa la Sydney si va fi arbitrat de francezul Romain Poite.

Anglia: 15-Ben Foden, 14-Mark Cueto, 13-Mike Tindall, 12-Shontayne Hape, 11-Chris Ashton, 10-Toby Flood, 9-Ben Youngs, 1-Tim Payne, 2-Steve Thompson, 3-Dan Cole, 4-Courtney Lawes, 5-Tom Palmer, 6-Tom Croft, 7-Lewis Moody (capitan), 8-Nick Easter. Rezerve: 16-George Chuter, 17-David Wilson, 18-Simon Shaw, 19-James Haskell, 20-Danny Care, 21-Jonny Wilkinson, 22-Delon Armitage.

Australia: 15-James O'Connor, 14-Digby Ioane, 13-Rob Horne, 12-Matt Giteau, 11-Drew Mitchell, 10-Quade Cooper, 9-Will Genia; 8-Richard Brown, 7-David Pocock, 6-Rocky Elsom (capitan), 5-Nathan Sharpe, 4-Dean Mumm, 3-Salesi Ma'afu, 2-Saia Faingaa, 1-Ben Daley. Rezerve: 16-Huia Edmonds, 17-James Slipper, 18-Mark Chisholm, 19-Matt Hodgson, 20-Luke Burgess, 21-Berrick Barnes, 22-Adam Ashley-Cooper

Se remarca revenirea celor doi indisponibili din primul meci test, Matt Giteau si Will Genia, pentru Australia si reintroducerea lui Courtney Lawes pe linia a doua si a lui Ben Youngs la deschidere. De asemenea, Jonny Wilkinson revine pe banca de rezerve.

Marti, Anglia a invins, in al treila sau meci din turneu o selectionata Barbarians, cu 15-9. In primul sau meci contra aceleiasi reprezentative, Australian Barbarians- Anglia reusise doar un rezultat de egalitate, pe 8 iunie,scorul fiind 28-28.

Formatiile au fost urmatoarele:
Australian Barbarians: 15 P Hynes (Queensland Reds), 14 N Cummins (Western Force), 13 W Chambers (Queensland Reds), 12 A Faingaa (Queensland Reds), 11 L Turner (Waratahs), 10 K Beale (Waratahs), 9 J Valentine (Brumbies), 1 P Cowan (Western Force), 2 T Polota-Nau (Waratahs), 3 L Weeks (Queensland Reds), 4 M Chapman (Brumbies), 5 R Simmons (Queensland Reds), 6 B McCalman (Western Force), 7 P McCutcheon (Waratahs), 8 S Hoiles (Brumbies, capitan).Rezerve: 16 H Edmonds (Brumbies), 17 J Slipper (Queensland Reds), 18 M Chisholm (Brumbies), 19 M Hodgson (Western Force), 20 L Burgess (Waratahs), 21 B Barnes (Waratahs), 22 J O'Connor (Western Force).

Anglia: 15 D Armitage (London Irish), 14 D Strettle (Harlequins), 13 D Waldouck (Wasps), 12 O Barkley (Bath), 11 M Banahan (Bath), 10 C Hodgson (Sale Sharks), 9 R Wigglesworth (Sale Sharks), 1 J Golding (Newcastle), 2 L Mears (Bath), 3 P Doran-Jones (Gloucester), 4 D Attwood (Gloucester), 5 D Ward-Smith (Wasps), 6 J Worsley (Wasps, capitan), 7 S Armitage (London Irish), 8 J Haskell (Stade Francais).
Rezerve: 16 R Webber (Wasps), 17 D Flatman (Bath), 18 C Robshaw (Harlequins), 19 P Dowson (Northampton), 20 P Hodgson (London Irish), 21 S Geraghty (Northampton), 22 M Tait (Sale Sharks).

IRB Nations Cup, etapa a doua

2010-06-15T20:58:00.005+03:00

O zi torida, neindicata pentru efortul pe care il depun rugbistii de-a lungul unui meci. Cu toate astea, s-a jucat. Noroc cu scurta repriza de ploaie in meciul Romaniei. Ziua s-a terminat intr-o nota mai optimista pentru ca Romania a reusit sa obtina o victorie.

Primul meci a opus doua echipe care au facut economie de efort. Georgia n-a facut fata unei Italii la fel de lesinate de soare. Doar ca italienii au beneficiat mai mult de greselile georgienilor si au marcat din sapte lovituri de pedeapsa. Scorul final, 21-3, nu merita sa fie tinut minte. El va ramane doar in satistici.

In al doilea meci situatia s-a schimbat radical. A existat angajament, s-a alergat mult si nu s-au evitat momentele de circulatie rapida a balonului. Nu chiar ca intr-o zi cu temperatura optima pentru rugby, dar oricum meciul a fost mai atractiv decat prima partida. Scotienii au repetat schema din prima lor partida. Au condus in prima repriza cu 13-8 (mai strans decat in meciul cu Georgia) iar in repriza au cedat din nou. Namibia, revelatia acestui turneu, a presat cu imaginatie, a jucat frumos si eficient pe trei sferturi si a reusit sa intoarca rezultatul, 23-20 la final.

In meciul al treilea, romanii au intrat mai determinati in teren si asta s-a vazut dupa primele minute, cand au si preluat conducerea. La fel de rapid am incasat si un eseu. Cu o inaintare mai agresiva si mai insistenta, avand in fata adversari tineri si nu prea experimentati in jocul de uzura al gramezilor, romanii au terminat prima repriza cu avantajul a cinci lovituri de pedeapsa si a uinui dropgoal, toate reusite de Dumbrava. 18-8. In a doua repriza, tactica a fost identica, macinarea pe inaintare a adeversarilor si obtinerea de penalitati. A reusit in doua randuri iar Vlaicu a mai inscris sase puncte. Finalul a adus Romaniei victoria cu 24-8, o victorie care ar trebui sa dea de gandit tacticienilor FRR. Daca adversarii mai importanti, recte Uruguay-ul, vor fi pregatiti pe inaintare pentru jocul nostru de uzura dar vor avea si inspiratie pe trei sferturi, victoria poate fi a lor. Pentru ca Romania nu stie sau nu poate sa arate ca o echipa care stie sa joace si cu intreaga linie din spate. Azi doar Gall Csaba a aratat cate ceva dar nu a dezvoltat joc de linie. Argentina ne-a aratat cum jocul de pase ne poate face vulnerabili, mai ales ca aparatorii nostri nu sunt specialisti in placaje din viteza. Mai avem ceva timp. Si mai ales mai e jocul cu Italia de duminica, echipa care are specificul prin care ne putem corecta aceste carente.

Bine ai revenit, Bogdan Cosmescu!

2010-06-15T07:22:00.003+03:00

Restructurat de la GSP TV, Bogdan Cosmescu, declarat doi ani la rand cel mai bun comentator sportiv de catre presa sportiva din Romania, s-a intors catre rugby. Inginerul Cosmescu este unul din preferatii mei pentru ca este documentat, pentru ca are un simt al jocului de care liota celorlalti "comentatori" (cu exceptia lui Radu Constantin) nu s-a contaminat, pentru ca poate sustine, cu respiratie egala, chiar si comentariul a doua sau trei meciuri consecutive, cum a fost cazul in ultima saptamana. Este bine ca Eurosport, 1 si/sau 2, transmit rugby dar este si mai bine ca transmisiile sunt comentate de Bogdan Cosmescu. Publicul poate intelege cum se joaca si cum "curge" acest sport (atat de diferit de football)si poate sta lipit de ecrane in asteptarea informatiei livrate de Cosmescu. E de bine, prieteni!

Sezon de vara prost pentru francezi. Dupa umilinta meciului test din Africa de Sud, inca doua dusuri reci vin sa-i aduca pe pamant. In Churchill Cup, echipa A a Frantei (intarita cu multi dintre internationalii traditionali) pierde in fata Canadei, 27-33, si va juca pentru locurile 3-4 cu SUA. La Campionatul mondial de juniori U20, pierd la juniorii englezi cu 9-17.

In finala Churchill Cup vor juca England Saxons cu Canada. Meciul se va disputa duminica pe cocheta Red Bull Arena din Harrison, New Jersey. Pentru locurile, 5-6 vor trage colegele nostre de categorie, Uruguay si Rusia.

Semifinalele Campionatului Mondial de U20 se vor rezuma la traditionalele intalniri dintre Anglia-Australia si Africa de Sud-Noua Zeelanda. Ultimele meciuri din grupe s-au desfasurat duminica: Noua Zeelanda-Tara Galilor 43-10 si Africa de Sud-Australia 35-42. Cu maximum de puncte,15, s-au calificat in semifinale Noua Zeelanda si Australia, in timp ce Anglia a acumulat 13 iar Africa de Sud 12. Finala se va juca luni, 21 iulie.

In fine, in Nations Cup, la Bucuresti, azi vor avea loc inca trei intalniri. Italia A va da piept cu Georgia, invingatoarea neasteptata a scotienilor. In meciul al doilea ii vom vedea la lucru pe namibieni, o echipa in crestere de forma si valoare incercand sa demonstreze si cu Scotia A cu nu sunt doar vecini cu Africa de Sud. In inchidere, Romania (atata cat este ea) va trebui, macar pentru moral, sa ne arate ca infrangerea de vineri a fost un accident. Argentina, chiar si in formula Jaguars, este o copie chinezeasca a ocupantei locului 3 la Cupa Mondiala 2007. Ca sa nu mai vorbim de Pumele din meciul de sambata cu Scotia. Se apropie meciul cu Tunisia si lipseste concentrarea, disciplina si constructia tactica. Asta ca sa nu mai amintim ca eventuala dubla cu Uruguay, dupa ce am vazut adversarii la Churchill Cup, devine o amenintare cosmareasca pe fundalul lipsurilor noastre structurale.

Europa in confruntare cu Sudul : 1-3!

2010-06-13T11:25:00.010+03:00

Ziua de ieri a fost extrem de incarcata pentru reprezentativele elitei rugbyului mondial. Dincolo de faptul ca s-au jucat sase meciuri test, patru din echipele de varf ale Europei au dat piept cu patru din echipele de varf ale emisferei sudice. Meciuri tari, de traditie si cu istorie interesanta.

Balul l-a deschis, cronologic, Noua Zeelanda care a primit provocarea Irlandei. Partida n-a avut decat un singur sens: buturile iralndeze. All Blacks, cu destul de multi nou promovati, s-a jucat cu cei mai verzi dintre europeni cam cum au vrut si asta in camp deschis, pe actiuni la mana si nu prin hazardul suturilor sau loviturilor de pedeapsa. Contenciosul intalnirilor dintre cele doua reprezentative din ultimii douazeci de ani indicau clar favorita. In 1992, la Wellington, Noua Zeelanda zdrobea Irlanda cu un sec 59-6 iar in 1997, la Dublin, echipa lui Justin Marshall, marele jucator al perioadei anilor '90, triumfa cu 63-15. Asa a fost sa fie si ieri la New Plymouth. Oamenii in negru conduceau la pauza cu 38-7. Cinci eseuri in prima repriza (Smith-13',Read-22',Franks-28',Cowan 30' si 33', patru transformate de Dan Carter) si doua penalitati convertite in puncte de acelasi Carter au facut diferenta fata de o prestatie plapanda, fara orizont a irlandezilor, care nu au reusit decat eseul lui Tuohy, transformat de Ronan O'Gara. Slabiciunea irlandezilor avea sa fie accentuata de eliminarea lui Jamie Heaslip, cartonas rosu pentru lovituri repetete cu genunchiul in gramaba asupra lui Richie McCaw. Dupa pauza, irlandezii intra mai determinati pe teren dar neozeelandezii raman la fel de organizati si disciplinati. Oaspetii se precipita dar sunt controlati de fiecare data prin tactica om-la-om, ceea ce le sporeste frustrarea, aparuta deja in prima repriza cand O'Gara fusese deja eliminat pentru zece minute pentru un placaj intarziat asupra lui Cory Jane. Gramezile irlandeze nu mai fac fata impetuozitatii neo-zeelandezilor. Acestia mai inscriu doua eseuri, datorate aceluiasi Conrad Smith-47' si debutantului de linia a treia Whitelock-51'. Irlanda, mai mult din orgoliu, raspunde cu eseul din minutul 57 al lui Brian O'Driscoll, al 40-lea al carierei sale in meciurile test. Tommy Bowe prinde si el curaj si aseaza si el balonul in buturile gazdelor- minutul 60. Ronan O'Gara le transforma pe amandoua si apropie Irlanda de un scor mai onorabil, 21-52. Dar nici neo-zeelandezii nu raman mai prejos si marcheaza alt eseu, transformat de Piri Weepu, prin Tialata. 59-21. Gordon D'Arcy valorifica o superioritate numerica dintr-o actiune rapida si inscrie al patrulea eseu, si ultimul, al irlandezilor. Sexton transforma si diferenta se reduce la 28-59. Whitelock mai puncteaza un eseu pe final de meci si Weepu il tansforma, aducand scorul la 66-28. Cu care, de altfel, se inchide si meciul. Irlandezii au piedut meciul in prima repriza chiar daca intr-a doua s-au straduit sa aduca aminte adversarilor si spectatorilor ca a existat un sezon 2009 in care nimeni nu le-a rezistat. Totusi gazdele au fost mai puternice iar stilul lor de joc devine din ce in ce mai diferit fata de ceea ce se joaca azi prin Europa. Disciplinati si bine orientati tactic, nu au oferit adversarilor nici o lovitura de pedeapsa. Totul in Sud Incepe sa fie orientat catre castigul de teren si inscrierea de puncte prin eseuri. Obtinerea de lovituri de pedeapsa este o optiune tactica secundara si asta s-a vazut din plin in Super 14. Irlanda a pierdut la scor, pe mana ei, dar repriza a doua s-a aratat a fi o echipa competitiva daca adopta si ea acelasi stil de joc. In prima a jucat cam cum se joaca in Heineken Cup si a pierdut la scor. Asteptam cu interes meciul de vineri cu selectionata New Zealand Maori, pentru a consolida sau respinge aceasta constatare.

A urmat o intalnire foarte mediatizata in insula: Australia-Anglia. Pe de-o parte, Australia, in declin de forma in ultimii doi-trei ani, era in plina reconstructie a echipei si avea deja cam multe accidentari pentru posturile-cheie: Matt Giteau, Will Genia sau Stirling Mortlock. De cealalta parte, Anglia venea dupa un alt sezon nesatisfactor si, la randul ei, se straduia sa gaseasca o formula de echipa mai stabila, care sa nu depinda de oameni-cheie, precum Wilkinson, Hartley si Andrew Sheridan. Meciul a inceput, deci, cu formatiile cele mai bune pe care le puteau alinia oponentele. Iar istoria sa s-a scris dupa prima repriza, cand australienii conduceau cu 14-0, gratie eseurilor lui Elsom si Quade Cooper-omul meciului, ambele transformate de O'Connor. Englezii au fost preocupati sa castige teren pe gramezi si cu maulurile dar le-a lipsit cu totul inspiratia, imaginatia in deschideri nefiind punctul forte al lui Toby Flood. Si aici jocul le-a mers pentru ca in linia intaia a Wallabies cei trei aveau impreuna doar 6(sase) selectii. in repriza a doua, presiunea englezilor creste si, dupa o penalitate transformata de Flood-44', reusesc sa obtina un eseu de penalizare in minutul 54 dupa o presiune de peste 3 minute la buturile gazdelor. Flood transforma (atata poate, se pare)si englezii se apropie la 4puncte, 10-14. Australienii replica peste doua minute prin acelasi Cooper, excelent alergator cu balonul in ambele maini, cu un eseu, O'Connor transforma si diferenta de reface. 21-10. Englezii reiau presiunea pe inaintare si mai obtin un eseu de penalizare, in minutul 70, prin aceleasi manevre de forta a gramezii. Foarte mult curaj din partea arbitrului galez Nigel Owens de a acorda doua eseuri de penalizare in acelasi meci si mai ales in favoarea oaspetilor (mai ales ca acestia erau englezi) si in fata unui public-peste 32.000, ostil dar in mod decent oaspetilor. Flood transforma din nou, readucand diferenta la 4 puncte. Australienii replica taios dar apararea engleza este de netrecut. Si atunci apeleaqza la ultima arma tactica posibila, forteaza obtinerea de penalitati. Iar aici englezii au cedat, obositi vizibil de efortul de pana atunci. O.Connor si Cooper valorifica cele doua ocazii oferite de adversari - minutele 73 si 79- si mai marcheaza inca 6 puncte. 27-17 si meciul se incheie cu marea dezamagire a lui Martin Johnson, care spera in victorie si ca aceasta sa vina, in sfarsit, dintr-o formula de echipa mai flexibila si mai fertila pe liniile de fund. Peste o saptamana, un alt meci test intre adversarele de ieri.

In Africa de Sud, la concurenta cu Cupa Mondiala de Football dar fara teroarea vuvuzelelor (care nu sunt admise pe terenurile de rugby dar care au putut fi auzite, daca va mai aduceti aminte, la finala Clermont-Auvergne vs.Montpellier de pe Saint Dennis, a Top 14!), selectionata Springboks a primit vizita campioanei Europei, Franta, o echipa in mare forma pana atunci. Africanii reusesc sa destabilizeze repede moralul europenilor prin doua eseuri rapide-Pierre Spiess -2' si Gio Aplon-8'. Cum Morne Steyn le transforma pe ambele si mai realizeaza o penalitate (12') francezii se vad condusi in primul sfert al reprizei cu 17-0. Replica acestora vine dupa aproape 20 de minute, dar dupa ce Steyn mai reusise o penalitate. 20-0. Aurelien Rougerie ia pe cont propriu o deschidere pe aripa si trece prin toata apararea sud-africanilor, singura data cand a fost suprinsa, marcand eseul (transformat de Morgan Parra)pentru 7-20. Impetuosul Gurthro Steenkamp mai inscrie un eseu ( minutul 32) pe care Morne Steyn nu-l transforma iar repriza de incheie cu o penalitate inscrisa de Parra, 10-25. In repriza a doua Franta intra demoralizata pe teren iar Africa de Sud incepe intr-adevar sa joace ca o campioana mondiala. O penalitate in minutul 47 ii distanteaza pe Springboks la 28-10. Atragandu-i pe francezi in propriul 22, o schema reala si studiata indelung, se pare, sud africanii isi surprind adversarii fara aparare pe fundul terenului si pornesc masinaria: cursa de mai mult de 80 de metri a senzationalei aripi Gio Aplon, care ii lasa cu gura cascata pe francezi. Era doar minutul 49 iar scorul tindea sa creasca umilitor. 35-10 pentru gazde, prin transformarea eseului lui Aplon de catre acelasi excelent om de sut, Steyn. (Imaginati-va o echipa in care au loc atat Francois Steyn, care inscrie din dropgoaluri de la 50 de metri si penalitati cam de la aceeasi distanta cat si Morne Steyn care intr-o zi normala inscrie, in medie, minim 15 puncte!). Oaspetii strang randurile si trec la aparare avansata in ideea de a limita proportiile infrangerii care se contura cu claritate. Jocul se muta dintr-un teren in celalalt, ramane placut vederii in special datorita creativitatii sud-africanilor care au, in continuare initiativa. Si cum era firesc, mai inscriu un eseu frumos, de manual, prin flankerul Francois Louw, coleg de club la Western Stormers cu Gio Aplon. Inlocuitorul lui Morne Steyn, Ruam Pienaar transforma si scorul creste la 42-10. Francezii sunt gata a cadea in depresie colectiva dar Marc Andreu mai gaseste resurse motivationale si reuseste sa inscrie cel de-al doilea eseu, de data asta poate fi numit cu adevarat eseul de onoare al oaspetilor. David Skrela transforma si meciul ia sfarsit cu un greu de digerat pentru europeni, 17-42. Franta, in ciuda primei parti, reusite, a sezonului, parea o echipa puternica. Dar nu a fost asa. Africa de Sud a fost echipa puternica, cu mult mai eficienta si combinativa, rezistenta la efort prelungit si motivata puternic pentru spectacol si nu pentru o simpla victorie. In aceasta motivatie s-a construit victoria Springboks. Franta va pleca mai departe in turneul de vara ca sa joace cu Argentina (doar au de luat revansa dupa cele doua infrangeri din 2007) iar Africa de Sud asteapta, tot peste doua saptamani, Italia(un act curajos pentru elevii lui Nick Mallett, sud-african el insusi)

In fine, cel de-al patrulea meci ne-a dus in America de Sud, la Tucuman, unde s-au intalnit Argentina (locul 3 la ultima Cupa Mondiala) si Scotia (care a reusit in extremis sa se salveze de la simbolica ceremonie a decernarii lingurii de lemn in Six Nations). La prima vedere, partida parea dezechilibrata, scotienii fiind intr-o vizibila lipsa de forma in tot acest sezon. Dar n-a fost sa fie asa. Desi au inscris doua eseuri (netransformate) in prima repriza, prin veteranii Tiesi si Leguizamon si o penalitate transformata de Contepomi, Pumele conduceau la repriza doar cu 13-12. Piciorul de aur al lui Dan Parks i-a tinut in joc pe scotieni. Trei penalitati transformate, ultima in minutul 40, si un dropgoal in acelasi minut au adus puncte valoroase scotienilor. Dupa pauza, Parks a organizat excelent jocul de aparare al albastrilor si a mai reusit sa mai puncteze de 4 ori, trei penalitati si un dropgoal in ultimul minut. Surpriza avea un contur cert in acel minut 80. Scotienii conduceau cu 24-13 o echipa haotica, in care jucatorii abia pareau sa se recunoasca intre ei. Asta in conditiile in care echipa de perspectiva fusese intarita cu numele grele de pe la cluburile europene. Si tot batranul Contepomi reuseste ultimele trei puncte pentru echipa sa, in ultuimele secunde ale meciului, Argentina 16- Scotia 24.
Revansa acestui meci va avea loc peste o saptamana, pe 19, tot in Argentina, pe Mar del Plata, Buenos Aires.

Dupa prima saptamana de meciuri test, doar Scotia a reusit sa pastreze cate ceva din demnitatea sportiva a europenilor. Rivalii din emisfera sudica sunt mult prea puternici, se pare. Dar sa nu ne grabim, mai sunt inca doua saptamani de intalniri test.

Romania s-a specializat: pierde meciul in ultimul minut

2010-06-12T07:44:00.004+03:00

IRB Nations Cup a inceput, pentru a patra oara consecutiv la Bucuresti. Nu cred ca va mai fi si a cincea, chiar daca avem o baza acceptabila pentru jocurile acestei competitii. Si spun asta pentru ca IRB, dincolo de relatiile personale, gandeste pragmatic. Urmatoarea editie poate avea loc in Georgia sau in Namibia, tari aflate in mare progres al rugbyului in ultimii ani. Scopul acestei competitii este de a pune in lumina echipele cu performante emergente. Ori, Romania sta cam la acelasi nivel de prea multa vreme, adica se straduie sa ramana in grupa a treia valorica si nu prea reuseste.

Ieri s-au desfasurat trei partide. Rezultatele, realist vorbind, reprezinta tot atatea surprize. Si mai au si alte similaritati. Nici o echipa nu a luat punct bonus ofensiv. Trei echipe au luat bonusuri defensive. Toate cele trei meciuri s-au incheiat cu rasturnari de stiuatie in ultimele minute.

Romania a pierdut pe mana sa meciul cu Namibia, un sparring partner, cum era considerata inainte de meci. Sorin Socol, capitanul reprezentativei, avea sa declare feciorelnic dupa meci: ne asteptam ca Namibia sa fie o echipa mai slaba...(?!). Sau, Romeo Gontineac:"...arbitrul a fluierat diferit...". Ambele declaratii, aiuritoare in felul in care au fost facute, le puteti gasi pe rugby.ro. Pe site-ul frr.ro, nimic, ca si cum evenimentul nu ar fi avut loc. Romania a ajuns o specialista in a pierde meciuri importante (chiar si pentru moral sau atitudine)in ultimul minut. In ultimul an competitional a pierdut in mod asemanator si partidele cu Rusia si Portugalia, ambele din competitia oficiala europeana. Si a pierdut, implicit, puncte importante care acum ar fi gasit staff-ul FRR cu mult mai linistit. Chiar daca ultima partida de la Lisabona am castigat-o pe o greseala identica cu cea de ieri a lui Fercu ingenuitatea nu face parte din jocul echipelor cu staif. Fercu a fost singurul barbat care a jucat ceva ieri, pana in momentul erorii sale. In rest, toti ceilalti (poate mai putin Tonitza, care s-a resimtit dupa finalul unui campionat epuizant cum este cel francez)au stat in teren pentru ca era datorie de serviciu. Nimeni nu a vazut macar o schema tactica, repetata indelung la antrenamente, nimeni nu a remarcat creativitate in deschideri sau originalitate in castigurile de teren. Ramanem cantonati in acelasi proiect: gramada puternica si un suteur intr-o zi buna. Bine ca n-a jucat si Vlaicu! Si cum poti sa raspunzi la sondajul de pe frr.ro care intreaba daca Romania va juca la Cupa Mondiala 2011? decat la modul conditional: daca Uruguay-ul va fi o echipa mai slaba decat Romania (ceea ce nu prea se vede in Churchill Cup) si daca reusim sa infrangem Tunisia. A nu se uita ca in ultima intalnire cu nord-africanii, de anul trecut, am cam incasat-o.

Celalalte doua surprize au avut cam acelasi calapod. Jaguarii argentinieni conduceau in ultimul minut, cu 20-15, pe Italia A. Dar flankerul Barbieri culca balonul iar Orquera transforma eseul intr-o victorie muncita. In acel meci ambele echipe au muncit mult pentru victorie, dar italienii au fost mai smecheri toate cele 80 de minute si au profitat de relaxarea argentiniana. la fel au patit si scotienii. Pana in minutul 78, conduceau gruzinii cu 22-16, dupa un meci in care au muncit enorm si i-au dominat copios in toate compartimentele pe scotieni(cel mai evident in a doua repriza). Chris Fusaro, tot flanker, reuseste un eseu in minutul 78 si scorul se reduce la 22-21. Dar vine speranta de 25 de ani, David Blair, fratele mult mai cunoscutului capitan al Scotiei, Mike Blair si rateaza transformarea ca si dropgoal-ul de un minut mai tarziu. Asa s-au scris cronicile meciurilor de ieri, jucate pe o caldura naucitoare.

Asteptam cu interes ispravile celor sase echipe si in etapa a doua, de marti.

Chick Corea, 69

2010-06-11T22:24:00.006+03:00

Armando Anthony, “Chick” Corea s-a nascut la 12 iunie 1941, in Chelsea, Massachusetts, in familia unor imigiranti italieni de secol 20, americani la a doua generatie. Tatal sau intretinea o numeroasa familie din muzica si un magazin de pantofi. La 4 ani, Armando “Chick” primeste cadou…un pian. Tatal sau se preocupa de educatia muzicala timpurie a fiului sau, compunandu-i, pentru exercitii, chiar niste aranjamente potrivite varstei. Si il deprinde sa asculte si sa interpreteze teme din repertoriul jazzului (Parker, Gillesprie, Bud Powell). De la 11 la 17 ani face studii clasice de pian facand cunostinta cu Bach, Chopin, Beethoven. Incepe sa cante cu tatal sau prin cluburi si la petreceri private. In timpul liceului isi formeaza primul trio cu Tony Williams si Don Alias, pe atunci basist, cantand prioritar piesele lui Bud Powell. Desi primele influente au venit din partea lui Powell, Chick Corea marturiseste ca pianistul pe care l-a studiat cu atentie si in profunzime a fost Horace Silver.

Dupa terminarea liceului, se inscrie pentru a urma cursuri de arte liberale la Universitatea Columbia din New York si se muta in Manhattan. Dar a fost suficient sa ii vada si asculte la Birdland pe Miles Davis in cvintet cu John Coltrane pentru a se decide sa devina muzician profesionist. Renunta la studiile de la Columbia si decide sa se pregateasca pentru a fi admis in 1960 la Juilliard Academy of Music pentru a ramane, formal, in New York. Admiterea ii reuseste si, in ciuda acestei reusite, Chick devine din ce in ce mai convins ca studiile clasice nu sunt, cu adevarat, vocatia sa. Prietenul sau, saxofonistul Joe Farrell il introduce altor muzicieni. In acelasi an are primele inregistrari cu trupa lui Blue Mitchell, din care rezulta albumul The Thing to Do. Cu cativa membri ai acestei trupe (Herbie Mann, Mongo Santamaria, Cal Tjader) mai face cateva alte inregistrari, minore dar suficiente pentru increderea in sine. Abia in 1966 are primele colaborari cu muzicieni in voga, precum Stan Getz, in compania caruia mai inregistreaza pana in 1968. In acel an, impreuna cu Miroslav Vitous si Roy Haynes lanseaza albumul de success Now He Sings, Now He Sobs.

Cand, in toamna anului 1968, Herbie Hancock paraseste grupul Miles Davis, acelasi prieten, Tony Williams, i-l recomanda trompetistului pe Chick Corea, care avea deja un nume pe piata. Davis il accepta si asa incepe perioada pianului electric in cariera sa. Corea apare pe albumele Filles of Kilimanjaro, In A Silent Way, Bitches Brew, Black Beauty, Miles Davis at Fillmore. Trece, totodata si la explorarea unui nou stil, improvizatiile libere (gen in care avea sa exceleze Keith Jarrett) si inregistreaza primul astfel de album, Is (1970). Acesta avea sa aibe o semnificatie mai aparte pentru tanarul american de origina italiana. Este atras de si se converteste catre Biserica Scientologica sub influentele lui Freddie Hubbard si ale ezotericului Anthony Braxton, deopotriva compozitor, saxofonist, clarinetist si flautist si ideolog al miscarii scientologice. Dupa aceasta re-orientare axiologica, Corea se concentreaza, dupa propriile declaratii, spre a face muzica sa mai melodica, lirica si accesibila, mai apropiata de ritmurile traditionale. In acelasi timp face loc in piesele sale si unor teme din creatia compozitorilor clasici ai perioadei moderne- Stravinsky, Bartok, Berg, Messiaen. Toate aceste influente vor concura in definirea noului sau stil o data cu participarea la seria de concerte de la Village Vanguard din ianuarie 1972. Suita de piese pe care o va interpreta trupa sa- Corea, pian electric Fender Rhodes, Joe Farrell-saxofon tenor, Stanley Clarke-bas, Airto Moreira- tobe si percutie si Flora Purim, nevasta lui Moreira, vocal-se va numi Return to Forever, ca omagiu adus lui Freddie Hubbard, autorul unui poem scientologic cu acelasi titlu. Return to Forever va fi si numele proiectului de trupa pe care il va experimenta Chich Corea timp de 6 ani, pana in 1978. Din anul urmator, Return to Forever va avea o noua compozitie: Corea la moog synthesizer, Stanley Clarke- bas, Lenny White-tobe si Bill Connors (inlocuit in curand cu Al di Meola)-chitara.

In 1976 se stabileste in Los Angeles si infiinteaza propria casa de inregistrari, Chick Corea Production, prin care avea sa scoata nu mai putin de 6 albume, in care isi include si nevasta, Gayle Moran. Albumele se vand bine, trei dintre ele ajungand in Top 40 al Bilboard. Romantic Warrior se va vinde in mai mult de 500.000 copii iar Music Magic va fi nominalizat la Premiile Grammy in 1977. Revine cu Return to Forever pentru o serie de noi inregistrari in 1977 precum triouri cu Miroslav Vitous si Roy Hayness sau duouri acustice cu Herbie Hancock si vibrafonistul Gary Barton. In anii ’80 inregistreaza muzica clasica in direct cu pianisti europeni precum austriacul Friedrich Gulda (Mozart) sau grecul Nicolas Economou (Bartok).

In 1986 infiinteaza o alta trupa, de instrumente amplificate, numita Elektric Band, care marcheaza inceputul colaborarii cu muzicienii si soundurile unei generatii mai tinere, cum ar fi John Patitucci sau Dave Weckl.

In 1993 devine subiectul unui conflict impresarial. Guvernul landului german Baden Wurttemberg semneaza un precontract pentru prezenta si un concert al trupei lui Chic Corea cu ocazia Campionatelor mondiale de atletism. Presa germana dezvaluie apartenenta scientologica a muzicianului iar organizatorii, sensibili la diferente confesionale ireconciliabile, denunta precontractul. Chick Corea se autovictimizeaza si ii acuza pe germani de discriminare religioasa. In 1995, impreuna cu Bobby McFerrin si St.Paul Chamber Orchestra inregistreaza o interpretare pop a doua concerte de Mozart, eveniment care va fi repetat si cu New York Philarmonic. In 1997 primeste titulul de doctor onorific de la pretentioasa Academie de muzica Berklee din Boston. In acelasi an, infiinteaza un nou grup, Origin, cu care lanseaza A Week at the Blue Note. In 1998 ii dedica profesorului sau de arte martiale o suita, Sifu, interpretata impreuna cu noul sau grup din care mai faceau parte, printre altii basistul Avishai Cohen, tobosarul Jeff Ballard sau percutionistul egiptean Hossam Ramzi, scientologi, de asemenea.

Anii 2000 aveau sa-l gaseasca pe Chick Corea in cautarea si experimentarea noilor sale proiecte. Proiectele sale includ, mai nou, colaborari cu muzicieni mai trineri precum japonezul Hiromi sau Bela Fleck sau reformulari ale mai vechilor sale proiecte, gen All-Stars Return to Forever (2008) sau fuziunea cu proiectul lui John McLaughlin, Five Peace Band (Kenny Garrett, Christian McBride, Franck Gambale), cu care a cantat si la Bucuresti anul trecut. Muzician activ, la cei 69 de ani, va canta in zilele aniversarii sale din acest an, 2010, la Festivalul de la Denver, Colorado, intr-o formula numita All-Star Freedom Band, adica Chick Corea, Kenny Garrett, Christian McBride si neobositul de 85 de ani, tobosarul Roy Hayness.
In toate activitatea sa, Chick Corea a oferit publicului nu numai putin de 88 de albume. a avut 51 de nominalizari la Premiile Grammy la care a castigat nu mai putin de 15 onoruri. Intre 1976 si 2010, a castigat 15 premii in aria Best Jazz Performances, dupa ce intrase , cu Now He sings Now He Sobs, in Grammy Hall of Fame.

La multi ani, Armando Anthony “Chick” Corea! Te mai asteptam pe la noi.

Plin sezon international

2010-06-10T20:13:00.006+03:00

* In Argentina se joaca, in aceste zile, turneul final al Compionatului mondial de juniori U20. Ieri s-au disputat meciurile din a doua runda a celor 3 grupe de cate 4 echipe participante. Rezultatele au fost normale, din perspectiva valorii echipelor calificate. In Grupa A, Tara Galilor 31-Fiji 3 si Noua Zeelanda 77-Samoa 7. Pentru echipa cadetilor All Blacks, uvertura Tyler Bleyendaal a inscris 21 de puncte- un eseu, 5 transformari, 2 penalitati. In grupa B, Franta 25- Irlanda 22 si Irlanda 21 22- Anglia 36. Pentru Anglia, fundasul Tom Homer a inscris 21 de puncte din 5 penalitati si 3 transformari. De remarcat ca si in meciul cu Argentina, Tom Homer a inscris 23 de puncte (din 5 penalitati si 4 transformari). In grupa C, Australia 67-Tonga 5 si Africa de Sud 73- Scotia 0(!). Pentru sud-africani, fundasul Patrick Lambie a inscris , si el, 21 de puncte dintr-un eseu si opt transformari. In oglinda, demiul australian Nicholas White a inscris 2 eseuri si 4 transformari, 18 puncte in total. Aceste nume vor erupe peste cativa ani asa cum au aparut peste noapte jucatori remarcati la mondialele varstei precum sud-africanul Zane KIchener sau neo-zeelandezul Zack Guildford, acum doi an. Azi ei sunt oameni de baza in respectivele echipe reprezentative la nivel de profesionisti.

* In Cupa Churchill, competitie anuala organizata de SUA, Canada si Anglia si derulata in acest an in Denver/Colorado pentru faza grupelor si New Jersey pentru faza finalelor, participa cateva selectionate secunde de marca: England Saxons si Franta A alaturi de reprezentativele de baza ale Canadei, Uruguay-ului, Rusiei si SUA. Dupa doua jocuri fiecare, Rusia si Uruguay au cate doua infrangeri si se vor duela pentru ultimul loc pe 19 iunie. Duminica vor avea loc meciurile mai tari: England Saxons-SUA si France A- Canada. Foarte plauzibile vor fi victoriile europenelor, care se vor intalni si in finala de pe 19 iunie. Canada si SUA nu pot emite pretentii desi jocul lor este in crestere fata de, sa zicem, anii trecuti. Insa Franta si Anglia au echipe prea puternice ca sa avem ceva surprize. Interesant a fost meciul dintre Rusia si England Saxons de ieri. Rusia este o echipa de care va trebui, cum spuneam si zilele trecute, sa se tina cont peste cativa ani. Au potential fizic, ceva strategie si nu stau rau nici cu tehnica individuala. Saxons, in schimb, a facut parada de imaginatie si forta, administrand rusilor nu mai putin de 7 eseuri , Stephen Myler transformandu-le pe toate (inclusiv pe cel semnat cu nume propriu). Myler a fost desemnat "omul meciului" pe merit desi alturi de el ar fi trebuit sa figureze si Londionezul Tom Varndell, autor a doua din cele mai ferumoase eseuri ale Cupei Chruchill din acest an.

* Sambata, 12 iunie, vor avea loc nu mai putin de sase meciuri test: Australia-Anglia, Noua Zeelanda-Irlanda, Africa de Sud-Franta, Argentina-Scotia, Samoa-Tonga, Fiji-Japonia. Va fi, cu siguranta, o zi plina de stiri si comentarii. Si asta dupa ce vineri vom aplauda, la Bucuresti, primele meciuri din IRB Nations Cup.

Echipele anuntate de catre Australia si Anglia pentru meciul de sambata. Anglia: 15-Ben Foden, 14-Mark Cueto, 13-Mike Tindall, 12-Shontayne Hape, 11-Chris Ashton, 10-Toby Flood, 9-Danny Care; 8-Nick Easter, 7-Lewis Moody (captain), 6-Tom Croft, 5-Tom Palmer, 4-Simon Shaw, 3-Dan Cole, 2-Steve Thompson, 1-Tim Payne.Rezerve: 16-George Chuter, 17-David Wilson, 18-Courtney Lawes, 19-James Haskell, 20-Ben Youngs, 21-Jonny Wilkinson, 22-Mathew Tait

Australia: 15-James O'Connor, 14-Digby Ioane, 13-Rob Horne, 12-Matt Giteau, 11-Drew Mitchell, 10-Quade Cooper, 9-Luke Burgess; 8-Richard Brown, 7-David Pocock, 6-Rocky Elsom (captain), 5-Nathan Sharpe, 4-Dean Mumm, 3-Salesi Ma'afu, 2-Saia Faingaa, 1-Ben Daley. Rezerve: 16-Huia Edmonds, 17-James Slipper, 18-Mark Chisholm, 19-Matt Hodgson, 20-Will Genia, 21-Berrick Barnes, 22-Kurtley Beale.

Iata si echipele anuntate pentru meciul Argentina-Scotia, de sambata.
Argentina: Martin Rodriguez, Lucas Borges, Gonzalo Tiesi, Santiago Fernandez, Horacio Agulla, Felipe Contepomi (capitan), Alfredo Lalanne; Rodrigo Roncero, Mario Ledesma, Martin Scelzo, Manuel Carizza, Patricio Albacete, Genaro Fessia, Juan Manuel Leguizamon, Juan Martin Fernandez Lobbe. Rezerve: Agustin Creevy, Marcos Ayerza, Mariano Galarza, Alejandro Campos, Agustin Figuerola, Ignacio Mieres, Lucas Gonzalez Amorosino.

Scotia: Hugo Southwell, Max Evans, Nick De Luca, Graeme Morrison, Sean Lamont, Dan Parks, Rory Lawson; Allan Jacobsen, Ross Ford, Moray Low, Jim Hamilton, Alastair Kellock (capitan), Kelly Brown, John Barclay, Johnnie Beattie. Rezerve: Scott Lawson, Geoff Cross, Scott MacLeod, Alasdair Strokosch, Mike Blair, Phil Godman, Jim Thompson.

S-au anuntat echipele si pentru meciul Africa de Sud- Franta. Iata-le.
Africa de Sud: 15-Zane Kirchner, 14-Gio Aplon, 13-Jaque Fourie, 12-Wynand Olivier, 11-Bryan Habana, 10-Morne Steyn, 9-Ricky Januarie, 8-Pierre Spies, 7-Francois Louw, 6-Schalk Burger, 5-Victor Matfield, 4-Danie Rossouw, 3-BJ Botha, 2-John Smit (capitan), 1-Gurthro Steenkamp. Rezerve: 16-Chiliboy Ralepelle, 17-Jannie du Plessis, 18-Flip van der Merwe, 19-Dewald Potgieter, 20-Ruan Pienaar, 21-Juan de Jongh, 22-Jean de Villiers.

Franta: 15-Clement Poitrenaud, 14-Vincent Clerc, 13-David Marty, 12-Maxime Mermoz, 11-Aurelien Rougerie, 10-Francois Trinh-Duc, 9-Morgan Parra, 8-Julien Bonnaire, 7-Wenceslas Lauret, 6-Thierry Dusautoir (capitan), 5-Romain Millo-Chluski, 4-Lionel Nallet, 3-Nicolas Mas, 2-Dimitri Szarzewski, 1-Thomas Domingo. Rezerve: 16-Guilhem Guirado, 17-Jean Baptiste Poux, 18-Julien Pierre, 19-Louis Picamoles, 20-Dimitri Yachvili, 21-David Skrela, 22-Marc Andreu.

Stiri din rugbyul european

2010-06-08T23:56:00.004+03:00

* Butch James poate juca pentru selectionata Africii de Sud,. Asa au decis oficialii de la echipa sa de club, Bath, care se impotriveau acestei "invoiri", invocand un articol interpretabil din Regulamentul IRB. Africa de Sud va intalni, acasa, pe 12 iunie Franta iar pe 19 iunie Italia.

* Primul meci al selectionatei Angliei in Australia s-a terminat indecis, 28-28. Selectionata lui Martin Johnson a intalnit Australian Barbarians. Pentru australieni a inscris 25 de puncte (trei eseuri, doua transformari, doua penalitati) copilul minune, de numai 19 ani, John O'Connor. Pentru englezi, tot trei eseuri- Lee Mears, Matt Banahan, Dan Ward-Smith, doua transformari- Olly Barkley, trei penalitati-tot Barkley.

* S-au anuntat, in urma tragerii la sorti de azi, grupele Heineken Cup.
Grupa 1: Cardiff Blues, Northampton, Edinburgh , Castres Olympique
Grupa 2 : Leinster, Clermont-Auvergne, Saracens, Racind MetroParis
Grupa 3: Munster, Ospreys, London Irish, Toulon
Grupa 4: Biarritz Olympique, Bath, Ulster, Aironi Rugby
Grupa 5: Leicester, Scarlets, {erpignan, Bennetton Treviso
Grupa 6: Toulouse, London Wasps, Glasgow Warriors, Newport Dragons

Nou venita, Aironi Rugby, este o recenta franchiza italiana pregatita, in principal, pentru Magners/Celtic League si formata prin selectia unor jucatori din provinciile Lombardia si Emilia Romagna. Este antrenata de coach-ul galez Rowland Phillips, 45, 10 selectii pentru Tara Galilor in anii '90. Printre jucatorii mai cunoscuti ai noii echipe se pot enumera Fabio Ongaro, Matias Aguero, Marco Bortolami, Tito Tebaldi, Salvatore Perugini, oameni de baza ai nationalei Italiei.

Investitia in juniori si performantele profesionistilor

2010-06-07T18:21:00.006+03:00

In aceste zile, in Argentina se joaca Campionatul Mondial Under 20, o foarte buna ocazie de a testa valoarea muncii cu juniorii a antrenorilor din marile natiuni.

Daca urmarim lista participantilor din acest an vom constata o tendinta remarcabila. Si anume, cele 12 tari participante la acest Campionat sunt, cu o singura exceptie, selectionatele de sperante ale primelor 12 tari din clasamentul pe natiuni al IRB, la 7 iunie.

Participa in competitia din Argentina: tara gazda, Australia, Anglia, Fiji, Franta, Irlanda, Noua Zeelanda, Samoa, Scotia, Africa de Sud, Tonga si Tara Galilor.

Clasamentul IRB pentry echipele de seniori, la 7 iunie a.c., arata astfel: 1.Noua Zeelanda, 2.Africa de Sud, 3.Australia, 4.Franta, %.Irlanda, 6.Argentina, 7.Tara Galilor, 8.Scotia, 9.Fiji, 10.Italia, 11. Samoa...,15. Tonga.

Comparand cele doua liste, vedem ca juniorii Italiei nu s-au calificat pentru acest turneu final, dar au facut-o sperantele din Tonga. In rest, primele 10 echipe nationale sunt prezente in ambele liste. Ceea ce spune foarte mult si sugestiv despre preocuparea pentru asigurarea generatiei urmatoare in marile competitii mondiale.

M-am uitat, din curiozitate, la loturile a doua echipe de juniori europeni, Anglia si Franta. In ambele cazuri se constata o tendinta relativ identica: loturile sunt formate de la trupele de juniori ale marilor echipe care isi disputa campionatele nationale in primele divizii.

In Anglia, jucatorii vin de la Harlequins (6), Leicester Tigers, Saracens si Gloucester (cate 3), London Wasps, London Irish, Newcastle Falcons (cate 2), de la Leeds Carnegie, Stade Francais si Sale Sharks cate 1. Singura echipa care nu ajucat in recent incheiata editie a Guinness Premiership dar care da un jucator lotului Angliei este Bristol Rugby.

Pentru Franta, juniorii din competitie vin de la Agen(5), Toulon (4), Lyon si La Rochelle(3), Toulouse, Perpignan, Stade Francais (cate 2) si de la Beziers, Clermont Auvergne, Bourgoin Jallieu(cate unul). In lotul Frantei sunt numai 15 juniori care apartin echipelor care au terminat, recent Top 14. Restul de 10 vin de la echipe din ligile inferioare, D2 de exemplu.

Academiile de rugby si centrele de juniori organizate pe langa echipele de mare traditie sunt, atat in Anglia cat si in Franta, reguli fixe. Daca ne uitam in Premiership, aproape 60% din jucatori presteaza in primii lor cinci ani de activitate pentru echipele de seniori ale cluburilor in care au urmat Academiile de rugby. London Wasps si Leicester Tigers sunt astfel de exemple. In Franta, au fost promovati in lotul de juniori doua excelente centre de juniori, organizate in paralel cu cluburile profesioiniste de seniori, Agen si revelatia acestui recent incheiat Top 14, Toulon (actualmente o selectionata multinationala, cu destui de putini francezi de perspectiva). Sunt absolut convins ca in urmatorii 5 ani, Toulon va juca cu mai multi jucatori francezi decat cu straini. Si asta face parte din strategia pe termen lung a clubului, fara vreo implicare a Federatiei franceze sau Ministerului(sau Departamentului) Sportului. La Leicester, long-term prospects prevad promovarea, in fiecare an, a unui numar de 10 absolventi in lotul primei echipe sau, sub forma de imprumut, unor echipe agreate de conducerea clubului.

Asa ca, desi e de domeniul evidentelor cu caracter de truism, performantele echipelor nationale depind in cea mai mare masura de existenta unei baze cat mai largi de selectie din randul echipelor de juniori. Si asta pentru ca astfel de strategii sunt naturale in conditiile sportului profesionist, unde este din ce in ce mai greu sa te mentii in elitele nationale si, unde e cazul, internationale. Si nu este vorba numai de bani ci si de viziune de perspectiva. Ca si in alte sporturi, cluburile majore rezista si cate un secol pe arena marilor performante. A bon entendeur, salut!

Start in sezonul competitional de vara

2010-06-06T08:26:00.005+03:00

Ieri a inceput seria de meciuri si turnee internationale din iunie, perioada special dedicata acestui tip de confruntari.

In primul meci al zilei, Australia a surclasat Fiji (totusi, ocupanta locului 10 in clasamentul worldwide IRB) cu 49-3.Rezultat asteptat, ca si renasterea echipei Australiei.

Dupa amiaza, Millenium Stadium din Cardiff si 70.000 spectatori au gazduit intalnirea dintre Tara Galilor si Africa de Sud. Galezii sperau frumos. Si au inceput meciul in forta si viteza, suprinzandu-i, pana la un punct, pe Springboks. Gazdele au condus pana la sfarsitul primei reprize, incheiata cu 16-14. James Hook a reusit un eseu si un dropgoal, iar de partea cealalta, Ndungane eseul africanilor. Dupa pauza a inceput iuresul oamenilor lui Ruan Pienaar. Au preluat conducerea imediat dupa pauza prin eseul lui Potgieter, si-au consolidat rezultatul prin alt eseu, Juan de Jonghe iar transformarea acestuia avea sa-i aduca la diferenta de 19-31. Ultimul sfert de ora avea sa-i gaseasca pe galezi in plina resurectie de forma fizica. Mai inscriu doua eseuri, prin Tom Prydie si Alun Wyn Jones dar si sud-africanii reusesc sa-si conserve rezultatul, la minimum, printr-o penalitate inscrisa de omniprezentul Pienaar. Scorul final:31-34. Mi-au placut galezii pentru ambitia si puterea de a reveni dupa ce, practic, fusesera consumati energetic de catre Boks. A fost un meci atractiv, de mare angajament fizic. Galezii au aratat, din nou, ca pot fi egalii oricarei echipe de top din lume. Natiune mica, brav popor!, cum ar fi zis un personaj livresc.

Peste Ocean a inceput Churchill Cup, a 8-a editie, care are, in premiera, la start echipa Rusiei. Primele rezultate au fost normale: Canada 48-Uruguay 6 si USA 39-Rusia 22. Am urmarit echipa Uruguay-ului si anul trecut la IRB Nations Cup de la Bucuresti iar anul acesta ne va fi ultima adversara in recalificari pentru locul vacant la Cupa Mondiala. N-au impresionat cu nimic dar vor fi adversari foarte incomozi pe gramezi si alte aglomerari. Vulnrabili la atacuri rapide si in supranumeric. In oglinda, ceea ce a jucat Romania, la Botosani, impotriva Ucrainei - 61-7, ar fi exact ce li s-ar potrivi sud-americanilor, cu conditia ca echipa Romaniei sa-si procure tot atatea baloane pe inaintare precum a facut-o cu ucrainienii. Ceea ce va fi mai greu.

Revenind la Churchill Cup, sa mentionam ca echipele care au jucat ieri au fost productive in incercari: canadienii au inscris 6 eseuri, americanii 5 si rusii 3. In echipa Rusiei am remarcat si cateva idei tactice moderne. Este limpede ca rusii vor incepe sa aibe rezultate de nivel international in maximum 2-3 ani. S-a investit mult, au sprijinul IRB si, in plus, exista acea ambitie ruseasca de a concura mereu la varfurile piramidelor. Nu degeaba se spunea, pe vremea superlativelor lansate de Puterea Sovierica "cel mai mare pitic din lume e piticul sovietic". Ei bine, rusii nu mai sunt pitici. In competitie mai sunt inscrise si echipele Angliei (England Saxons) si Frantei care, foarte probabil, isi vor disputa finala Cupei Churchill. Anglia a venit cu o echipa forte, care o face favorita, in opinia mea, pentru victorie. Iat-o. Inaintasi: Duncan Bell(Bath), Nathan Catt(Bath), Alex Corbiserio(London Irish), Phil Dawson(Northampton), Grahan Kitchener(Worcester), Stuart Hooper(Bath), Tom Lindsay (London Wasps), Luke Narroway(Gloucester), David Paice(London Irish), Tom Reese (Wasps), Andy Saull(Saracens), George Skivington(Wasps), Rob Wickers (Newcastle), Nick Wood(Gloucester), Tom Wood(Worcester). Atacanti: Nick Abendanon(Bath), Anthony Allen (Leicester), Brad Barritt(Saracens), Jan Clarke(Northampton), Alex Goode(Saracens), Paul Hodgson(London Irish), Stephen Myler(Northampton), James Simpson-Daniel (Gloucester), Oliie Smith(Montpellier), Tom Varndell(Wasps), Micky Young (Newcastle)

A inceput in Argentina si campionatul mondial Under 20. Primele rezultate: Atgentina 22- Anglia 48; Australia 58- Scotia 13; Tara Galilor 22- Samoa 13, Noua Zeelanda 44-0 Fiji 11. Cele 3 grupe sunt urmatoarele: Grupa A- Noua Zeelanda, Tara Galilor, Samoa, Fiji; Brupa B-Anglia, Franta, Irlanda, Argentina: Grupa C- Australia, Africa de Sud, Tonga, Scotia. Candva cochetam si noi cu ideea de campionat mondial de juniori, grupele de elita. Si chiar aveam echipe bunicele. Spre deosebire de ceilalti, juniorii romani se pierd prea repede si in prea mare masura. Ai celorlalti au multiple oportunitati si le valorifica, continuandu-si carierele in profesionism. De aici si baza larga de selectie pentru tot felul de selectionate. Nu ca Stejarii Bucuresti = Selectionata nationala. Si nu numai banii sunt de vina.

Azi incepe seria turneelor internationale de vara

2010-06-05T07:47:00.005+03:00

Azi va incepe seria de meciuri internationale care, timp de patru saptamani, va umple ceea ce IRB numeste "fereastra din iunie". Meciuri pe care federatiile si uniunile nationale le organizeaza cu multe luni bune inainte pentru a-si testa loturile in perspectiva competitiilor din toamna. In calendarul international din iunie sunt nu mai putin de 32 meciuri, incluzandu-le aici si pe cele care le vor sustine unele selectionate A (de tineret, sa zicem) in Cupa Churchill. In aceasta serie nu sunt incluse meciurile din IRB Nations Cup de la Bucuresti intrucat ele au fost fixate destul de tarziu si nu au mai fost cuprinse in lista detaliata de partide afisate pe site-ul IRB. De ce luna iunie? Pentru ca marea majoritate a competitiilor nationale si regionale se termina in mai iar in iulie incepe in emisfera sudica penultima editie a Tri-Nations. Jucatorii sunt la final de sezon competitional regulat iar aceste teste vor arata antrenorilor pe cine se va putea conta in pregatirea viitoarelor competitii. Mai exista si o situatie in oglinda, in care echipele vizitate vara intorc vizita oaspetilor in turneele din noiembrie. Este cazul echipelor din Sud, cele trei mari din SANZAR, insulele Pacificului plus Argentina. Meciurile din noiembrie vin sa incheie sezonul de pregatire pentru oaspetii din Sud si sa deschida sezonul competitional regulat pentru echipele din Nord. Astfel incat ciclurile de pregatire ale tuturor sa fie echilibrate.

Astazi vor avea loc nu mai putin de patru meciuri, doua test, Australia-Fiji si Tara Galilor- Africa de Sud si primele doua intalniri din cadrul Churchill Cup, Uruguay-Canada si Rusia-SUA.

Pentru meciul de la Cardiff, de pe Millenium Stadium, se vor alinia urmatoarele echipe.
Tara Galilor: Lee Byrne (Ospreys)- Leigh Halfpenny (Cardiff Blues), James Hook (Ospreys), Jamie Roberts (Blues), Tom Prydie (Ospreys)- Stephen Jones (Scarlets), Mike Phillips (Ospreys)- Paul James (Ospreys), Matthew Rees (Scarlets), Adam Jones (Ospreys)- Bradley Davies (Blues), Deiniol Jones (Blues)- Jonathan Thomas (Ospreys), Sam Warburton (Blues), Ryan Jones (Ospreys)-capitan.
Rezerve: Huw Bennett (Ospreys), John Yapp (Blues), Alun Wyn Jones (Ospreys), Rob McCusker (Scarlets), Richie Rees (Blues), Dan Biggar (Ospreys), Andrew Bishop (Ospreys).
Africa de Sud: Frans Steyn (Racing Metro)- Gio Aplon (Stormers), Jaque Fourie (Stormers), Juan de Jongh (Stormers), Odwa Ndungane (Sharks)- Ruan Pienaar (Sharks), Ricky Januarie (Stormers)- CJ van der Linde (Leinster), John Smit (Sharks)-capitan, BJ Botha (Ulster)- Danie Rossouw (Bulls), Victor Matfield (Bulls)- Francois Louw (Stormers), Dewald Potgieter (Bulls), Joe van Niekerk (Toulon). Replacements: Chiliboy Ralepelle (Bulls), Jannie du Plessis (Sharks), Alistair Hargreaves (Sharks), Ryan Kankowski (Sharks), Meyer Bosman (Cheetahs), Zane Kirchner (Bulls), Bjorn Basson (Cheetahs).
Meciul va fi arbitrat de irlandezul Alan Lewis. Din echipa africana va lipsi Butch James, a carui prezenta la aceasta partida a fost contestata de catre echipa sa de club, Bath, care s-a prevalat de un contestat articol de regulament pentru a nu-i permite prezenta sa in acest joc desi SARU a facut plangere la IRB. Voi reveni asupra acestui caz intr-o alta postare. Se mai poate observa ca in echipa de start a Tarii Galilor predomina jucatorii de la Ospreys, recenta castigatoare a Magners League iar in echipa Africii de Sud, cei de la Western Sormers-5 jucatori, finalista Super 14, in defavoarea celor de la Blue Bulls, care au doar 3 jucatori. Mai sunt prezenti si trei jucatori de la Natal Sharks desi echipa a terminat pe un loc modest sezonul Super 14.

In acest joc galezii isi pun mari sperante intrucat doresc sa sparga traditia infrangerilor in fata actualilor campioni ai lumii. In 23 de intalniri galezii au o singura victorie in 104 ani de istorie a meciurilor cu Africa de Sud si aceea obtinuta acum 11 ani, in iunie 1989, scor 29-19, la inaugurarea Millenium Stadium.

Anglia, la randul ei, se pregateste intens pentru turneul din Australia si Noua Zeelanda. Inainte de aceasta deplasare, la Londra, pe Twickenham, s-a desfasurat traditionala intalnire amicala intre o selectionata a Angliei si echipa Barbarians, o alta selectionata, ad-hoc, a jucatorilor straini care au jucat sau mai joaca in Anglia. Din randul acestora din urma, au fost mai multi jucatori francezi precum Heymans, Florian Fritz, Elissalde, Mignoni, Thion, Estebanez sau August dar si jucatori din Argentina ca Roncero, samoanul Laulala sau neo-zeelandezii So'oialo si David Smith. In absenta jucatorilor care cu o zi inainte luptasera in finala Guinness Premiership dintre Leicester si Saracens, Anglia a incercat o alta formula de echipa, mai tanara si mai putin rutinata ca ansamblu pentru ca viziunea lui Martin Johnson, lotul pentru WRC 2011 inca nu e conturat definitiv.

Formatiile prezente in joc, (continand si inlocuirile), au fost urmatoarele:
Anglia: Foden - Cueoto, Tindall, Hape (Tait), Strettle (Simpson)- Hodgson (Barkley), Care - Armitage (Worsley), Easter, Haskell- Palmer, Attwood (Ward-Smith)- Doran-Jones, Thompson (Lee Mears), Golding (Payne).
Barbarians : Warwick - Heymans, Ftitz, Laulala, Sackey - Kelleher, Elissalde (MIgnoni) - So'oialo, Rush, Williams - Skeate (Thion), Kay (Smith) - Roncero (Johnston), August(Owens), White.

S-au inscris 8 eseuri, cate patru pentru fiecare echipa (Haskell,14'; Hape,24'; Foden 36', Tindall,65' si, respectiv Sackey,23' si 75', Smith,56' si Johnson,64'). Jocul a fost foarte "curat" inregistrandu-se doar 8 penalitati si asta din lipsa mizei. Pentru Anglia a fost in atentie revansa fata de infrngerea de anul trecut, 26-33 in fata selectionatei BaaBaas, cumk mai este denumita Barbarians. In 2008, englezii s-au chinuit sa scoata un 17-14 mai mult pentru orgoliu decat pentru palmares. Oricum acest meci a fost un mare succes de casa, asistenta platitoare oprind contorul la 41.130 spectatori. Mai ales ca, o zi inainte, la finala Premiership, Twinckenham-ul se umpluse in totalitate. Turneul Angliei va contine doua meciuri teste cu selectionata Australiei(12 si 16 iunie) si un meci cu New Zeeland Maori(23 iunie)

Echipe construite pe jucatori cu excelenta

2010-06-01T12:25:00.003+03:00

Intr-o analiza a ultimei editii a Super 14 publicata pe site-ul The Canadian Press, jurnalistul Steve McMorran are cateva afirmatii interesante in privinta directiei catre care se indreapta rugbyul profesionist. McMorran identifica succesul noii campioane, Blue Bulls din Pretoria, cu travaliul exceptional al unei axe a echipei formate din Matfield si Rossouw in tuse, Fourie du Preez si Morne Steyn pe deschidere si Pierre Spies si Deon Stegman pe linia treia. Intr-un interviu acordat de Lewis Moody editiei electronice a cotidianului englez Mirror, fostul deja membru al actualei campioane, Leicester Tigers, afirma, in esenta, acelasi lucru. El spune ca nationala Angliei se va recladi prin contributia de exceptie a unor jucatori in sistemul axa. Care deja, crede el, au fost identificati in finala Guinness Premiership: Ben Youngs, Toby Flood, Dan Cole, Dan Hipkiss. Moody arata cu degetul si in directia adversarilor din finala, Saracens, a caror axa Ernst Joubert - Glen Jackson a dus greul in teren, in absenta antrenorului Brendan Venter, suspendat. Evolutia celor doua echipe intr-un meci decis in minutul 77 si care a produs cinci excitante schimbari de situatie indica, crede capitanul echipei Angliei, Moody, inseamna ca echipa Albionului e pe drumul cel bun. Cele doua materiale de presa ma fac sa cred ca afirmatia dupa care individualitatile sunt cele care fac stilul unei echipe este din ce in ce mai adevarata. Iar combinatia intre compartimentele unei echipe este cheia performantei pe termen lung.

Sa ne uitam la analiza lui McMorran. El evalueaza si istoric performanta echipei din Pretoria. Daca in perioada Super 12 dominanta a fost Canterburry Crusaders, care a castigat 5 titluri din 10, in perioada cat competitia s-a numit Super 15, Blue Bulls a castigat 3 titluri in 5 ani de existenta a acesteia. Faptul ca finala s-a jucat intre doua echipe sud-africane, indica intr-un fel anume instalarea unei dinastii a acestora. Bulls a fost prezenta in semifinale de cinci opri in ultimii sase ani, a jucat 4 finale, din care a castigat 3. Bulls a pierdut doar 3 meciuri atat in editia 2009 cat si in cea recent incheiata. A inscris 435 puncte in 2009 si fix 500 in 2010. Morne Steyn termina sezonul cu 263 puncte inscrise, aneantizand fostul record al lui Dan Carter. Bulls a inscris peste 38 de puncte in fiecare meci. Cele mai frumoase meciuri ale actualei editii au fost: Bulls- Waratahs (48-38) si Bulls-Crusaderts (40-35) si nu numai din pricina scorului. Ca scor cel mai amplu a fost meciul dintre Waikato Chiefs si Johannesburg Lions (72-65!, mai curand scor de baschet).

Sunt inclinat sa-i dau deptate in privinta jucatorilor de la Blue Bulls. Intr-o evaluare facuta pe rugbyrugby.com, media notelor pentrru Bulls a fost de 7,06 in timp ce media adversarilor, Western Stormers a fost de doar, 5,11. Cele mai mari note ale jucatorilor de pe teren le-au primit: Fourie du Preez-9; Morne Steyn-8;centrul Wynand Olivier si aripa Francois Hougaard-8; pilierul Guthro Steenkamp-tot 8. Evident, toti de la Blue Bulls. De remarcat faptul ca fost jucator la Bulls, celebra aripa Brian Habana, nu a primit in acest meci decat nota 6. Si asta in conditiile in care coechiperii sai la deschidere, Peter Grant si Dewaldt Duvenage, uvertura si, respectiv, demiu, n-au primit decat doua note de 5. Si tactic, Bulls s-au miscat bine: au obtinut 11 penalitati de la adversar, in timp ce acestia n-au beneficiat decat de 8. Din 7 gramezi castigate, au obtinut 3 penalitati in timp ce adversara nu a castigat decat 3. Cifrele astea s-ar putea sa nu spuna prea mult dar aceste procentaje fac parte din stilul echipei Bulls, care se pare ca s-a adaptat cel mai bine la spiritul noilor reglementari din rugby, in special la cele ce privesc maul-urile. De altfel aceeasi impresie au lasat toate echipele sud-africane, inclusiv ultima clasata, Lions din Johannesburg, care nu a castigat nici un meci.

In fine, ultimele evidente statistice indica stilul de joc prin care Bulls a castigat suprematia sezonului. Morne Steyn a inscris 52,6% din punctele echipei sale, nefiind numai un suteur de precizie. A inscris 5 eseuri, 38 transformari, 51 penalitati, 3 dropgoal-uri. Si asta in timp de vechiul detinator al recordului idividual de puncte, nu mai putrin celebrul Dan Carter, n-a insris decat 1 eseu, 26 de transformari, 30 penalitati si 2 dropgoal-uri si, in total 37,9% din punctajul Crusaders. Mai bine dacat Carter sta australianul Quade Cooper, de la Queensland Reds, cu 55,5% contributie pentru echipa- 5 eseuri, 31 transformari, 27 penalitati, 1dropgoal. Dar Reds au ocupat doar locul 5 la sfarsitul sezonului regulat si nu a intrat in play off-ul competitiei.

Patru mari competiti si-au medaliat campioanele

2010-05-29T23:37:00.016+03:00

Dupa-masa de azi a fost una extrem de incarcata. Patru finale de campionate nationale sau competitii regionale. Dar ceea ce s-a putut vedea sau urmari text live- transmisiile au inceput la 6 pm. si s-au terminat la 11,35- a produs acea senzatie de oboseala placuta pe care ti-o dau tensiunile pozitive continue produse de sportul de calitate.

Seria a inceput cu finala sud-africana a ultimei editii a Super14. Meciul s-a disputat, pe acelasi stadion, Orlando, din Soweto, o alegere simbolica cu mai multe tinte. Au asistat doar 36.000 spectatori dar asta e o caracteristica a stadioanelor de rugby sud-africane. Meciul era asteptat din perspectiva posibilei surprize pe care o puteau produce Western Stormers. Chiar si casele de pariuri dadeau cote apropiate pentru cele doua adversare. Campionii en-titre, Blue Bulls, au fost considerati de presa drept aroganti, fiind prea siguri de succes. Se vorbea chiar de un duel echilibrat intre suteurii Mourne Steyn si Peter Grant, transformerii "de serviciu" ai rivalelor. Dar jocul a aratat cu totul altfel, adica normal, conform diferentei de valoare. Bulls au inceput ofensiv, au presat tot timpul primei reprize, au reusit sa obtina trei lovituri libere in minutele 9,16 si 22(ceea ce, psihologic vorbind,a fost un avantaj) si un eseu spectaculos, in mare viteza, prin Francois Hougaard in minutul 25, transformat, evident de catre acelasi picior al lui Mourne Steyn. Replica Stormers: o penalitate transformata de Peter Grand. La pauza, gazdele din Ptetoria aveau deja avantajul calibrat la 16-3. Jocul s-a echilibrat relativ, in sensul in care Bulls s-au concentrat mai mult pe aparare avansata si demantelarea incipienta a atacurilor celor de la Stormers. In minutul 54, rapidul Brian Habana intercepteaza o pasa neglijenta a lui Steyn si sprinteaza de neoprit in eseu. Grant transforma si scorul devine 16-10. Scor riscant. Bulls schimba tactica si reincepe constructia atacurilor. Rezistenta adversarilor creste si apar, implicit greselile. Steyn mai valorifica 3 penalitati in minutele 62,72 si 75 si jocul parea sa se termine in ofensiva pentru Bulls. Cu patru minute inainte de final, Januarie strapunge pana la un metru de linia de tinta iar linia a treia Pieter Louw marcheaza cel de-al doilea eseu. Grant transforma si meciul se sfarseste la scorul 22-17, in favoarea Blue Bulls, in sunetele asurzitoare ale celebrelor deja "vuvuzelas", trompeticile de plastic care vor face viata amara fotbalistilor la Cupa Mondiala. Asa s-a jucat ultima finala a puternicei Super 14. Bulls sunt cea mai in forma echipa din Sud iar evidenta era valabila pe oricare alt stadion decat cel de acasa, din Pretoria.

A urmat finala Guinness Premiership. Leicester Tigers vs. Saracens era cotat la egalitate de sanse chiar si de casele de pariuri(1,80-1,85). Twickenham era plin, la full capacity, peste 80.000 de oameni au venit sa vada finala de azi, dar jumatate dintre bilete fusesera vandute cu mult timp inainte de a se cunoaste echipele care vor juca finala. Jocul in sine a fost unul extrem de echilibrat, cu rasturnari de scor incredibile, cinci la numar si s-a desfasurat, cum spun englezii, breathless, de la un but la celalalt, in mare viteza, de parca echipele abia atunci ar fi inceput campionatul. Tigers este condusa in minutul 10, cu 6-3, un scor normal pentru inceput de meci. Smith inscrie eseu, Flood transforma iar Tigers preiau conducerea 10-6. Minutul 13: Glen Jackson inscrie eseul sau de retragere din rugby dar nu il transforma iar Saracens preiau conducerea, 11-10. Flood executa o penalitate in minutul 20 si situatia se rastoarna: 13-1 pentru Tigers. Acelasi Glen Jackson, in mare forma, mai transforma o penalitate in minutul 24 si readuce pe Saracens in avantaj: 14-13. Cel mai valoros tanar al Premiership, Ben Youngs se strecoara in eseu in munutul 28, Flood transforma iar Leicester revin la conducere, 20-14, acesta fiind si scorul la pauza. Tot Flood consolideaza avantajul tigrilor in minutul 48, transformand o alta penalitate, 23-14. Saracens relanseaza jocul prin cel de-al doilea eseu al lui Craig Joubert, transformat de acelasi Jackson, 21-23. Dar Flood persista: alta penalitate transformata si scorul se mareste din nou, 26-21. Jaackson mai inscrie din doua penalitati, in minutele 72 si 76, aducandu-i pe Saracens in avantaj, inca o data, 27-26 si se parea ca Leicester va pierde. Insa euforia perspectivei victoriei a fost scurta. O angajare sireata a lui Flood, Hamilton si Croft croseteaza balonul si Hipkiss loveste in eseu. Flood transforma si Leicester castiga electrizant, cu 33 la 27. Cred ca a fost cel mai frumos si de povestit meci al actualei editii a Guinness Premiership. Sfarsitul de sezon le-a prins pe ambele echipe in varf de forma iar cursivitatea jocului a fost deosebita fata de nivelul mediu al jocurilor din campionatul regulat. O adevarata finala. Cateva cuvinte pentru cele trei figuri remarcabile de jucatori ai meciului. Josh Lewsey, gonit practic de la clubul pentrru care a jucat 14 ani coninui, a depus in acest ultim meci pentru angajatorii sai, un travaliu enorm, dovedind inca o data ca , fata de caracterele comune, un rubgyst de valoarea sa trebuie sa fie profesionist pana la sfarsit. Lacrimile sale din final erau lacrimi de despartire de club si nu emotii ale victoriei. Cinste lui, onoare rugbyului! Celalalt mare jucator, care va parasi scena, Glen Jackson, fost international Maori All Blacks si jucator la Saracens din 2004, si-a incheiat exemplar contractul, fiind deopotriva eficient in producerea de puncte dar si prezent tot timpul acolo unde era nevoile de el. Se va retrage la 34 de ani, in glorie. Inca o lectie de profesionism de mare calitate. Cel de-al treilea jucator pe care l-am putut urmari a fost Steve Borthwick, fostul capitan al Saracens si al Angliei, retras dupa o accidentare in luna martie curent. Revenirea lui pe teren a parut unora prea grabita. Dar coach-ul Brendan Venter a resit sa-l refaca, utilizandu-l mai bine de 50 de minute in conditii normale. A trebuit sa se retraga pe banca pentru ca jocul era prea tare pentru un convalescent ca el. Pariul lui Venter a fost re-aducerea lui Borthwick in lotul Angliei pentru turneul din luna iunie. Cu toate ca si-a facut datoria in tuse, mauluri si gramezile spontane, Borthwick nu va prinde acest lot, nici macar in ultimul minut. Pacat, pentru ca valoarea de luptator si calitatile de capitan, chiar daca la vremea desemnarii sale in calitate de capitan al Angliei au fost comentate ironic, erau un castig pretios pentru acest jucator-luptator aflat, la 30 de ani, la maturitatea carierei sale. Si asa a castigat Leicester Tigers cel de-al treilea sau titlu in ultimii patru ani. Casigatori ai sezonului regulat, s-au impus, ca si sudafricanii de la Blue Bulls, si in finala play-off-ului. Ca si "taurii" din Pretoria, "tigrii" au ajuns in forma maxima exact la finalul competiilor. Din pacate, jucatorii se risipesc pe la diverse loturi, pentru ca incepe sezonul turneelor internationale.

La Dublin s-a jucat finala Magners (Celtic) Legue, tot in ultima editie a formulei cu 10 echipe pentru ca, din sezonul urmator, acestei competitii i se vor adauga doua echipe din Italia. In virtutea inertiei, Leinster -care castigase sezonul regulat la 3 puncte in fata galezilor de la Ospreys- era favorita. Dar prima repriza avea sa arate niste irlandezi obositi si lipsiti de imaginatie, care au pierdut pest 30% din baloanele pe care le-au avut in atac. Consecinta a fost ca au terminat repriza condusi cu doua eseuri galeze transformate (datorate lui Tomy Bowe si Lee Byrne). Scorul le-a fost defavorabil ,3-14. In repriza a doua, pierzandu-i pe rand pe Kevin McLaughlin, Shane Jenkins si Stephen Keogh, nici nu mai avut, practic, atac. Doar loviturile de picior ale lui Jonathan Sexton mai alimentau speranta. Dar nu au fost suficiente punctele aduse de junele Sexton pentru ca Ospreys sa poata fi opriti. Meciul se termina cu 17-12 in contul galezilor. Ceea ce indica, in plus, declinul irlandezilor din acest an si in comparatie cu anul trecut. Michael Cheika nu a vrut sa discute in interviurile de dupa meci nici lipsa de forma a lui O'Driscoll nici pierderile de baloane in situatii de avantaj. A recunoscut ca Ospreys a fost o echipa prea puternica pentru a fi invinsa. Meciul final din Magners League a prilejuit inca o retragere. Este vorba de neo-zeelandezul Filo Tia'Tia, 38, care si-a petrecut ultimii sai doi ani de cariera in curtea celor de la Ospreys.

In fine, la Saint Dennis, pe Stade de France aveau sa se infrunte pentru coroana altui campionat puternic, cel francez, castigatoarea sezonului regulat, USAP Perpignan (campioana sezonului precedent), echipa romanilor Tonitza si Tincu, si echipa de pe locul 3 inaintea play-off-ului, Clermont Auvergne. Si aici exista o favorita cu sanse m ai mari, de 1,58 fata de 2,65, la castigarea finalei. Si asta era Perpignan. Clermont- Auvergne juca pentru a 8-a oara o finala si nu obtinuse niciun titlu. Perpignan terminase sezonul pe prima poztie si era detinatoarea trofeului. Clermont era doar echipa mai ambitioasa. Exista insa, si presa franceza nu a scapat ocazia sa comenteze, o umbra asupra meciului, controversatul arbitru Cristophe Berdos. Si intr-adevar, Berdos a scapat meciul din mana. Desi nu i se poate reprosa nimic din punct de vedere al interpretarilor unor faze, Berdos nu stie (si asta a dovedit-o de doua ori in Premiership si Heineken Cup in acest sezon) sa tina in mana tensiunile fizice si psihice create in teren la meciurile cu miza. Nu da avertismente cand trebuie si ezita de vada infractiuni de cartonase galbene si rosii, desi judecatorii de linie sisi fac datoria. Asa s-a intamplat de cateva ori in cazul tafnei lui Aurelien Rougerie si smecheriilor incercate de Manas. Pentru ca nu a fost autoritar, a lasat sa se instaleze o tensiune surda in teren, care avea sa influenteze atat calitatea jocului cat si inflamarea unor anume jucatori. Dar sa admitem ca acest arbitru nu a influentat rezultatul in mod direct. Prima repriza ne-a aratat o echipa mai vioaie si mai creativa in jocul la mana. Auvergnatii reusesc eseul lui Nalaga, transformarea acestuia si doua penalitati reusite de Morgan Parra iar bascii doar doua penalitati transformate de Jerome Porical. Repriza se incheie cu avantaj pentru Clermont Auverge, 13-6. Dupa pauza, toata lumea astepta revenirea campionilor din sezonul precedent. Dar cum nu au reusit ca construiasca nimic semnificativ iar Porical reteaza de patru ori penalitatile acordate de basci, avantajul ramane de partea auvergnatilor. Para mai transforma o penalitate iar capacul il pune dropgoalul de la 40 de metri al lui Anthony Floch in minutul 70. Si scorul devine 19-6 pentru echipa din Auvergne. Asa avea sa arate si scorul final. Spre deosebire de Leicester-Saracens, meciul dintre Perpignan si Clermont Auvergne a fost unul inchis, desi s-a muncit enorm, insa steril. Lipsa de forma a bascilor, ratarile lui Porical si tensiunea creata in teren de lipsa de dezicie a arbitrului Bedros, au facut din aceasta finala, un spectacol mediocru, nu prea demn fata de valoarea aratata in acest sezon de formatiile franceze, nationala si Toulouse, de exemplu. Daca ar fi trebuit nominalizat omul meciului, obicei nerecunoscut de francezi, eu l-as fi nominalizat pe Ovidiu Tonitza. Romanul, acum cu nationalitate franceza, a muncit enorm si cu efect pentru a-si impinge echipa inainte insa coechipierii lui au risipit gratuit acest efort. De partea cealalta de remarcat ar fi irascibilul Rougerie, Nalaga si australianul Brock James ale caror prestatii ofensive s-au disipat, si ele, in indarjirea cu care s-au aparat bascii, singura remarca pozitiva care poate fi facuta la adresa lor. In final, de apreciat show-ul oferit de publicul spectator, 80.000 persoane, pe tot parcursul meciului ca si efectele create de cele peste 10 mii de steaguri in culorile celor doua echipe.

Asa s-au terminat sezoanele competitionale in toate competitiile majore de pe glob. Urmeaza acum sezonul turneelor in sud a echipelor din nord. Cupa Mondiala 2011 incepe sa se simta din ce in ce mai aproape iar marile favorite incep sa stranga randurile. Sa ramanem, in continuare, aproape de rugbyul de calitate!

Stiri amestecate

2010-05-28T10:31:00.009+03:00

Apelul lui Brendan Venter, antrenorul celor de la Saracens a fost rezolvat in maniera britanica. Adica s-a redus de la 14 la 10 saptamani. Astfel ca coach-ul finalistei din acest an va privi meciul la TV. Venter a fost sanctionat de o comisie de disciplina a RFU pentru comportament provocator la adresa spectatorilor echipei gazda si arbitrilor in penultima etapa a fazei regulate din Premiership. In motivatia deciziei se mentioneaza ca aceasta sanctiune a fost luata in conditiile in care rugbyul este din ce in ce mai popular si mai urmarit la TV in toata lumea iar astfel de gesturi ale unor persoane importante aduc serioase deservicii jocului si sportivitatii care trebuie sa-l caracterizeze.

La londra se desfasurat saptamana trecuta penultima runda a Cupei Mondiale la Rugby Sevens. Mai jos puteti urmari o selectie ale celor mai spectaculoase 7 eseuri din aceste meciuri.

Finala etapei a fost castigata de Australia, 19-14, in fata Africii de Sud. Au mai participat Franta, Fiji, Kenia, Samoa si Anglia.

In ultimele cateva luni se vorbeste despre filmul lui Clint Eastwood, Invictus,care isi desfasoara povestea in jurul Cupei Mondiale din 1995, din Africa de Sud. Figura centrala a story-ului este presedintele Nelson Mandela iar in rol secundar, capitanul echipei tarii gazda, Francois Pienaar care, conform scenariului, a mobilizat exemplar echipa catre victorie. Ma rog, ca in filme. Avem ocazia sa vedem acum o declaratie live a lui Pienaar care descrie acele momente. Comparatia cu filmul, daca l-ati vazut, este strict personala.

S-a anuntat oficial intreruperea tentativei de escaladare a Everestului de catre Lewsey si partenerul sau. Escalada va fi reluata de indata ce conditiile o vor permite. Sursa: BBC.

Asociatia jucatorilor din RFU si-a desemnat castigatorii traditionalelor distinctii anuale. Astfel, Ben Youngs, Leicester Tigers a fost desemnat Young Best Player of the Year. Jucatorul anului a fost desemnat talonerul de la Saracens Schalk Brits urmat, in ordine, de Tonga'uiha si Ben Foden , de la Northampton Saints.

Ultima finala a Super 14

2010-05-27T18:57:00.008+03:00

Sambata, de la ora locala 5 pm, se va desfasura ultima finala a campionatului franchizelor regionale din SANZAR, Super 14. Se vor afla fata in fata doua echipe sud-africane, Pretoria Bulls si Cape Town Stormers. La finalul sezonului regulat al competiei cele doua echipe ocupau, in aceasta ordine, primele doua locuri ale clasamentului.

Arbitrul finalei va fi Craig Joubert, aflat la al 50-lea sau meci in Super 14 dar la prima sa finala.

Echipele care isi vor disputa titlul sunt urmatoarele:
Bulls
Zane Kirchner- Gerhard van den Heever, Jaco Pretorius, Wynand Olivier, Francois Hougaard- Morne Steyn, Fourie du Preez- Pierre Spies, Dewald Potgieter, Deon Stegmann- Victor Matfield (capitan), Danie Rossouw- Werner Kruger, Gary Botha, Gurthro Steenkamp.
Rezerve: Bandise Maku, Bees Roux, Flip van der Merwe, Derick Kuun, Jacques-Louis Potgieter, Jaco van der Westhuyzen, Pedrie Wannenburg.

Stormers
Joe Pietersen- Gio Aplon, Jaque Fourie, Juan de Jongh, Bryan Habana- Peter Grant, Dewald Duvenhage- Duane Vermeulen, Francois Louw, Schalk Burger (capitan)- Andries Bekker, Adriaan Fondse- Brok Harris, Tiaan Liebenberg, Wikus Blaauw.
Rezerve: Deon Fourie, JC Kritzinger, Anton van Zyl, Pieter Louw, Ricky Januarie, Willem de Waal, Tim Whitehead.

La o prima vedere lotul Bulls este cu mult mai puternic, nu mai putin de 11 jucatori facand parte si din lotul cu care Africa de Sud a castigat Cupa Mondiala in 2007. Dar si Stormers are doua aripi capabile sa castige singure un meci- Habana si Fourie si acestia fiind membri ai echipei campioane mondiale.

Ca tactica joc, cifrele recent incheiatei competitii, indica o diferenta mare de stil. Astfel, Stormers este echipa cu cea mai buna aparare, primind cele mai putine eseuri in 13 meciuri-17 in sezonul regulat. Iar Bulls a avut cel mai bun atac si a inscris cele mai multe puncte intr-un sezon de Super 14- 436. Stormers a fost, de departe cea mai disciplinata echipa a Super 14 in 2010, primind un singur cartonas galben, record al competiei. Buls a marcat 50 de eseuri si a primit 5 galbene.

Bulls se afla la a treia finala in ultimii patru ani, dintre care in doua editii, 2008 si 2009, au castigat competitia. Doar alte doua echipe au mai reusit sa castige Spuer 14 in doi ani consecutivi, Auckland Blues si Caterbury Crisaders, ambele din Noua Zeelanda. Stormers se afla la prima finala.

In intalniri directe, Bulls a castigat ultimele 5 meciuri din 5 cu Stormers. Dintre jucatorii echipei din Pretoria, noua vor juca a treia lor finala: W.Oliver, Morne Steyn, F. du Prez, P.Wannengurg, Victor Matfield, D.Roussouw, D.Kunn, Pierre Spiess si Guthro Steenkamp. Victor Matfield, de 60 de ori capitan al Bulls, ii poate egala, in caz de victorie, pe Todd Blackadder si Richie McCaw ca numar de succese in competitie de pe postul de capitan de echpa. De partea cealalta, doar Brian Habana a mai jucat in finala competitiei si asta pe vremea cand era jucator la Bulls.

Asa ca ne putem astepta la un meci frumos si, conform practicii din Super 14, vom vedea multe eseuri.

O stire care a trecut neobservata

2010-05-26T21:06:00.003+03:00

Va mai aduceti aminte de eseul lui Josh Lewsey din semifinala Angliei cu Franta de acum 3 ani? Ei bine, este acelasi personaj care nu a mai fost selectionat de Brian Ashton pentru Six Nations 2008 dar a fost readus de succesorul acestuia, Martin Johnson, in lotul de elita pentru sezonul 2008-2009. Pe 5 aprilie 2009 avea sa se retraga din competitii.

Lewsey are doar 33 de ani, este absolvent al Universitatii din Bristol si ofiter in armata regala. A fost selectionat de 55 ori in echipa Angliei, intre 2002-2008, pentru care a inscris 110 puncte. A jucat, ca profesionist pentru o singura echipa, London Wasps. A fost un jucator de atac, polivalent, performand cu egala vitalitate si ca fundas, aripa, centru sau la deschidere (pentru echipa Sevens a Angliei)

O sa intrebati: care a stirea? Ei bine, iat-o. Fara publicitate in media sportiva, capitanul Josh Lewsey si maiorul Keith Reesby sunt, in aceste zile, in Himalaya, unde doresc sa atinga Acoperisul lumii, varful Everest. Josh Lewsey a trebuit sa abandoneze ascensiunea finala, oprindu-se la tabara avansata de la 8700 metri altitudine, din cauza unei defectiuni a sursei de oxigen. A coborat impreuna cu maiorul Reesby pana la 8200 metri, tabara inferioara si zilele acestei vor decide daca reiau ascensiunea. Interesant este si traseul pe care si l-au ales, din cauza dificultatii tehnice a acestuia. Este vorba de versantul Nordic, care a fost deschis de catre un alt englez celebru Leigh Mallory in 1924. Prin aceasta ascensiune, Lewsey si Reesby doresc sa stranga fonduri pentru actiunile caritabile ale Armatei Britanice, in proiectul "Help for Heroes and Combat Stress". Exemplar.

Ne-am putea gandi la sportivi de asemenea calitate umana si in sportul romanesc? Mie imi este greu s-o fac.

Stiri proaspete din rugbyul englez

2010-05-26T19:40:00.005+03:00

* Pentru traditionalul meci Anglia-Barbarians, care se va desfasura duminica, Martin Johnson il va rechema in lot pe Charlie Hodgson. Hodgson nu a mai fost in vederile selectionilor in ultimii doi ani, din cauza faptului ca s-a considerat a avea slabiciuni ale jocului in aparare, aratate in turneul din 2008 in Noua Zeelanda. Sa ne amintim ca Hodgson a fost, chiar si atunci rezerva de serviciu pentru postul de uvertura. Cum, in acest moment, Wilkinson este indisponibil datorita accidentarii din finala Chhalenge Cup iar Toby Flood va juca sambata finala Premiership, Hodgson revine ca solutie de avarie. Martin Johnson a observat un oarecare progres in ultimul an si a decis sa-i mai acorde o sansa. Alaturi de Hodgson, inca alti trei jucatori de perspectiva vor intra in teren : Shontayne Hape(Bath), Jon Golding (Newcastle) si Dan Attwod (Gloucester). Mai jos, lotul selectionat pentru acest meci.
Vor intra in teren: B Foden (Northampton); M Cueto (Sale Sharks), M Tindall (Gloucester), S Hape (Bath), D Strettle (Harlequins); C Hodgson (Sale Sharks), D Care (Harlequins); J Golding (Newcastle), S Thompson (Brive), P Doran-Jones (Gloucester), D Attwood (Gloucester), T Palmer (Stade Francais), J Haskell (Stade Francais), S Armitage (London Irish), N Easter (Harlequins, capt). Rezerve: L Mears (Bath), T Payne (Wasps), D Ward-Smith (Wasps), J Worsley (Wasps), J Simpson (Wasps), O Barkley (Bath), M Tait (Sale Sharks).

* Sambata va avea loc pe Twickenham Stadium finala Premiership, intre Leicester Tigers si Saracens. O veste din lotul Saracens indica faptul ca vareveni in teren capitanul utimului sezon al lotului Angliei, Steve Borthwick. El a suferit o accidentare in meciul din 15 martie, dintre Anglia si Scotia. Din acest motiv, nici nu a fost inclus in lotul largit convocat de Martin Johnson pentru turneul sudic din iunie. Brendan Venter, managerul celor de la Saracens considera ca Borthwick este perfect refacut si va prinde acest turneu, daca va demonstra revenirea sa fizica in meciul de sambata. Apropos de Venter, acesta se afla intr-o situatie speciala. A fost santionat de catre o comisie de disciplina a RFU cu 14 saptamani de interdictie a accesului pe terenul de joc din cuza unor incidente cu spectatorii la meciul jucat de Saracens in deplasare (si castigat) contra "tigrilor" din Leicester, in 8 mai a.c.
Desi a depus apel iar acesta ar urma sa se judece vineri, in preziua finalei, Venter nu crede ca nu va fi lasat sa intre pe Twickenham.

* Cateva date statistice despre echipele care vor juca finala Premiership de sambata.
# Leicester va juca a 8-a finala consecutiva. Are pana in prezent 8 titluri RFU.
# Leicester a castigat o singura finala din ultimele cinci la care a participat, ultima fiind finala Premiership de anul trecut, 10-9 cu London Irish.
# Leicester are o singura infrangere in ultimele 7 jocuri din campionatul regulat, cea din meciul cu Saracens, adversara de sambata, 23-32 in 8 mai a.c.
# Saracens nu are nici un titlu castigat, pana acum, o ultima vitorie intr-o competitie datand din 1998.
# Saracens au castigat ultimele 5 meciuri din sezonul regulat Premiership, dupa infrangerea in fata celor de la Gloucester (28-29), pe teren propriu, in 3 aprilie a.c.
# Conform datelor din clasament, atat Leicester cat si Saracens au avut acelasi parcurs in sezonul regulat actual al Premiership: 16 victorii, 1 egal, 6 infrangeri.
# In istoria intalnirilor directe, Leicester se afla in avantaj, cu 49 de victorii fara de cele 10 ale Saracens. In cadrul intalnirilor din istoria Premierhip, conduc tot cei din Leicester, 17 victorii fata de 7 victorii ale Saracens, 2 meciuri terminandu-se la egalitate.

Sursa: Eurosport/Rugby

* Aripa Chris Ashton, 23, de la Northampton Saints, a fost desemnat cel mai bun jucator al anului din Premiership. El a inscris 26 de eseuri in 20 de meciuri (cate 3cu Gloucester si Newcastle). A avut o seelctie pentru Nationala Angliei in Six Nations. Este inclus in lotul pentru turneul dinj iunie in Australia si Noua Zeelanda. Pe locul 2: Tonga'uiha, tot de la Northampton iar pe locul 3, Ernst Joubert de la Saracens care ii va fi sambata rezerva lui Steve Borthwich.

Remember Miles Davis

2010-05-25T00:21:00.007+03:00

S-a nascut in 26 mai 1926, in Alton, Illinois. A copilarit in St. Louis, tot Illinois. Apartinea unei familii bogate. Tatal era dentist si s-a preocupat indeaproape de educatia muzicala a fiului. La 13 ani primeste cadou o trompeta si incepe sa studieze cu seful de partida din St.Louis Symphony Orchestra atat tehnica cat si tonalitatile specifice acestui instrument. Desi Louis Armstrong era figura dominanta a epocii, Miles asculta mai mult inprovizatiile tehnice ale lui Bobby Hacket sau Harold Baker. Se imprieteneste cu Clark Terry, alt trompetist, care avea sa-l introduca in diverse jam sessions-uri pentru a cunoaste cat mai multi muzicieni. La nici 17 ani incepe sa cante cu Blue Devils, orchestra lui Eddie Randle si atinge un salariu de 100 dolari pe saptamana, bani importanti la acea vreme pentru un teenager. In iulie 1944, il va inlocui pe Buddy Anderson in orchestra lui Billy Eckstine pentru doar o saptamana, timp suficient pentru a-i cunoaste pe unii din ceilalti muzicieni ai orchestrei, Charlie Parker, Art Blakey, Dizzie Gillespie. Ceea ce avea sa-i schimbe fundamental viata, dupa cum va recunoaste mai tarziu insesi Miles Davis.

In septembrie 1944 devine student al Julliard Academy of Music & Arts. Dar doar pentru mai putin de un an Viata si intamplarile muzicale din cluburile New York-ului il atrag mai mult decat studiile. Incepe colaborarea cu Gillespie si Parker si urmeaza prima inregistrare comerciala care avea sa fie un esec total, din cauza tracului si nervozitatii tanarului trompetist. Spre disperarea lui Charlie Parker care avea, totusi, sa-i acorde mai multe sanse, mai tarziu. In septembrie 1945 incepe, sub contract, activitatea la Localul 802, unde se alatura cvintetului lui Parker. In noiembrie aveau sa apara primele inregistrari ale cvintetului Parker & Davis finalizate cu albumul Birdsong. Increderea lui Parker se arata si pe urmatoarele albume ale acestuia, Moose the Mouche, Yardbird Suite, Ornithology sau Bird Gets the Worm. In anul urmator, ambitia lui Miles se concretizeaza, devine lider de grup si, in aceasta calitate inregistreaza primele compozitii proprii, Half Nelson si Milestones. Compozitia trupei: Charlie Parker- sax tenor, John Lewis-pian si Max Roach-tobe. Catre sfarsitul anului 1947, este contactat de Gil Evans care ii ofera sansa de a aranja, pentru orchestra lui Claude Thornhill, o piesa proprie. Aceasta este Donna Lee, pe care o puteti asculta mai departe.

Dupa aceasta experienta, Davis, impreuna cu Evans si Gerry Mulligan hotarasc intemeierea unuui ansamblu mai mare, cu sase suflatori si o sectie ritmica din trei persoane. Inregistrarile din ianuarie si aprilie 1949 aveau sa serveasca la editarea albumului Birth of the Cool, care a mers foarte slab pe piata dar a avut un mare impact asupra muzicienilor de jazz ai vremii.

Miles Davis care devenise dependent de heroina inca din 1946, ca si multi altii dintre muzicienii vremii, este arestat in 1950, impreuna cu Art Blakey, pe aeroportul din Los Angeles, pentru detinere de narcotice. Adictia sa de heroina avea sa-l chinuie multi ani din viata. Cu toate incercarile sale si ale familiei, increderea sa in puterile creative furnizate de psiholeptice va mai dura multa vreme. In 1951 face primele inregistrari cu Sonny Rollins dar si cu J.J. Johnson , Art Blakey si Charles Mingus. Produsul discografic avea sa se arate trei ani mai tarziu, ca renuntare la spiritul Birth of the Cool si intrare intr-un alt stil, emergent, cunoscut ca hardbop. Albumul, Walkin’ (1954) avea sa fie inregistrat in urmatoarea compozitie: Horace Silver, Percy Heath, J.J.Johnson si Kenny Clark. Isi pregateste pentru participarea din iulie 1954 pentru Festivalul de la Newport si pregateste o suita in jurul temei lui Thelonious Mond, Round Midnight. Se prezinta in festival cu un nucleu de cvintet care incepea sa se stabilizeze: Red Garland-pian, Paul Chambers-bas, Philly Joe Jones. Intrucat Sonny Rollins si-a anuntat indisponibilitatea in ultimul moment, si la recomandarea lui Philly Jones, saxofonistul cvintetului devine, cvasi-necunoscutul pe atunci, John Coltrane. In octombrie 1955, se afla din nou in studio, pentru cateva inregistrari pentru casa de discuri Columbia, cu care semnase un contract recent. Piesele sunt variatiuni pe tema Round Midnight, care i-a asigurat succesul enorm de la Newport. In doua sesiuni de inregistari, mai si octombrie 1956, inregistreaza 24 de piese, din care scoate 4 albume; Workin’, Streamin’, Relaxin’, Cookin’. Remarcabila, pentru critica cat si pentru public a fost piesa Oleo, de pe Relaxin’

In 1956, Miles sufera o operatie de indepartare a unor polipi larigieni si dat fiind ca a fortat vocea inainte de vindecarea completa, aceasta se deterioreaza iremediabil. Va ramane pe restul vietii cu un timbru harjait si cu ambitusul redus, particularitati care ii vor marca imaginea sa publica.

In 1958, apare manifestul jazzului modal, Milestone, reluare a unei teme din tinerete. In aprilie 1959, in sextet cu John Coltrane, Julian Cannonball Adderley, Jimmy Cobb, Paul Chambers, Bill Evans/Wynton Kelly, editeaza unul din celebrele albume ale istoriei jazzului, Kind of Blue. In video, veti gasi Blue in Green.

In aprilie 1959, a avut o altercatie cu un politist alb si a fost arestat. Presa a fost prompta si a relatat pe larg, fapt ce i-a adus lui Davis o cota de popularitate foarte mare in randul tinerilor afro-americani. Eliberat, la scurt timp, cu scuzele politiei metropolitane, Miles a ramas de atunci un activist pentru drepturile populatiei de culoare, atitudine care nu l-a parasit pana la sfarsitul vietii.

In aprilie 1961 I se descopera o anemie celulara severa, ce avea sa-l tina departe de muzica doi ani. La reintoarcere, alcatuieste o noua trupa, cu Wayne Shorter-sax, Herbie Hancock –pian, Ron Carter-bas si Tony Williams, un tobosar de numai 17 ani. In ianuarie 1965, va aparea albumul E.S.P. in care se lanseaza o inovatie absoluta in jazz, unde aplauzele fragmentau piesele dupa fiecare solo in parte. Miles Davis si colegii lui de cvintet au introdus inregistrarea continua, fara pauze, temele fiind legate intre ele. Pe aceasta reteta avea sa vina o serie noua de albume: Miles Smiles (octombrie 1966), Sorcerer (mai 1967), Nefertiti (iunie 1967). Cu aceste albume, muzica lui Davis incepe sa cucereasca definitiv publicul si, deopotriva, muzicienii tineri.

Cum apar si instrumentele amplificate electric, Miles se converteste foarte repede sub influenta lui Herbie Hancock si propune mai multe albume in care interfereaza instrumente acustice cu instrumente electrice si in care apar diverse tehnici acustice de mixaj si postproductie: Miles in The Sky si Filles de Kilimanjaro(1968) si In a Silent Way(1969). Imediat dupa lansare, In a Silent Way intra in topul celor mai bine vandute albume de jazz. Mai jos o inregistrare a temei, cantata la un concert de la Paris in 1991, interpretata alaturi de Wayne Shorter si Joe Zawinul.

In 1969, tot sub conducerea lui Miles se lanseaza prima inregistrare de fuziune intre jazz si jazz rock, Bitches Brew, impreuna cu Chick Corea, Dave Holland, Jack de Jhonette si Wayne Shorter. Ideaa acestui album a fost reluarea experimentului cu dublu cvartet a lui Ornette Coleman (vezi postarea respectiva), In cea de-a doua formatie au mai participat John Coltrane, Joe Zawinul, Lenny White si Bernie Maupin. Desi criticii nu a primit, din nou, bine invatia, vanzarile albumului au fost impresionante: 300.000 copii pana in 1970 si 500.000 pana in 1976.

Din 1970, Columbia records incepe sa-i lanseze interpretarile sub forma de dublu album: Live Evil(1970), Miles Davis at Fillmore (1970), Miles Davis in Concert (1972), Dark Magus(1975) sau Pangeea (1975).

Sanatatea sa incepe sa sufere datorita abuzului de droguri si a ostinatiei sale de a nu-si parasi stilul de viata, excentric si cheltuitor. Are un atac de cord in timpul unui concert in America de Sud, in 1974. Intra intr-o pauza fortata, pana in 1980. In acest timp activismul sau Black Power se inteteste. In 1981, inregistrarea unui concert la Boston, editata tot pe un dublu album, We Want Miles, ii va adduce Grammy Award in 1983. Reincepe turneele in America si Japonia. Pentru a se elibera din lantul depresiilor si al problemelor sale medicale se apuca de desenat si pictat in mod regulat. Productiile sale artistice apar pe copertile albumului Star People(1982) si se vand generos in galerii din Los Angeles sau Munchen. Se organizeaza expozitii cu acelasi titlu ca al albumului, We Want Miles. In 1984 primeste Leonie Sonning Music Award din partea guvernului danez, avand ca predecesori pe Igor Strawinsky, Leonard Bernstein sau Arthur Rubinstein. La ceremonia de acceptare a premiului, interpreteaza o suita pe o tema a trompetistului danez Palle Mikkelborg, Aura, cu care va mai castiga inca doua premii Grammy in 1990, anul aparitiei albumului cu acelasi nume. Mai jos, o inregistrare din genul making of:

In 1986 reziliaza contractul cu Columbia Records si trece la Warner Brothers

Moare in 28 septembrie in Santa Monica, California. La ceremonia funerara, reverendul Jessie Jackson, lider al populatiei afro-americane avea sa spuna “…trompeta sa ne-a revelat sufletul, toata frumusetea si durerea vietii, cruzimea si determinarea noastra, sperantele noastre…prin instrumentul sau ne-a facut sa auzim cum vorbeste cu Dumnezeu…”. Avea 65 de ani. Azi ar fi implinit 84. R.I.P, Miles Davis.

Meciuri finale in competitiile europene

2010-05-23T20:26:00.008+03:00

Sambata s-au jucat mai multe meciuri decisive in competitiile mondiale. In finala Heineken Cup, Stade Toulousain a intalnit pe Biarritz Olympique. In Africa de Sud s-au jucat semifinalele Super14: Blues Bulls vs. Canterbury Crusaders si Western Stormers vs. Waratahs. Duminica s-a jucat finala Amlin Challenge Cup intre Cardiff Blues si R.C. Toulon. A fost un week-end plin de rugby de calitate si spectacol.

In Super 14, lucrurile s-au clarificat. Finala competitiei se va juca intre sud-africani. Liderii campionatului regulat, Blue Bulls au invins destul de net pe neo-zeelandezii condusi in teren de Daniel Carter, Crusaders. Scorul a fost fidel desfasurarii partidei. La pauza, sud-africanii conduceau cu 23-10. Fiecare echipa a inscris cate trei eseuri, toate fiind transformate de catre Mourne Steyn si, respectiv, Daniel Carter. Diferenta a facut-o piciorul lui Steyn care a transformat cinci penalitati in timp de Carter doar una, din trei. Victor Matfield, celebra linie a doua a Bulls, a aniversat cel de-al 100-lea meci pentru echipa sa. Arbitrajul impecabil al lui Stuart Dickinson a ajutat, prin fluenta, un meci onest, intre doua echipe de elita. Victoria celor din Pretoria nu poate fi pusa in discutie, ei instalandu-se in pozitia de favoriti pentru finala de sambata viitoare.

Cealalta finalista va fi Western Stormers, din Cape Town. care a invins destul de categoric pe australienii din Sydney, Waratahs. Si aici suturile unui jucator au facut diferenta. Este vorba de uvertura Peter Grant, care a transformat sase penalitati fata de una singura transformata de Barnes, la care tot acesta a mai adaugat un dropgoal. Stormers au mai avut, in plus, si un eseu, astfel ca scorul final a fost net in favoarea sud-africanilor. De semnalat ca arbitrul Mark Lawrence a fost foarte drastic cu neregularitatile comise in mauluri, noua tendinta in arbitrajul jocului deschis, impetuosul Phil Waugh fiind pedepsit la trei astfel de faze.

Revenind in Europa, finala Heineken Cup a avut o singura directie, cea pe care o impunea formidabila gramada a celor din Toulouse. Ei au impus jocul si pe prabusirile gramezii biarotilor s-au acordat nu mai putin de patru penalitati,dintre care trei transformate. Scorul, pana in minutul 70, a fost net in favoarea toulousanilor, 21-12 si meciul se indepta catre un final liniar. Dar e venit rabufnirea de orgoliu a echipei din Biarritz, care reusesc un eseu transformat. Probabil ca daca meciul mai dura 5 minute, acestia reuseau sa intoarca rezultatul cu ultimele rezerve de energie. Dar nu a fost sa fie asa. Toulouse a mai avut avantajul a trei dropgoaluri (un record pentru Heineken Cup), doua ale lui David Skrela si unul al lui Florian Fritz. Daca macar unul ar fi fost esuat (Skrela a mai avut o bara), castigatoarea meciului s-ar fi inversat. Stade Toulousain a fost o invingatoare merituoasa iar victoria ei, cea de-a patra in cele cincisprezece editii ale Heineken Cup, este un nou record marcat in contul rugby-ului francez. Iar publicul, aproape exclusiv francez, a avut ce sarbatori.

Franta a ratat ocazia ca castige si cealalta cupa europeana. Desi RC Toulon conducea la pauza meciului, disputat azi dupa-masa, cu 13-3, galezii de la Cardiff Blues au revenit spectaculos in repriza a doua cu trei eseuri din care doua transformate. In minutul 60, Toulon era inca la conducere, 16-15. In 10 minute, cele doua eseuri galeze au inversat rezultatul, "albastrii" din Cardiff detasandu-se la peste 10 puncte, 16-28. Francezii revin in min.77 cu un eseu, netransformat si meciul se incheie 21-28. Repriza a doua a fost un galop de sanatate pentru Halfpenny si Blair, care si-au impins, inspirat, mereu echipa inainte. Stadionul Velodrome din Marseille a fost neincapator pentru publicul venit sa sustina echipa franceza. Insa acest detaliu nu le-a prea fost de ajutor.

Impresiile lasate de acest week-end vin sa argumenteze o tendinta identificata de-a lungul jumatatii de sezon pe care am urmarit-o. In Super 14 se joaca foarte deschis, pe atac, cu mai putina preocupare pentru apararea ermetica, specifica mai curand europenilor. In continentul nostru, se construieste tactic pentru contrarea adversarului si aparare, jocul este mai inchis si asta se traduce in puncte mai putine. La incheierea sezonului, promit si o analiza statistica a acestor doua tendinte distincte care, probabil, vor conta foarte mult in perspectiva jocurilor directe de la Cupa Mondiala.

Weekend cu Cupe

2010-05-20T00:11:00.006+03:00

Sambata si duminica se vor juca meciurile finale din principalele doua cupe europene ale ERC. Sambata, pe Stade de France , la Paris, se va decerna Heineken Cup pentru care se vor infrunta doua echipe franceze, Biarritz Olypique si Stade Toulousain. Meciul va incepe la 19,00 ora Romaniei si va fi arbitrat de englezul Wayne Barnes. Duminica, tot in Franta, dar pe Stade Velodrome din Marsilia, la ora 16,oo se vor intalni, pentru Amlin Challenge Cup, galezii de la Cardiff Blues si francezii de la RC Toulon.Arbitru va fi irlandezul Alain Rolland.

Amlin Challenge Cup se afla la editia a 14-a. A purtat mai multe nume, dupa diverse schimbari de sponsori. Nici Cardiff Blus si nici Toulon nu au mai castigat trofeul. Pana acum , in istoria acestei Cupe, au invins de 8 ori englezii (de cate 2 ori Sale Sharks si Hatlequins, cate o data, Northampton, Bath, Gloucester si London Wasps) si de cinci ori francezii (de doua ori Clermont Auvergne, cate o data Pau, Colomiers, Bourgoin Jallieu. Cei mai eficienti marcatori au fost, pana la ora finalei: 1. Jimmy Goperth-Newcastle Falcons, cu 74 de puncte; 2.Ian Keatley- Connacht, cu 70 puncte si 3. Jonny Wilkinson- Toulon, cu 64 de puncte. Wilkinson are sansa de a-si imbunatati, duminica, performanta. Pentru istorie, cel mai bun marcator din toata istoria celor 14 editii ale acestei cupe este un jucator de la Petrarca, Ludovic Mercer, care a reusit sa inscrie 520 puncte.

Heineken Cup este la a 15-a editie. Si ea si-a mai schimbat numele. Finalistele de sambata au ceva istorie in aceasta cupa. Biarritz a castigateditia 2005/6 iat Toulouse editiile din 1995/6 (prima editie), 2002/3, 2005/5 si a mai jucat doua finale, in 2003/4 si 2004/5. Doar Leicester Tigers mai are 3 victorii, 2000/1, 2001/2, 2006/7 si mai jucat o finalaq in 2008/9. In editia din acest an, cel mai eficient scorera fost Dmitri Yachvilli- Biarritz, cu 101 puncte, urmat de Ronan O'Gara- Munster, 98 si Dan Biggar- Ospreys,90. Si Yachvilly are sansa sa-si sporeasca scorul sambata. Recordmanul istoriei acestei competitii ramane, detasat, Roman O'Gara cu 1138 puncte, scor imposibil de egalat in urmatorii 4-5 ani.

Ieri, 19 mai, Marc Lievremont a anuntat lotul cu care echipa Frantei va pleca in turneul din iunie, in Africa de Sud (un meci test) si Argentina (2 meciuri, unul cu o selectionata a provinciilor, un meci test). Vor ramane acasa Servat, Chabal si Lapandry. Au fost selectionati pentru prima oara Jerome Porical (Perpignan), Lauret (Biarritz). Se reintorc in lot Fabien Barcella, Romain Millo-Chlusky, Pascal Pape, Maxime Mermoz si David Skrela.

Dar iata lotul de 30.
Inaintasi(16) : Fabien Barcella (Biarritz), Thomas Domingo (Clermont), Dimitri Szarzewski (Stade Français), Guilhem Guirado (Perpignan), Nicolas Mas (Peprignan), Luc Ducalcon (Castres), Jean-Baptiste Poux (Stade Toulousain), Romain Millo-Chluski (Stade Toulousain), Lionel Nallet (Racing-Métro), Pascal Papé (Stade Français), Julien Pierre (Clermont), Imanol Harinordoquy (Biarritz), Louis Picamoles (Stade Toulousain), Thierry Dusautoir (Stade Toulousain, cap.), Julien Bonnaire (Clermont), Wenceslas Lauret (Biarritz).

Aparatori (14) : Dimitri Yachvili (Biarritz), Morgan Parra (Clermont), François Trinh-Duc (Montpellier), David Skrela (Stade Toulousain), Maxime Mermoz (Perpignan), Yannick Jauzion (Stade Toulousain), David Marty (Perpignan), Mathieu Bastareaud (Stade Français), Vincent Clerc (Stade Toulousain), Marc Andreu (Castres), Clément Poitrenaud (Stade Toulousain), Jérôme Porical (Perpignan), Aurélien Rougerie (Clermont), Julien Malzieu (Clermont).

Fulgence Ouedraogo, Alexis Pallison si Fabrice Estebanez nu au fost lasati de catre cluburile lor sa faca aceasta deplasare.

41 de ani fara Hawk

2010-05-19T10:03:00.006+03:00

Astazi se implinesc 41 de ani de la moartea celui ce este "descoperitorul" saxofonului tenor in jazzul modern, Coleman Hawkins. Nascut in Saint Joseph, Missouri, urmeaza liceul in Chicago si colegiul la Washburm College din Topeka, Kansas. Inca din copilarie a deprins muzica, prin raporturi mai mult decat intense cu vioara si pianul. La saxofon a cantat inca de la 9 ani. Incepe sa aiba activitati concertistice de la 17 ani, cand devine membru al unei trupe locale de muzica de dans. La 19 ani se angajeaza in orchestra lui Fletcher Henderson, caruia ii ramane fidel pana in 1934. In aceasta trupa avea sa cante la clarinet, saxofon bas si saxofon tenor. In primii sai doi ani de activitate concertistica regulata avea sa fie influentat puternic de catre insesi Louis Armstrong si isi imbunatateste sensibil stilul interpretativ. De altfel, aparitia saxononului tenor ca instrument solistic este socotita a doua revolutie a jazz-ului clasic, dupa acea surpriza pentru muzicieni numita "West End Blues" si datorata marelui, mai tarziu, Satchmo si trompetei sale. Perioada Fletcher Henderson avea sa se incheie in 1934 cand, acceptand invitatia liderului de orchestra englez Jack Hylton, ia vaporul si incepe aventura europeana. Care avea sa dureze cinci ani.In aceasta perioada a debutat ca solist si a inregistrat alaturi de francezul Django Reihardt sau conationalul sau Benny Carter cu care mai cantase in Fletcher Henderson Orchestra, dar se afla in primele randuri ale "migratiei" jazzului american in Europa.

La reintoarcerea sa in State, Coleman Hawkins, inregistreaza primul sau mare succes, ramas referential pana in zilele noastre, Body and Soul.

Are cateva incercari, nereusite, de a-si face propria orchestra si pentru a supravietui accepta sa formeze un ansamblu mai mic, un combo, impreuna cu Thelonious Monk, Max Roach, Miles Davis si Oscar Petitford. Cu care avea sa cante aproape doi ani, regulat, pe scena de la Kelly's Stables din Manhattan. In paralel, mai inregistreaza (radio) cu Dizzie Gillespie si Max Roach o serie de piese care sunt apreciate de critici drept actul de nastere neoficial al bebop-ului. Mai are si alte inregistrari, cu alti parteneri, precum Fats Navarro si J.J.Johnson in care isi defineste noul sau stil.

Canta la Jazz at The Philarmonic in 1945. In 1948 inregistreaza prima piesa pentru saxofon neacompaniat, Picasso, pe albumul cu acelasi nume.

Dupa anii consacrarii noului stil, Hawk -cum avea sa fie numit intre muzicieni- penduleaza intre Europa si America. Din 1960 avea sa fie o prezenta regulata a celebrului club Village Vanguard din Manhattan, loc prin care au trecut, alaturi de el Sonny Rollins, Charlie Parker, John Coltrane si alti mari saxofonisti-tenor. Toti aveau sa-i recunoasca enorma influenta pe care Hawkins a avut-o in formarea lor.

Apare la Newport Jazz Festival in 1957, alaturi de Red Allen si Roy Eldridge si in acelasi an produce Coleman Hawkins Encounters, impreuna cu Oscar Peterson, Ben Webster, Herb Ellis, Ray Brown si Alvin Stoller. Inceputul anilor 60 il gaseste in plina activitate insa cota lui de piata incepuse sa descreasca, bebop-ul lasa locul freejazz-ului, la care , de si sa-a straduit, nu s-a putut adapta. Hawkins a ramas pana la sfarsitul carierei sale un stilist al jazzului anilor 40-50 si a liniilor melodice simple, usor reproductibile si, mai ales dansante. Mai jos, o incercare de a se adapta stilului liber al lui Charlie Parker, prin anul 1950.

In ultimii sai ani de viata sisteaza inregistrarile dintr-un motiv foartea simplu, devenise alcoolic. Nu mai produce, canta din ce in ce mai rar si se retrage, invins, din viata careia i s-a dedicat. Moare de ciroza, dublata de o preumonie galopanta, pe 19 mai 1969. Ne-a lasat un numar relativ mic de albume dar unele sunt si azi material didactic, ca Body and Soul (1939), Picasso (1948), The Hawk Flies High (1947), Coleman Hawkins Encounter Ben Webster (1957), In a Mellow Tone (1960), Night Hawk (1961) sau Sonny Meet Hawk(1963).

Pentru final, o inregistrare mai putin cunoscuta, extrasa dintr-o emisiune Night Music a ABC TV din 1958.

Se pregatesc schimbari...

2010-05-19T08:10:00.004+03:00

In actuala reuniune de la Dublin, International Rugby Board, examinat introducerea a unor schimbari strategice in rugbyul profesionist actual. Chiar daca s-a anuntat ca nu se vor initia midificari in regulile jocului pana dupa RWC 20111, s-au pus in discutie cateva alte reguli care pot schimba, in opinia organismului international, viitorul acestui sport.

Desi a fost respinsa de pe lista de discutii in decembrie anul trecut, regula care interzice jucatarilor sa poata reprezenta de-a lungul carierei doua sau mai multe tari, ea a revenit din nou pe masa tratativelor. In momentul actual, aceasta regula stipuleaza ca un jucator care a jucat pentru o reprezentativa nationala, chiar si un singur minut, nu mai poate fi introdus in teren de catre reprezentativa unei alte tari. In aceasta situatie se afla foarte multi jucatori din Insulele Pacificului, natin superdotati pentru acest sport, care au fost "asimilati" in reprezentativele Australiei sau Noii Zeelande si care, in perspectiva cresterii puternice a rugbyului in tarile de origina, nu le mai pot reprezenta in competitii oficiale intertari.(Vezi cazul fijianului Isa Nacewa, al tonganului Sione Lauaki, cazurile samoanilor Sosene Anesi, Jerry Collins sau Chris Masoe care o data ce au jucat pentru Noua Zeelanda sau Australia, nu mai pot intari reprezentativele tarilor de origina). Desi schimbarea regulii ar putea insemna o mai mare libertate si mobilitate pentru jucatori din Sud, opozitia natiunilor din emisfera nordica este considerabila. Pentru schimbarea acestei reguli este nevoie de trei sferturi din voturile comitetului director al IRB.

O alta regula, cu referire tot la activitatea internationala, este pe cale de a fi adoptata pentru ce se pare ca va obtine consensul. Este vorba de limitarea ariei de acoperire a turneelor de vara pe care natiunile din Nord le intreprind in Sud, in timpul lunii iunie. Noua prevedere ar interzice desfasurarea de meciuri in mai mult decat o singura tara-tinta. De exemplu, Anglia are in acest an 5 meciuri in Australia si unul in Noua Zeelanda. Daca regula ar fi existat deja, meciul cu New Zeeland Maoris s-ar anula. Bernard Lapasset, presedintele IRB, isi doreste ca astfel, sa limiteze acapararea de catre cateva natiuni puternice a ferestrei competitionale din iunie, permitand si altor echipe, din aria natiunilor emeregente in marea performanta sa aibe loc in acest spatiu-timp competitional. In acest sens, Lapasset a militat pentru introducerea unui calendar competitional international pe urmatorii 10 ani, cu incepere din 2012, care sa prevada toate intalnirile internationale pe care si le planifica federatiile si union-urile nationale. Acest calendar pe 10 ani ar aduce un plus de valoare rugby-ului mondial prin aceea ca ar permite natiunilor care se straduie sa intre in grupa de elita a rugbyului international sa-si poata construi obiective mai realiste si mai rational de atins. Lapasset se refera la Japonia si insulele din Pacific, tarile din cele doua Americi, si la tarile din Europa de Est. In raport cu acest din urma spatiu, sa aducem aminte ca IRB a ales adeja Rusia pentru un eveniment mondial major in Rugby 7. Rezulta interesul pentru o planificare exhaustiva a activitatii internationale care, in perspectiva intereselor pentru dezvoltarea armonica in plan mondial a rugbyului, ar motiva mai eficient participarea cat mai multor natiuni la expansiunea acestui sport. Dar ar si restrange portile de acces, prin inflexibilitate, catre dezvoltarea rugbyului ale restului tarilor in care acesta este doar un sport amator inca.

O alta schimbare care se pregateste vizeaza o arie mai mica de aplicare. RFU gandeste sa propuna cluburilor din Premiership dar si cluburilor din celelalte uniuni partenere in diverse competitii, galeze, scotiene si irlandeze, sa decida, tot in perspectiva sezonului urmator-2010-2011 trecerea la gazonul sintetic pe stadioanele de rugby. Unele cluburi au introdus deja gazonul sintetic pe terenurile lor de antrenament. In motivatia acestei propuneri se invoca scaderea numarului de accidentari, eliminarea noroiului in cazul sezoanelor ploioase si marirea vitezei de joc. Deja exista un acord initial ca din 2010-2011 o parte din meciurile importante sa se joace si vinerea, nu numai in weekend-uri, cum se jucau pana acum. S-a descoperit prin studii de specialitate, ca meciurile de vineri pot aduce cam tot atatea incasari cat cele din week-end-urile propriu-zise. Si asta a dat unda verde organizatorilor de competitii.

Nu imi pot reprezenta acum si nici intr-o perspectica apropiata ce anume benefiici pot aduce aceste modificari, daca ele se vor aplica. Cert mi se pare ca profesionismul a adus mai mult spectacol in media si solicita mai mult angajament atat fizic cat si financiar din partea promotorilor acestui sport si a practicantilor. Dar am oarece rezerve in privinta beneficiilor pe care le pot obtine jucatorii, pe corpurile carora infloreste aceasta industrie. Exista, si nu sunt singurul care crede asta, interese financiare majore care au cam scapat de sub controlul bunului simt pe care il serveste sportul ca activitate umana. Personaje precum Rupert Murdoch sunt un exemplu al modului prin care , sub aparenta preocuparii pentru dezvoltarea interesului pentru rugby, castiga sume enorme din retele financiare foarte complicate si ascunse vederii majoritatii naive. De peste 100 de ani, rugbyul a fost un exemplu de moralitate nu numai pentru sport ci si pentru alte zone ale activitatii colectivitatilor umane. Trecerea la profesionism era, poate, inevitabila de la un moment dat al evolutiei acestui sport. Insa relatia pe care profesionismul in rugby a dezvoltat-o in ultimii ani poate fi extrem de periculoasa pentru spiritul acestui joc si mentalitatea pe care el se sprijina. Mondializarea rugbyului este in sine un obiectiv pe care nu il putem decat lauda. Beneficiarii vor deveni din ce in ce mai multi. Dar acapararea financiara a rugbyului mondial de catre din ce in ce mai putine persoane este un pericol real. Atat pentru sport cat si pentru, repet, practicantii acestui sport. Din acest punct, capitalismul, fie el si neo-liberal, devine profund imoral. Si daunator esentei sportului, oricare ar fi el.

Play offs: ultimele rezultate din patru campionate

2010-05-14T17:54:00.011+03:00

Se cunosc, azi, echipe calificate in fazele terminale ale celor mai urmarite campionate de rugby din lume. Saptamana urmatoare se vor juca 3 finale, in Franta, Anglia, Magners/Celtic League si doua semifinale in Super 14.

In Super 14, ca sa le mentionam cronologic, semifinalistele vor fi Blue Bulls (locul 1 in sezonul regulat) care va juca cu Canterbury Crusaders (locul 4) si Western Stormers (locul 2) - Warratahs (locul 3).

In Top 14, finala si-o vor disputa Perpignan (capioana en-titre si invingatoarea, deopotriva, a sezonului regulat) si Clermont Auvergne. Finalistele au invins pe Toulouse (o echipa obosita, care va mai avea de jucat si finala Heineken Cup saptamana viitoare) si, respectiv pe Toulon (revelatia acestui sezon)-dupa prelungiri, intr-un meci cu o dinamica aiuritoare.

In Magners League sau Celtic League, in ultima sa editie in actuala componenta (la anul se vor aduga doua echipe italiene), finalistele sunt galezii de la Ospreys si irlandezii de la Munster. Leinster este castigatoarea sezonului regulat in aceasta liga si va juca din nou in finala. Ospreys a invins cu 20-5 pe Glasgow Warriors iar Leinster pe Munster cu 16-6.

In Premiership, regula dupa care castigatoarea sezonului regulat joaca si in finala se intregeste. Este vorba de Leicester Tigers care au dispus de Bath Rugby cu 16-6. Cealalta finalista va fi Saracens, care au dispus neasteptat, in deplasare, de Northampton Saints, cu 2 puncte, scorul fiind 19-21.

Cateva stiri din ultimele zile vin sa creasca interesul fata de transferurile ce vor oepra in intersezon. Dupa ce Lewis Moody a cam fost dat afara de la Leicester, i-a venit si randul lui Ben Kay, alt veteran al Tigrilor si al selectionatei Angliei sa fie pus de liber, contractul sau nemaifiind prelungit. Interesant este ca amandoi si-au manifestat intentia de a se transfera la Bath, adversarii de azi ai celor din Leicester.

Vineri s-a anuntat lista scurta, de 5 jucatori care candideaza la onorurile pentru Player of The Year 2009-2010 in Premiership. Ei provin doar de la doua echipe: Chris Ashton, Phil Dawson, Soane Tonga'uiha (de la Northampton Saints) plus Shalk Brits si Ernest Joubert (Saracens). Pe lista larga, de 10, au mai fost nominalizati cinci tineri, toti in jur de 22 ani: James Gaskell (Sale Sharks), Courtney Lawes (Northampton Saints), Andy Saull (tot Northampton), Ben Youngs (Leicester Tigers) si Joe Simpson (London Wasps)

In video, va ofer dropgoal-ul lui Francois Steyn din meciul pe care echipa sa, Racing Metro Paris l-a pierdut in fata celor de la Clermont Auvergne, in prima faza a play-off-ului Top 14. Steyn este recunoscut pentru suturile sale deosebit de lungi si excelenta sa in cele doua procedee, penalitati si suturi din actiune, drop goal-uri. Dar nu numai pentru aceasta calitate ci si pentru versatilitatea sa ca jucator -poate juca atat uvertura, cat si fundas sau centru- veniturile sale per sezon la Paris depasesc suma de 700.000 de euro.

Ca bonus un alt material video avandu-l cu solist tot pe Francois Steyn, autorul a doua dropgoal-uri vitale pentru Africa de Sud in meciul decisiv din Tri Nations 2009, cand aceasta a invins Noua Zeelanda cu 32-29.

Postat duminica, 16 mai, 20:45

Lotul Angliei pentru turneul in Australia si Noua Zeelanda

2010-05-11T23:33:00.005+03:00

Ieri, Martin Johnson a anuntat lotul Angliei pentru turneul pe care selectionata il va intreprinde in luna iunie in Australia si Noua Zeelanda. Fata de orientarea catre un anumit tip de jucatori si o anumita linie tactica, demonstrata fara prea mult succes in RBS Six Nations, se pare ca Martin Johnson si stafful sau au schimbat putin strategia de selectie. Au fost rechemati jucatori care au completat ocazional lotul in timpul competitiei: Olly Barkley, Tom Croft, Charlie Hodgson, David Strettle sau Lewis Moody, care va fi chiar capitan al echipei. Vor lipsi si nu din motive medicale, Louis Deacon, Riki Flutey, Paul Hodgson si Danny Cipriani.

Ca noutati putem remarca un cuartet de la London Wasps: Dan Ward Smith, Joe Simpson, Dominic Waldouck, Rob Weber, pe Shountayne Hape de la Bath, pe Geoff Parling de la Leicester, pe Jon Golding de la Newcastle sau pe Hendre Fourie (eligibil pentru Anglia) de la Leeds Carnegie

Asa arata lotul anuntat de Martin Johnson:

Inaintasi: Steffon Armitage (London Irish), David Attwood (Gloucester), Dan Cole (Leicester), Tom Croft (Leicester), Paul Doran-Jones (Gloucester), Nick Easter (Harlequins), David Flatman (Bath), Hendre Fourie (Leeds), Jon Golding (Newcastle), Dylan Hartley (Northampton), James Haskell (Stade Francais), Courtney Lawes (Northampton), Lee Mears (Bath), Lewis Moody (Leicester), Tom Palmer (Stade Francais), Geoff Parling (Leicester), Tim Payne (Wasps), Chris Robshaw (Harlequins), Simon Shaw (Wasps), Steve Thompson (Brive), Dan Ward-Smith (Wasps), Rob Webber (Wasps), Dave Wilson (Bath), Joe Worsley (Wasps).

Aparatori: Delon Armitage (London Irish), Chris Ashton (Northampton), Matt Banahan (Bath), Olly Barkley (Bath), Danny Care (Harlequins), Mark Cueto (Sale), Toby Flood (Leicester), Ben Foden (Northampton), Shane Geraghty (Northampton), Shontayne Hape (Bath), Charlie Hodgson (Sale), Ugo Monye (Harlequins), Joe Simpson (Wasps), David Strettle (Harlequins), Mathew Tait (Sale), Mike Tindall (Gloucester), Dominic Waldouck (Wasps), Richard Wigglesworth (Sale), Jonny Wilkinson (Toulon), Ben Youngs (Leicester).

Meciurile din turneul sudic au urmatoarele date:
* 8 iunie cu Australian Barbarians, la Perth
* 12 iunie cu Australia (meci test) , tot la Perth
* 15 iunie cu Australian Barbarians, la Gosford
* 19 iunie cu Australia (al doilea meci test), la Sydney
* 23 iunie cu New Zealand Maoris, la Napier.

Finaluri de campionate

2010-05-09T18:01:00.003+03:00

In mai toate natiunile majore s-au incheiat campionatele regulate iar competitiile se afla in faza play-off-urilor. Cu exceptia, evident, a emisferei de Sud, unde competitia Super 14 este in fata ultimei etape regulate. Dar sa le luam pe rand.

In Anglia, ultima etapa mai avea de lamurit un singur semn de intrebare, in privinta celei de-a patra clasate. Leicester, Northampton si Saracens fiind deja calificate in semifinale. Si Bath a castigat categoric, 39-3 cu Leeds Carnegie, adjudecandu-si pozitia calificanta. Semifinalele vor fi urmatoarele: Leicester- Bath, Northampton-Saracens. De remarcat ca nici London Irish si nici London Wasps, ambele cu sperante la locul 4, nu au reusit sa intoarca rezultele in favoarea lor. Va retrograda Worcester.

In Franta s-au jucat cele doua meciuri de calificare in semifinale, regulamentul fiind diferit de cel anglo-saxon. Clermont Auvergne s-a impus cu emotii, 21-17, in fata parizienilor de la Racing Metro. Iar Toulouse a castigat mai lejer dacat arata scorul, 35-12, cu Castres. Semifinalele se vor juca astfel: Perpignan- Toulouse si Toulon- Clermont Auvergne (meciul se va juca la St. Etienne). Albi va retrograda si, in functie de analiza financiara, Montauban va continua sa joace in Top 14 sau in D2.
O nota aparte pentru Toulouse, care are un sfarsit de sezon excelent: a recuperat poztiile pierdute in campionat, joaca semifinala acestuia, este si finalista in Heineken Cup, fiind chiar favorita la castigarea titlului de cea mai buna echipa europeana.

In competitia sudica, inaintea celei de-a 13 etape (aici se joaca numai tur), situatia echipelor care vor juca semifinalele este confuza. Conduc, detasat, sud-africanii de la Blue Bulls din Pretoria, cu 47 puncte (din care 7 bonus, enorm). Le urmeaza, cu 38 puncte, conationalii lor de la Western Stormers; australienii de la ACT Brumbies, cu 37 puncte si, pe locul 4, neozeelandezii de la Wellington Hurricanes, tot cu 37 puncte. Si echipele de pe locurile 5-7 mai au sanse aritmetice de a accede in primele patru pozitii ale clsamentului. Situatia lor este urmatoarea; 5. Canterbury Crusaders- 35; Queensland Reds- 34; New South Wales Waratahs- 33.
In ultima etapa, se vor juca meciuri decisive atat pentru locul 3 cat si pentru locul 4 al clasamentului sezonului 2010. Waratahs, locul 7, joaca acasa cu Hurricanes (diferenta de puncte intre cele doua echipe este de 4, in favoarea oaspetilor, dar diferenta de scor este de 30 puncte in favoarea gazdelor, 81 puncte fata de 51, dupa 12 etape). Queensland Reds joaca, de asemenea, acasa, la Brisbane cu ocupanta actualului loc 13, Highlanders din Otago, care are, pana acum doar 3 victorii. In caz de victorie, fara puncte bonus, va face 38 puncte. Iar Canterbury Crusaders (echipa lui Dan Carter si ocupanta actualului loc 5) se va intalni, acasa, cu australienii de la ACT Brumbies, ocupanta momentana a locului 3 si poate face si ea39 de puncte, teoretic. Asa incat situatia in clasament se va decide doar pe 15 mai. Ca o particularitate care defineste in ultimii ani aceasta competitie, sa semnalam din nou media excelenta de puncte inscrise in meciurile etapei 12: 55,14! S-ar putea ca la aceste scoruri, constant ridicate, pozitiile ocupate in clasament sa fie decise de diferentele de puncte din dreptul fiecarei echipe.

Keith Jarrett, 65

2010-05-07T01:19:00.009+03:00

Viata acestui exceptional pianist incepe la 8 mai 1945 in Allentown, Pennsylvania. Urechea muzicala perfecta ii este descoperita la varsta de trei ani, ocazie cu care incepe lectiile de pian, sustinut cu vigoare de catre mama sa. La 5 ani apare intr-un show TV dedicat micilor talente exceptionale iar la 7 sni sustine primul sau recital solo, in care canta Mozart, Bach, Saint-Saens si doua compozitii proprii. Continua lectiile intensive de pian si intra, la 10 ani, la Emaus High School, o scoala celebra pentru specializarile timpurii in arte si sport oferite elevilor sai. Aici descopera jazzul, Dave Brubeck fiindu-i model, si devine preocupat de compozitie. Este propus de catre conducerea liceului pentru o bursa de studii la Paris, cu marea profesoara de compozitie Nadia Boulanger, insa refuza, spre mahnirea mamei sale care il dorea pianist de muzica clasica. Dupa absolvirea liceului din Emaus, isi continua studiile muzicale la Berklee College din Boston. In acea perioada incepe aventura jazzistica a tanarului Jarrett. Incepe sa fie atras de lumea cluburilor, frecventeaza cercurile diversilor muzicieni locali si, atras de lumea New Yorkului, sa muta in Greenwich, numai pentru a canta la Village Vanguard impreuna cu Art Blakey si Jazz Messengers. In acest club isi aveau cartierul general multi muzicieni afirmati dar, patru dintre ei aveau sa-l fascineze pe Jarrett: Bill Evans, Joe Zawinul, Wynton Marrsalis si John Coltrane. Din pacate nu avem nici o inregistrare a lui Jarrett cu vreunul dintre acestia.

In 1966, dupa episodul Jazz Messengers, denine membru al cuartetului (ocazional cvintet) al saxofonostului si clarinetistului Charles Lloyd, formatie cu care are si primele contacte cu Europa, prin turneele in Suedia, Norvegia, Franta.

In 1967 isi formeaza primul sau grup, alaturi de Charlie Haden- bass si Paul Motian-tobe. Editeaza imediat o serie de trei albume, dupa o intensa munca de studio, Life Between Exit Signs, fiind primul sau album in calitate de lider. In 1969 se desparte, dupa divergente principiale, de Charles Lloyd si se alatura grupului lui Miles Davis in care avea sa cante la instrumente electrice (orga si pian), alternativ cu Chick Corea. Din 1971, trioului Jarrett, Haden, Motian i se alatura saxofonistul si clarinetistul Dewey Redman (parca pentru a- suplini absenta lui Charles Lloyd), percutionisti brazilieni de clasa precum Guilhermo Franco sau Airto Moreira si chitaristul Sam Brown. Aceste proiecte erau destinate exclusiv inregistrarilor de studio si experimentelor. Pentru ca pianistul exceptional care se anunta a fi Keith Jarret dorea sa simta pulsul scenei si reactiile publicului, activitatea lui va deveni predominant concertistica si cariera de pianist de solo va capata o pondere insemnata in viata sa muzicala. Intre 1966-69 are numeroase turnee cu trupa lui Lloyd in Europa, in 1969 isi incearca fortele cu trioul Haden si Motian pe aceeasi ruta europeana, unde avea sa revina insistent, anual aproape, incepand cu 1972. Ca membru al septetului Miles Davis, in 1971, concerteaza in 8 tari europene.
In 1974 incepe colaborarea cu muzicieni europeni si stabileste relatia contractuala cu casa de discuri ECM Germania, decisiva pentru cariera lui interpretativa. Impreuna cu saxofonistul Jan Garbarek, basistul Palle Danielsson si tobarul Jon Christensen avea sa formeze European Quartet, o relica la formatia in care canta, in paralel, denumita American Quartet- Jarrett,Redman, Haden, Motian. European Quartet a functionat timp de 5 ani, pana in 1979 si, impreuna cu Garbarek sau cu American Quartet, au deschis calea jazzului in Japonia, o tara care avea sa-l fascineze in mod deosebit pe virtuozul american.

In aceeasi perioada, simultan cu celelalte exprimari muzicala, incepe si cariera solo. Primul sau album solo dateaza din 1971, Facing You, si putea fi un simplu accident de parcurs. Dar vocatia sa solistica devine o provocare careia i-a raspuns cu rapiditate. Din 1973 incepe sa cante solistic in concerte speciale, de improvizatii, stil care avea sa-i aduca o consacrare rapida si un succes comercial de execptie. Popularitatea acestor concerte va face in curand din Keith Jarrett un recordman al vanzarilor de albume de jazz. In 1975, va sustine in Koln, Germania, un concert, celebru si azi, care va deveni cel mai bine vandut album de jazz din istorie. Concertul din Koln va fi urmat, in scurt timp de colectia de 10 discuri format LP cunoscuta sub numele de Sun Bear Concerts, 1976.

O alta inovatie marca Keith Jarrett avea sa fie si activitatea cunoscuta sub numele de Jazz Standards, inregistrari de studio cu teme clasice plus improvizatii plus piese originale. Trupa care a produs aceasta serie s-a bazat pe formula Jarrett, Peacock si DeJhonette. Ocazional, locul lui Garry Peacock este luat de Paul Motian sau Charlie Haden. In total, seria de Standards cuprinde 8 albume si a devenit, in ani, material didactic in multe academii de muzica.

Ca interpret, a cantat si piese din repertoriul muzicii clasice. Integrala Concertelor Brandemburgice, toate partile suitei Clavecinul bine temperat si Suitele franceze sau Variatiunile Goldberg ale lui J.S.Bach, o serie de preludii si fugi de Sostakovici, concerte de pian datorate lui W.A.Mozart sau seria de suite engleze ale lui G.F. Haendel.

Activitatea lui Jarrett nu a fost doar una interpretativa. Dupa cum am vazut, el este un maestru al improvizatiilor in jazz si asta a fost si este o activitate distincta a sa, alturi de turneeele cu trioul sau favorit. Keith Jarrett este si compozitor de piese clasice. In 1980 s-a ascultat pentru prima oara compozitia sa The Celestial Hawk, piesa pentru pian, orchestra si percutie. A mai interpretat piese compuse special pentru turneele sale din Japonia in perioada anilor '80-'90.

Artist complet, interpret virtuoz al mai multor genuri de muzica, maestru al improvizatiei, Keith Jarret este, poate, una din marile personalitati in viata ale jazzului contemporan. Dedicat total muzicii, a produs un numar impresionant de inregistrari, greu de inventariat datorita numarului mare de genuri si modalitati in care s-a exprimat ( http://www.jazzdisco.org/keith-jarrett/discography/session-index/). In cei 50 de ani de activitate muzicala continua, a fost de cateva ori in tratament pentru surmenaj fizic. Continua sa ramana activ si sa produca muzica de mare calitate. Concertele sale solo ( Koln, Geneva, Lausanne, Wiena, Milano, Paris etc.) fac tiraje enorme iar reeditarile pe CD nu mai contenesc, cel putin la ECM. In 2010, de exemplu, a avut deja trei concerte solo, in Chicago, Los Angeles si San Francisco, care vor deveni, poate si ele, clasice.

Keith Jarrett a fost si este un perfectionist atat cu propriile interpretari cat in relatiile cu partenerii sai. Extrem de pretentios atat cu conditiile tehnice cat si cu comportamentului publicului, pianistul aniversat azi nu este, totusi, un dificil.
Faptul ca de aproximatic 30 de ani canta cam cu aceiasi instrumentisti poate fi un semn al seriozitatii sale exigente. Inclinatia catre performante solo este, de asemenea, un sindrom al nevoii sale de a atinge mereu perfectiunea. Este un om cald, jovial dar rezervat. A avut doua casatorii, trei copii, doi dintre ei dedicandu-se de asemenea muzicii, ca si doi dintre fratii sai mai mici. E stabilit intr-o arie rurala din New Jersey, Warren County unde si-a transformat una din anexele gospodaresti in studio de inregistrari. Si continua sa ne rasfete cu muzica de mare calitate. Multi ani, Keith Jarrett!

Rugby vs fooball in Franta

2010-05-06T10:01:00.004+03:00

Sub semnatura lui David Reyrat apare in sectiunea sport a cotidianului Le Figaro un fel de proces verbal, alcatuit mai mult statistic, despre starea rugbyului in Franta. Nu e nimic critic, nici redundant in informatia livrata publicului: in Franta, rugbyul atrage din ce in ce mai multi spectatori, de o anumita calitate si cu conduite sportive ireprosabile. Este citat Brice Hortefeux, ministrul de interne a declarat ca isi duce copiii numai la meciuri de rugby. Motivul este degradarea continua si zgomotoasa a calitatii spectacolului sportiv din jurul footballului. Escaladarea prin violenta a atmosferei de pe stadioanele de football nu creaza nici o premisa pentru a atrage tinerii catre sport, afirma ministrul citat. Dovada este scaderea numarului de spectatori pe stadioane. In actualul sezon, in comparatie cu cel trecut, s-au inregistrat piederi de spectatori de ordinul a 4 %.Ceea ce financiar nu este o pierdere prea mare, spun unii. Fenomenul in sine e ingrijorator, sustin altii.

In ascelasi timp, la meciurile de rugby numarul spectatorilor directi, pe stadion, a crescut cu 11%. Aceasta crestere se inscrie in trendul ascendent al ultimilor 10 ani, interval in care volumul spectatorilor s-a dublat, dupa cum citeaza Reyrat.

Autorul articolului lucreaza, pentru a argumenta, pe un exemplu concret. Si anume, cel al politicii de marketing sportiv dusa de presedintele clubului parizian Stade Francais, Max Guazzini. Prin priceperea cu care a condus in ultimii ani afacerile clubului de rugby, Guazzini a reusit sa faca vanzari record la toate meciurile clubului sau. Asa se explica, sustine Reyrat, ca meciurile de acasa ale echipei de rugby Stade Francais se disputa in fata a mai mult de 34.700 de oameni, in medie pentru sezonul 2009-2010. Cum clubul are si o sectie de football care joaca in Ligue 1, comparatia cu media spectatorilor la meciurile acesteia devine naturala: media de asistenta este mai mica, de 33.500 pe meci. Meciurile internationale ale Frantei se joaca pe acelasi Stade de France iar biletele sunt vandute in totalitate, 78.000 persoane la fiecare astfel de eveniment. Dar asta se petrece si alte locatii, cum ar fi Millenium Stadium sau Twickenham, stadioane care se umplu integral atat la meciuri "domestice" cat si intalniri internationale.

Evidentele pariziene sunt completate de faptul ca si in provincia franceza tendinta de crestere a numarului de spectatori directi este evidenta. RC Toulon, revelatia sezonului actual joaca meciurile sale importante pe Stade Velodrome din Marsilia pentru ca stadionul sau este neincapator. La fel se intampla si cu Biarritz Olympique, care isi joaca meciurile importante de "acasa" la San Sebastian, in Spania. Tot din cauza unui stadion de dimensiuni mai mici fata de cererea de bilete.

Si in privinta audientelor TV lucrurile stau cam la fel. Cum CANAL+ transmite atat meciurile din Ligue 1 cat si pe cele din Top 14, cifrele de audienta sunt usor de comparat. Media audientei la un meci de Ligue 1 a fost in acest sezon de 1,7 milioane persoane. La meciurile de Top 14, media a fost de 0,7 milioane. Daca prima medie stagneaza de cativa ani, cu usoare tendinte de scadere, media pentru meciurile din Top 14 este in crestere constanta in ultimii ani. Ceea ce va face ca managerii competitiei rugbystice sa renegocieze contractele anuale de preluare a drepturilor TV la sume mai importante. Cifrele avansate de David Reyrat sunt concludente. CANAL+ a platit pentru cinci ani catre Ligue 1 465 miloane euro si catre Top 14 doar 26 milioane. Cifra despre care se vorbeste ca ar fi baza noului contract pentru Top 14 ajunge la 70 milioane. Cam putin daca ne uitam la ce se intampla prin Sud. Mult daca luam in considerare Europa continentala.

Se mai retrage un senior al rugbyului...

2010-05-04T18:45:00.004+03:00

Este vorba despre centrul Mike Catt, 38, de 75 de ori selectionat in reprezentativa Angliei, participant la patru Cupe Mondiale, actualmente jucator la London Irish, unde a jucat de 95 de ori cu incepere din 2007. Inainte de fi centrul "exilatilor" din Londra, Catt a jucat 12 ani la Bath, cu care a castigat patru tituluri in Premiership si o Heineken Cup 1n 1998, contra francezilor de la Brive. Catt a fost titular in toate meciurile pe care echipa Angliei le-a castigat la Cupa Mondiala din 2003. Ultimul sau meci de campionat il va disputa la sfarsitul acestei saptamani impotriva Northampton.

Vitorul lui Mike Catt este asigurat, el devenind antrenorul atacantilor, functie pe acre o indeplineste, informal, in acest sezon competitional. Locul sau in XV-le de baza al celor de la London Irish va fi luat de Daniel Bowden, 24, de la Auckland Blues, care a semnat un contract pe doi ani cu londonezii.

Imaginile de mai sus sunt dintr-un meci contand pentru semifinalele Premiership din editia 2008-2009. Se vede foarte clar pentru ce Catt a fost denumit "the opportunistic no.10". Trecerea acestui jucator "in rezerva" nu este o pierdere, are totusi varsta la care resursele se imputineaza rapid. Dar poate fi un castig pentru rugbyul insular, datorita experientei sale internationale.

Din nou despre banii din rugby

2010-05-04T11:13:00.005+03:00

O noua stire vine dinspre Australia. Se pare ca anumiti jurnalisti au descoperit ca patronul echipe Melbourne Storm, rezervorul de jucatori al viitoarei echipe din Super 15, Melbourne Rebels, este un personaj "murdar", pentru ca a facut plati ilegale in rugby-ul australian pentru a-si mentine jucatorii si a aduce altii in vederea intaririi lotului viitoarei franchize regionale. Am postat zilele trecute cate ceva despre sumele uriase vehiculate in zvonurile de transferuri catre Rebels. Proprietarul este celebrul mogul media, Rupert Murdoch, incriminat recent pentru ca a "plantat spioni electronici" (mai precis a utilizat hackeri)in casutele de e-mail ale savantilor care cercetau fenomenul incalzirii globale. Scandalul nu se va termina aici, pentru ca Murdoch este si proprietarul trusturilor media care asigura, prin preluarea drepturilor TV, oxigenul pe perioade lungi ale marilor competitii rugbystice ale lumii.

Francezii domina, din nou, rugbyul european

2010-05-03T20:01:00.005+03:00

Dupa victoria clara a bascilor de la Biarritz impotriva selectionatei provinciei irlandeze Munster, doua echipe franceze se vor infrunta pentru castigarea Heineken Cup. Elevii lui Guy Noves de la Stade Toulousain, angajati in doua viitoare meciuri consecutive ( cu Perpignan si Stade Francais) pentru stabilirea ierarhiei defintive in editia 22009-2010 a Top 14 ii vor infrunta pe mai odihnitii jucatori ai lui Biarritz Olympique pe Stade de France, Paris, in 22 mai. Cu o zi mai tarziu, R C Toulon va disputa finala celeilalte competitii, Amlin Challenge Cup,cu galezii de la Cardiff Blues, pe Stade Velodrome din Marsilia.

Meciul de la San Sebastian a fost castigat de Biarritz in aceeasi maniera in care a invins si Toulouse: inaintarea in permanenta ofensiva si apararea imediata la orice posibila trentativa de atac al oaspetilor. Norocul bascilor s-a numit, de aceasta data, David Skrela, care a transformat 6 din 7 lovituri de pedeapsa. De partea cealalta, irlandezii, chiar daca au inscris un eseu si l-au transformat, nu au reusit sa obtina decat 3(trei!) penalitati de la francezi, au cedat mereu pe gramezi si mauluri, a fost dominati in tuse si n-au avut nici o idee tactica de succes. Asa ca si cea de-a doua echipa franceza a castigat pe aceeasi reteta strategica nationala, construita cu succes in cele cinci meciuri din Six Nations de catre Marc Lievremont. Bravo, Marc!

Si acum cateva pareri autorizate dupa succesele echipelor franceze.

Emile Ntamack, fost international, actual antrenor al trei-sferturilor nationalei Frantei: "C'est extraordinaire pour le rugby français de voir toutes ces équipes tout en haut. Ce qui est important aussi, c'est qu'il y aura plus d'équipes françaises l'année prochaine en Coupe d'Europe. C'est une bonne nouvelle. L'année 2010 était déjà sous de bons auspices avec la victoire de l'équipe de France lors du Tournoi des six nations, et le bénéfice, pour les clubs, c'est que les joueurs sont revenus gonflés de cette victoire. Sur cette lancée là, on continue à bien travailler". (Le Monde, 2 mai 2010).

Serge Blanco, fost international de rasa al echipei Frantei, actual Presedinte al clubului Biarritz Olympique: "Si je fais un petit retour en arrière, en remontant à l'an 2000, il y a eu le dernier Challenge Yves-Du-Manoir remporté par le BO, trois titres de champion de France, deux demi-finales perdues, une finale de Coupe d'Europe perdue, contre le Munster d'ailleurs. On va faire notre deuxième finale en dix ans. La boucle est bouclée. Ce serait bien maintenant qu'on puisse finir avec un titre de champion d'Europe.". (L"Equipe, 2 mai 2010)

"... c’est le choix de Philippe Saint-André qui lui (nn.- este vorba de presedintele clubului, autoritarul Mourad Boudjellal)a permis de faire définitivement basculer le RCT dans l’excellence cette saison. Un homme fort pour le secteur sportif. Un rempart indispensable entre les joueurs et l’omniprésent président qui a permis de bâtir un management particulièrement cohérent autour d’une équipe qui sur le papier est particulièrement impressionnante…. Van Niekerk, Fernandez-Lobbe, Mignoni, Wilkinson, Contepomi, SB Williams, Umaga… Il fallait un chef particulièrement expérimenté pour synchroniser ce magnifique orchestre. Un chef écouté et crédible face à ces stars du rugby mondial. Un chef de dimension internationale qui connait à la fois le rugby français et le rugby mondial, qui sait prendre la mesure de ce qu’est le rugby à Toulon et qui connait parfaitement le rugby anglo-saxon" (blogul Nice Rugby, Julien Schramm et Rodolphe Roland, Le Monde, 21 aprilie 2010)

Francezii vor juca in ambele finale ale Cupelor europene

2010-05-01T21:17:00.000+03:00

In prima semifinala, de pe Stade Ernest Wallon din Toulouse, gazdele s-au impus cu 26-16 in fata unui adversar care nu a aratat determinarea sa obisnuita. Dominati clar pe gramada, irlandezii nu au reusit sa puna in valoare strategia lor obisnuita data de valoarea perechii de centri O'Driscoll si D'Arcy. Ei au fost repede anihilati de apararea agresiva a francezilor. Lipsa lui Jonathan Sexton s-a resimtit, deschiderile de atac ale oaspetilor nu au avut claritate si nici anticipatie. De cealalta parte, francezii si-au facut jocul lor obsinuit, de mare angajament fizic si de exactitate in aparare. Skrela a marcat 21 de puncte dintr-un eseu, 2 transformari si 4 lovituri de pedeapsa. Substitutul lui Sexton, Berne nu a creat faze dar a sutat pentru 11 puncte, insuficient insa pentru a se apropia de avansul francezilor dincolo de scorul primei reprize (9-9). Ficarei echipe i-a lipsit un "putin" pentru a mai marca cate un eseu, irlandezilor in primul mitan, francezilor in cel de-al doilea. In ciuda ploii, 35.000 spectatori au urmarit un meci angajat, destul de tehnic dar miza era calificarea in finala si nu premiul pentru frumusete. Asadar, Stade Toulousain este prima echipa care si-a castigat locul in finala celei de-a 15-a editii a Heineken Cup. Pana acum au disputat 5 finale si au castigat trofeul de 3 ori. Maine dupa masa vom sti cine va fi cea de-a doua echipa pentru finala de pe Stade de France: Biarritz sau Munster.

Ieri si azi s-au jucat si semifinalele celeilalte Cupe, Amlin Challenge. Toulon a invins pe irlandezii de la Connacht Rugby cu 19-12 iar acum jumatate de ora s-a incheiat si cealalta semifinala, in care galezii de la Cardiff Blues au invins la Londra pe Wasps. Daca primul rezultat este relativ normal, Connacht fiind pe ultimul loc in Celtic League iar Toulon ocupand, dupa un sezon de exceptie, locul doi la egalitate de puncte cu Perpignan in Top 14, cel de-al doilea este o surpriza. Galezii au inscris doua eseuri, prin Halfpenny si Gethin Jenkins iar londonezii si-au facut punctele doar din lovituri de pedeapsa. De notat de in minutul 77 la scorul de 15-18, Walder reteaza o lovitura de pedeapsa, cu care gazdele ar fi putut egala. Cipriani a intrat pe teren doar in minutul 70 si nu a mai putut produce nimic decisiv. Asadar, se anunta o finala extrem de interesanta, Toulon- Cardiff Blues.

Cu prezenta in ambele finale, rugbyul francez poate incheia sezonul invingator pe toata linia, daca plecam din punctul 0, Marele Slam din RBS Six Nations. Se pare ca va fi anul lor de glorie.

Semifinalele Heineken Cup 2010. Vesti din insula.

2010-04-30T14:57:00.009+03:00

Sambata si duminica vor avea loc semifinalele Heineken Cup. Cele doua formatii franceze vor juca acasa cu irlandezii. In rugby avantajul propriului teren nu este atat de important in economia jocului pe cat este in football. Iar irlandezii sunt mai performanti decat francezii in deplasari. Cel putin asa arata istoria din ultimele editii ale Cupei.

Primul meci, Toulouse- Leinster, se va juca sambata. Leinster are probleme destul de mici de efectiv. Nu vor juca, cu certitudine, Girvan Dempsey si Fergus McFadden, nerefacuti dupa accidentari. Incert este si Jonathan Sexton, desi este anuntat in lotul largit care va face deplasarea la Toulouse. In schimb vor juca, cu siguranta, exponentialii Leo Cullen, Shane Horgan cu 77 meciuri de Heineken Cup la activ si 26 de eseuri, Brian O'Driscoll, cu 28 de eseuri si Gordon D'Arcy cu 4. Probabil, daca nu va fi refacut pana la ora meciului , locul lui Jonathan Sexton va fi ocupat de australianul Shaun Berne, care a jucat mai mult in meciurile din acest sezon ale Magners League. Lotul celor de la Leinster avea joi urmatoarea componeneta.

Inaintasi: Leo Cullen, John Fogarty, Cian Healy, Jamie Heaslip, Nathan Hines, Bernard Jackman, Shane Jennings, Stephen Keogh, Ronan McCormack, Kevin McLaughlin, Malcolm O'Kelly, Mike Ross, Richardt Strauss, CJ van der Linde, Stan Wright

Aparatori: Shaun Berne, Gordon D'Arcy, Girvan Dempsey, Shane Horgan, Rob Kearney, Fergus McFadden, Isa Nacewa, Paul O'Donohoe, Brian O'Driscoll, Eoin O'Malley, Eoin Reddan, Jonathan Sexton.

Vorbind despre partida de la Toulouse, Michael Cheika, antrenorul irlandezilor crede ca victoria va fi a lor , cel putin din doua motive. Primul: se concentreaza bine in meciurile din Heineken Cup, dovada fiind ca nu au pierdut decat un meci in patru luni si jumatate din aceasta competitie. Al doilea: Toulouse este concentrata mai mult pe calificarea in semifinalele Top 14, unde va avea un meci greu cu cei de la Castres, pentru ca ambitia lor este sa aibe si anul viitor un loc asigurat in aceasta competitie, de unde a lipsit doar ocazional. Cu toate aceste motive, Cheika crede in forta echipei sale, desi considera ca meciul de la Toulouse este cel mai dificil din ultimii cinci ani competitionali ai echipei Leinster.

Duminica, la San Sebastian (Spania), bascii de la Biarritz (care are un stadion de mica capacitate si joaca meciurile sale importante in vecinatate, San Sebastian fiind capitala spaniola a Tarii Bascilor) vor fi gazdele echipei provinviei Munster.

Un site francez i-a denumit pe cei din Muster drept "the old truckers of rugby" si ii considera, impreuna cu suporterii sai drept simpatica hoarda care umple totdeauna stadioanele spre satisfactia adversarilor, care isi consolideaza casele de bani. Intr-adevar, Munster este o adevarata selectionata provinciala a regiunii Munster. Aici se afla patria jocurilor gaelice dar si centrul de putere al legendelor irlandeze. Orasul in care isi are rezidenta franchiza regionala, Limerick este cunoscut in lumea literara pentru genul de poezie scurta si ironica careia i-a imprumutat numele. Apoi Munster este un club cunoscut pentru rarele sau foarte rarele importuri de jucatori. De exemplu, 12 din cei 15 jucatori care au castigat finala H Cup din 2008 erau nativi din regiune. Munster a fost in ultimii 10 ani de 9 ori prezent in semifinale si a castigat de doua ori trofeul, in 2006 si 2008. Din lotul care va juca duminica la San Sebastian, Ronan O'Gara, David Wallace si John Hayes au jucat in toate cele patru finale ale Cupei, disputate de Munster din 2000 incoace.

Jucatorii din Limmerick vor avea alaturi de ei sprijinul a 5000 de suporteri, care au platit pentru acest drum, in mediu, circa 400 lire.

Lotul este acelasi cu cel din primele faze ale competitei, cu o singura absenta, Paul O'Connell, accidentat. Dar sa vedem ce nume gasim in acest lot.

Inaintasi: Marcus Horan, Tony Buckley, Julien Brugnaut, John Hayes, Damien Varley, Jerry Flannery, Mick O'Driscoll, Billy Holland, Donncha O'Callaghan, Alan Quinlan, David Wallace, Nick Williams, James Coughlan, Niall Ronan.

Aparatori: Tomas O'Leary, Peter Stringer, Ronan O'Gara, Paul Warwick, Lifeimi Mafi, Jean de Villiers, Tom Gleeson, Doug Howlett, Denis Hurley, Ian Dowling, Keith Earls, Scott Deasy.

Din partea franceza, stirile sunt laconice. Va lipsi cu siguranta Damien Traille si, posibil, Imanol Harinordoquy care are nasul spart dupa ultima partida din Top 14, cu Clermont Auvergne. Dar nu va lipsi Dmitri Yachvilli, pe care O'Gara il admira foarte mult.

Meciuri extrem de interesante si echilibrate. Vom avea cu siguranta rugby de mare calitate. Cum spuneam, avantajul terenurilor proprii fiind mai putin valorificabil, cu atat mai mult la acest nivel al performantei sportive, este posibil in egala masura sa avem fie o finala franceza, fie una irlandeza. Nu se aplica aici principiul tertium non datur, adica putem avea si o finala irlandezo-franceza. Ceea ce o va face si mai atractiva.

PS. O ultima stire, ora 3,45 p.m. ne informeaza ca primul XV al Leinster la Toulouse va fi urmatorul: (1)Cian Healy; (2)John Fogarty; (3)Stan Wright; (4)Leo Cullen,capt: (5)Nathan Hines; (6)Kevin McLaughlin; (7)Shane Jennings (8)Jamie Heaslip; (9) Eoin Reddan; (10)Shaun Berne; (11)Isa Necewa; (12)Gordon D'Arcy; (13)Brian O'Driscoll; (14)Shane Horgan; (15)Rob Kaerney.

111 ani

2010-04-29T21:21:00.005+03:00

au trecut de la nasterea lui Duke Ellington. Pare o vesnicie de cand s-a nascut acest urias al muzicii contemporane. Dar muzica pe care ne-a lasat-o are soarta pe care a avut-o si cea a marilor maestri din muzica clasica, Bach, Haendel, Mozart, Brahms. Naturaletea si generozitatea cu care a impartasit muzica de jazz cu contemporanii sai este un exemplu greu de repetat in timpurile de dupa Duke.

S-a nascut pe 29 aprilie 1899 in suburbiile Washington D.C. Ambii parinti cantau la pian, instrument popular in middle-class a populatiei de culoare, ca instrument de divertisment. Copilul Ellington avea sa ia primele lectii de pian pe la 7 ani la care, dupa cum avea sa recunoasca mai tarziu, mai mult a chiulit. A primit o educatie burgheza centrata pe bune maniere, foarte bine controlata de mama sa, deprinzand maniere elegante si politeturi care aveau sa-i atraga porecla de "Duke" (duce), atribuita unui prieten din acea perioada. Urmeaza Armostrong Technical School din D.C. dar si incearca diverse ocupatii care sa-i aduca ceva bani in plus. Prima sa "slujba" a fost vanzarea de alune la meciuri de baseball, de exemplu. Prima sa compozitie, Poddle Dog Rag, dateaza din 1915 dar nu a fost scrisa pe portativ pentru ca adolescentul nu reusea sa scrie si sa citeasca note. A fost un dicteu dupa ureche.

Urmarind cu atentie pianistii de la Frank Holiday's Poolroom, a inceput sa resimta nevoia de a lua lectii serioase de muzica. Urmeaza cursurile de armonie de la Dunbar High School of Music din New Jersey. La Washington isi prelucreaza tehnica interpretativa cu Doc Perry si reuseste sa devina prieten cu partiturile. In 1916 are primele intalniri decisive, cu pianisti consacrati precum Fats Waller sau Marion Cook sau cu Sidney Bechet, saxofonist pe atunci. Incepe sa cante prin cafenele si cluburi, pe angajamente scurte, pentru ca decide sa se perfectioneze in compozitie la Pratt Institute din Brooklyn, New York. Intre 1917 si 1919 isi imparte zilele intre ocupatii aducatoare de venit (a lucrat in industria publicitara, de exemplu) si muzica. Primul sau grup il infiinteaza in 1917. Se numea "The Duke's Serenaders". Se alatura ca pianist de acompaniament orchestrelor reunite ale US Navy & State Department. Dupa 1920, destul de independent financiar, paraseste domiciliul familial si ia viata pe cont propriu. Canta in D.C. si in diverse locatii din Virginia pentru balurile unor companii sau ambasade. Din 1923, are angajamente in cateva cluburi exclusiviste in care audienta era preponderent alba, ceea ce era pentru un jazzman de culoare o onoare deosebita. Trupa in care canta se numeste "The Washingtonians" si era condusa de Elmer Snowden. Locatia de baza a acesteia era in Exclusive Club , in Harlem. In 1924, Snowden paraseste formatia si locul sau de leader este preluat de Duke. O data cu redenumirea clubului drept Kentucky Club, contractul lui Ellington devine oficial si devine platforma pe care s-a construit cariera sa ulterioara. 1924 este anul in care inregistreaza nu mai putin de 8 discuri, pe care incepe sa se contureze inconfundabilul stil al bandului sau: ritmica Harlemului, backingul tromboanelor, surdinele trompetelor si swingul saxofoanelor. Printre invitatii trupei sale, Sidney Bechet si Paul Whiteman. In 1927, primul sau contract la Cotton Club din Harlem, un club legendar, a carui audienta alba dadea tonul modei in jazzul epocii. Avantajul acestui contract il reprezenta radiodifuzarea in regim saptamanal, timp de doua ore. In acel an isi incredinteaza destinul sau muzical unui impresar de mare calibru, Irving Mills, contra 45% din incasari, cifra uriasa la acea vreme. Mills ii aranjeaza inregistrari la case de discuri mari precum RCA Victor sau Columbia Records, care ii aduc o larga audienta si venituri consistente. In anii depresiei economice, 1929-1933, si muzicienii de jazz intra in declin financiar. Duke profita de acea perioada de respiro si isi perfectioneaza stilul sau inimitabil de a conduce ansambluri de muzicieni. Singurele castiguri mai consistente veneau din inregistrarile radio si din diverse manifestari oficiale ale autoritatilor. In 1931 compune, in onoarea mamei sale, Creole Rhapsody, o piesa de marti proprotii, circa 28 de minute, pe care o va interpreta multi ani mai tarziu. Dupa relansarea economica, intre 1933-1935, Mills aranjeaza o serie lunga de turnee prin Europa, de mare succes la public. In 1935 moare mama sa iar Duke isi ia, de la sine putere, o pauza concertistica sine die. In acea perioada apar alte banduri, de mare popularitate: Benny Goodman, Coun Basie, Tomy Dorsey, Earl Hines, Benny Carter. Devine la moda swing dance-ul iar swingul devine o notiune dominanta in muzica pentru public. Un critic avea sa spuna ca daca toti aveau swing, Duke Orchestra avea mai mult decat atat, nuante si mood, feeling si varietate in compozitii. Insusi Duke avea sa comenteze aceste nuante: jazz is music, swing is business..

Incepe sa inregistreze cu grupuri mai mici de instrumentisti din ansablul sau, formand cvintete, sextete si octete si dedicand compozitii unora din muzicienii cu carre colabora: Jeep's Blues pentru Johnny Hodges sau Clarinet Lament pentru Barney Bigard. In 1937 de reintoarce in triumf la Cotton Club. Ii moare si tatal iar finantele sale devina mai subrede. Se desparte de Irving Mills si recurge la serviciile unei agentii de impresariat, William Morris. Intre 1938 si 1939aceasta ii organizeaza, pentru a-i repune veniturile pe picioare, turnee in Europa. Astfel se incheie o decada de succes, din a carei definitie nu pot lipsi hiturile Mood Indigo(1930), Sophisticated Lady (1933), Solitude (1934), In a Sentimental Mood (1935), Caravan (1937).

Anii '40 aveau sa fie o perioada de transformare a stilului muzical Ellington. Aici intervine colaborarea cu pianistul si aranjorul Billie Strayhorn, fara de care, probabil, nu ar fi rezistat noutatilor propuse de celelalte big banduri. Strayhorn il ajuta sa defineasca o noua nuanta a stilului, jungle si sa mareasca sectiile instrumentale. Se mareste ponderea vocalistilor cu care colaboreaza, introduce viorile in orchestra (o noutate absoluta si originala pentru jazzul acelei vremi) si apar noi instrumentisti de mare valoare, ca Ray Nance, Paul Gonsalvez, Jimmy Blanton sau Taft Anderson, ce aduc o expresivitate solida orchestrei, care creste de la 15 la 32-35 de muzicieni.

In anii '50, Ellington Orchestra trece printr-o etapa manierista a istoriei sale. Paraseste exotismul sound-ului in favoarea unor interpretari mai curand impresioniste. Duke compune suite concertante de lunga durata punand accent pe contributii solistice de mare anvergura, total nespecific unui big band clasic. Contributia sa pianistica incepe sa fie mai consistenta, fapt ce se face remarcat in triumful pe care il obtine la Festivalul de la Newport, editia 1957. Anii ce urmeaza sunt dedicati unei sinteze, pe care Ellington o cladeste pas cu pas, chiar si daca prin mijloace diverse. De exemplu, inregistreaza ca pianist in triouri diverse, compune si interpreteaza o suita de muzica sacra In the begining God sau atrage in concertele sale muzicieni super-consacrati cu care ofera publicului noi compozitii: Ella Fitzgerald, Mahalia Jackson, Charles Mingus, John Coltrane, Coleman Hawkins.

Pana la sfarsitul vietii sale, survenit la 27 mai 1974, Duke Ellington s-a impus prin expresia sonotitatii originale a ansamblurilor pe care le-a organizat si condus. Mixand cu mare rafinament spiritul bluesului cu swingul urban specific afro-americanilor si influentele armonice ale impresionismului muzicii clasice, stilul Ellington a creat un univers sonor absolut pentru ansambluri mari. Istoricii jazzului sunt unanimi in a spune ca Ellington, alaturi de Louis Armostrong, sunt cei mai importanti creatori ai jazzului. Spre deosebire de Armstrong, al carui geniu s-a exprimat in planul improvizatiilor, Duke a avut un sistem de gandire muzicala complexa, ilustrata de schema sa orchestrala cu care a creat acel subtil amestec de armonii si aliaje sonore inedite.

111 ani. Mai mult de un secol. Si o mostenire uriasa, greu daca nu imposibil de clasificat. Sa nu-l uitam prea repede, oameni buni, pe Duke of Ellington!

Totusi: cat de mult influenteaza banii deciziile in rugby?

2010-04-28T18:48:00.006+03:00

O stire de zilele trecute starneste cascade de comentarii. Seful Premier Rugby, Marc McCafferty, a lansat ideea ca exista posibilitatea ca din 2012 in Guiness Premier sa joace cu doua echipe mai mult, adica 14. Ratiunea pe care a mentionat-o acest Mitica Dragomir al rugbyului englez pare a fi financiara intrucat sistemul in 12 cu o singura retrogradare va pune serioase probleme de bani actionarilor echipelor ramase in primul esalon in conditiile in care se contureaza o tendinta de crestere a salariilor sportivilor asemanatoare footballului, utilizand o sintagma interesanta- telephone number salaries , adica salarii cu din ce in ce mai multe cifre. McCafferty a sustinut ca totul va depinde de reusita negocierilor de anul viitor in privinta contractelor de drepturi TV. El avea desigur in minte modelul sudic, SANZAR, unde aceste drepturi asigura o substantiala parte a veniturilor cluburilor, mult mai mare procentual decat cea care asigura aerul din plamanii rugbyului de club si/sau franchiza englez. In asociere cu Asociatia jucatorilor, executivul Premier Rugby a atras atentia asupra tentatia de sporire a cheltuielilor-capcana ale cluburilor: jucatori batrani sau expirati din Sud sau superstadioane, alaturi de cheltuieli enorme pentru publicitate. La demersul lui McCafferty s-au asociat, firesc, cluburi cu veleitati de promovare in divizia de elita, precum London Welsh, Bristol, Exeter si chiar Worcester, candidata cea mai de succes la retrogradarea din acest an. In replica, RFU , federatia acestui sport, avea sa declare imediat dupa iesirea in scena a lui McCafferty ca nu a fost consultata in privinta acestui plan si chiar daca nu l-a evaluat, este prematur a gandi astfel inainte de a consulta toate entitatile implicate si a simula scenariile alternative.

Viitoarea participanta la campionatul provinciilor din Sud, Melbourne Rebels, scoate aproape zilnic stiri de prima pagina. Dupa ce este beneficiara unor contracte rasunatoare care le garanteaza aducerea in clubul din orasul olimpic a lui Danny Cipriani, Gareth Delve sauy Greg Sommerville, Rebels mai au in vizor urmatoarele tinte: argentinienii Ayerza si Roncero, fijienii Seru Rabenii si Nicky Little, trei georgieni, un samoan, doi americani si, tineti-va bine!, romanii Marius Tincu si Iulian Dumitras. Intr-o alta stire, din alta zi, evident, bosii de la Rebels vor sa-i aduca in lor pe fundasul- minune de 26 de ani Billie Slater de la Melbourne Storm (pentru un salariu de 1 milion de dolari australieni) si pe Israel Folau, 21, cu origini tongane, de la Brisbane Broncos Reds, anterior si el la Storm, pentru o suma echivalenta.

In perspectiva noului sezon, Northampton Saints continua sa se intareasca, achizitionand nume de notorietate de pe unde gaseste puncte slabe. Daca aceasta politica "de cadre" ii reuseste s-ar putea ca in 2010-2011 sa aibe un supra-lot, mai supradimensionat decat are in acest an Leicester Tigers. De la Leeds Carnegie vor intari lotul sfintilor 4 jucatori la sfarsit de contract cu Leeds Carnegie: Andy Gomarsall, 35 de ani, 35 de selectii pentru Anglia, Callum Clark, Scott Armstrong, Joe Ford. In total de la Leeds Carnegie vor pleca in aceasta vara 10 (zece!) jucatori. Antrenorul celor de la Leeds este Neil Back, fostul etern international englez, autorul blogului de rugby pe site-ul Eurosport. Tot catre Northampton mai pleaca, de la Worcester, virtuala retrogradata, demiul galez Ryan Powell,29, cu un activ de 3 selectii pentru Tara Galilor A si tot 3 pentru echipa reprezentativa a regiunii Wales. Daca mai adaugam si celelalte noi contracte despre care am mai vorbit ca si posibile achizitii-surpriza, bugetul pentru noi contracte al clubului din Northampton ar trebui sa fie pe undeva pe la 14-15 milioane de lire. Ceea ce, din perspectiva paralelei pe care se afla FRR, este o cifra urieseasca.

Acum 93 de ani, in Newport News, Virginia,...

2010-04-25T20:50:00.006+03:00

...s-a nascut viitoarea mare voce a jazzului american din secolul trecut, Ella Fitzgerald. la scurt timp dupa nastere, parintii se despart iar Ella se muta impreuna cu mama ei in Jonkers, New York. In copilarie si adolescenta, viitoare cantareata avea sa aibe parte de toate beneficiile vietii din suburbii inclusiv probleme cu politia. Marea criza economica anilor '30 a afectat copilariile multor americani, nu numai a celor de culoare dupa cum avea a spuna unul din biografii ei. De altfel a si fost incredintata, prin custodia politiei, unei scoli corectionale. Pe cand avea 17 ani, mama ii moare intr-un accident rutier iar Ella ramane singura, cu sora ei, care avea deja un copil.

Destinul avea sa i se schimbe in 1934. A dorit sa participe la un concurs de dans, foarte popular pe atunci, la Apollo Theater din Harlem, un show numit Wednesday Amateur Show. In loc de dans, a cantat,spre surprinderea juriului. Si nu numai o piesa ci trei, la insistentele audientei. Succesul sau efemer s-a transformat intr-o cariera datorita faptului ca unul din saxofonistii orchestrei de acompaniement, Benny Carter, a decis sa o ajute sa se lanseze. Sprijinita de Carter va castiga mai toate concursurile tip "Talent Show" la care a participat in urmatorii doi ani. In 1935 are primul sau angajament, pentru o saptamana, cantand alaturi de orchestra Timmy Bradshaw la spectacolele de la Harlem Opera. Acolo avea sa-l cunoasca pe Chich Webb, baterist si sef de orchestra, care avea sa renunte la singerul sau masculin pentru a o angaja pe Ella. Venitul sau saptamanal era unul foarte bun pe atunci, 12,5 dolari pa saptamana. In 1939, Webb moare si Ella preia sefia orchestrei acestuia, care isi schimba denumirea in Ella and Her Famous Band. Activitatea sa concertistica avea sa-i aduca succese modeste dar siguranta financiara a fost mereu pe primul loc in grijile sale, mai ales ca avea de intretinut rudele apropiate. Se casatoreste cu un personaj insignifiant, un docher newyorkez, despre care in scurt timp avea sa afle ca este posesorul unui incarcat cazier judiciar agravat de repetatele sale recidive in comertul si consumul de droguri. Divorteaza doi ani mai tarziu. In 1946, in cursul unei turneu cu orchestra lui Dizzie Gillespie, se indragosteste de basistul acestuia, Ray Brown, se casatoreste cu acesta si adopta un copil. Ray Brown era un colaborator apropiat la impresarului Norman Granz, producatorul ceebrei serii de spectacole Jazz at the Philarmonic iar Ella se alatura proiectului, sub mana priceputa a lui Granz, care ii va deveni si ei impresar . In 1947 canta alaturi de Charlie Parker. Marea majoritate a concertelor le deschide cu dificila piesa Take the "A" Train, a lui Duke Ellington. Astfel accesul la lumea buna a jazzului i-a fost asigurat iar de Granz avea sa o lege o prietenie intensa si de lunga durata.

Jazz at the Philarmonic a fost un lung sir de showuri de mare succes, in care Ella a facut numeroase duete celebre azi cu, de exemplu, Louis Armstrong. Intre 1956-1964 inregistreaza numeroase coveruri pe compozitii ale unor muzicieni la moda precum fratii George si Ira Gerswin, Irving Berlin, Cole Porter, Carl Rogers, Duke Ellington. Cum Jazz at the Philarmonic a fost si un mare succes comercial de televiziune, Ella Fitzgerald va fi invitata numeroaselor showuri detinute pe canalele americane de nume sonore ca Frank Sinatra, Nat King Cole, Ning Crosby, Dean Martin. In 1952, datorita progamelor si stilurilor de viata diferite, divorteaza de Ray Brown dar raman prieteni si vor mai canta de multe ori impreuna. In timpul turneelor sale Ella devine, ocazional, victima directa a manifestarilor segregationiste. Un episod larg comentat in toate relatarile despre viata sa este cel petrecut la Dallas, Texas. Managerul trupei sale, acelasi Norman Granz, isi afirmase in presa convingerile sale privind drepturile civile ale populatiei de culoare iar politia facut o razie prin cabinele teatrului unde se producea Ella si i-a arestat pe toti membrii orhestrei, inclusiv cativa instrumentisti albi. Asa avea sa cunoasca Ella problemele sociale si rasiale care escaladau in America anilor '60. Pentru acel incident avea sa primeasca un sprijin emotional consistent din partea multor celebritati ale vremii, printre care si Marilyn Monroe. Canta in musicalul lui Gershiw celebra arie Summertime.

Ella continua sa munceasca din greu, asa cum a facut-o si la inceputurile carierei sale. Pentru ea exista numai scena iar in restul relatiilor sociale era, dupa cum spun martorii avizati era de o timiditate cu totul nespecifica vedetelor. Iar munca ei avea sa-i aduca si probleme serioase de sanatate. Se spune ca era in stare sa tina si doua concerte in aceeasi zi, chiar daca orasele se aflau la distanta de 100 mile. In iunie 1974 are doua saptamani de concerte alaturi de Count Basie Orchestra si Frank Sinatra, timp in care s-a produs in 17 de reprezentatii.

Incepe sa primeasca recunoasterea calitatilor sale interpretative iar premiile si distinctiile ii onoreaza pe deplin calitatile sale inconfundabile. Astfel, avea sa primeasca de la Ronald Reagan National Medal of Arts iar Franta o face Comandor pour art et lettres de la Legion d'Honneur. Devine doctor honoris causa al mai multor universitati de prestigiu precum Yale sau Dartmouth. Industria muzicala o onoreaza cu mai multe premii Grammy (cele mai multe primite pana acum de o vocalista de jazz).Devine cetatean de onoare al mai multor metropole si capitale de pe tot globul. Dar sanatatea sa intra intr-un declin accentuat. In 1986 suporta o serie de operatii prin care i se monteaza cinci bypassuri coronariene si o valva atriala. I se descopera un diabet zaharat sever care avea sa-i produca afectiuni majore ale vederii in ultimii ani de viata. Cu toate acestea, in anii '90 inregistreaza cea mai mare productie de discuri ale unui jazz singer contemporan. In 1991 avea sa sustina ultimul sau mare concert la Carnegie Hall, unde mai cantase deja de 26 de ori. In 1993, datorita evolutiei diabetului i se amputeaza ambele gambe si devine condamnata la scaunul cu rotile. Cu toate astea mai inregistreaza, desi nu mai apare in public, inca 2 albune. Se retrage la resedinta sa din Beverly Hills pentru a-si creste nepotii si a veghea ca familei sale sa nu-i lipseasca nimic esential. la moartea sa , pe 15 iunie 1996, ca si la moartea prietenului sau Louis Armstrong, in toata California a fost doliu. Cu ocazia inmormantarii sale multe din autostrazile adiacente au fost blocate de multimea venita sa o acompanieze pe ultimul sau drum. Funeraliile sale au fost transmise in direct de 17 posturi de televiziune, de pe toata suprafata SUA. Ella Fitzgerald a fost o femeie timida si modesta, cu un caracter generos si altruist, a avut mereu intelegere pentru problemele altora si si-a dedicat mare parte din viata si averea sa rudelor sale directe. In 1993 infiinteaza propria sa fundatie de caritate chiar pana atunci a sprijinit American Heart Association si, ca o replica in timp fata de originile sale si propria sa copilarie, a finantat generos United Negro College Found. Ca un omagiu muzical adus acestei mari voci a jazzului, care a reusit sa invinga dificultatile majore ale vietii, ce poate fi mai potrivit decat StJames Infirmary, in interpretarea prietenului Louis Armstrong?

Stiri si cate ceva despre doi basisti remarcabili

2010-04-23T15:43:00.008+03:00

Intre 13 si 14 mai , la Dublin, va avea loc Conferinta Boardului IRB la care vor participa toti decidentii internationali si nationali din tarile clasate pe primele 20 de locuri in clasamentul la zi. Adica, implicit, participantele la Cupa Mondiala.
Din declaratiile acordate presei de catre Presedintele IRB, Bernard Lapasset, se vor discuta mai multe teme specifice trendurilor evolutiei mondiale a rugbyului pe baza unei cercetari la care au participat specialisti din toate natiunile majore ale acestui sport. Lapasset a evidentiat cinci mari familii de probleme care vor fi puse in discutie: a. placajele; b.gramezile -prabusiri si refaceri; c.excesul de lovituri cu piciorul; d. angajarea fizica in joc; e. modificari ale regulamentelor. Asupra acestui ultim aspect, presedintele IRB a declarat ca nu se va mai experimenta nici o modificare a actualui set de Laws of the Game pana dupa terminarea Cupei Mondiale 2011. Lapasset a mai declarat ca IRB trebuie sa fie preocupat de evolutia pe termen lung a rugbyului mondial, cu accent pe reintroducerea rugbyului (in 7) ca sport olimpic si in perspectiva urmatoarelor doua editii ale Cupei Mondiale.

SANZAR, organismul colectiv de conducere al rugbyului din emisfera sudica, a finalizat un contract comercial vizand drepturile de televiziune pe perioada 2011-2015. Contractul se ridica la suma de 437 milioane $, cu 34% mai "bogat" decat precedentul contrract similar pe ultimii cinci ani. Valoarea contractului va putea spori cu inca 60 milioane prin vanzarea de drepturi TV aditionale catre cele doua Americi si Asia. Acest contract nu a inclus si posibilitatea ralierii Argentinei la Turneul celor 3 Natiuni si nici modificarea formatului Super 14 in Super 15 pentru ca a fost negociat de circa 8 luni, cand deciziile privind cele doua competitii erau doar proiecte.

Riki Flutey va parasi, dupa incheierea competitiei TOp 14 din Franta, clubul Brive, cu care mai avea contract inca un an. Jucatorul a declarat ca se intoarce la echipa de la care a plecat peste Canalul Manecii, London Wasps. Dar se pare ca mai este dorit, insistent, si de catre irlandezii de la Munster. Dar in Franta va sosi, se pare, mijlocasul la gramada neo-zeelandez Piri Weepu, 26. Daca nu va fi in vederuile selctionerilor pentru meciurile test din aceasta vara, Weepu va pleca mai repede in Europa. Cu 32 de slectii pentru All Blacks incepand cu 2004, dar incepand meciurile ca rezerva in ultimele 14 meciuri din ultimii doi ani, demiul isi doreste ca ultimii ani de cariera sa poata juca intr-un campionat in care se castiga mai bine decat acasa la el, adica la Hurricanes din Wellington.

Dupa aproape un an de recuperare dupa doua accidentari serioase, revine in teren si va juca pentru Ospreys in ultimele meciuri din Celtic League, capriciosul dar si spectaculosul Gavin Hastings. In aceasta perioada de pauza competitionala a avut ocazia sa-si anunte logodna cu cantareata Charlotte Church, cu care are deja doi copii. Gavin Henson a avut destule ghinioane pana acum. Tot datorita accidentarilor nu a putut lua parte la editiile din 2003 si 2007 ale Cupei Mondiale. A fost selectionat de 31 de ori in echipa Tarii Galilor, cu care a si castigat Marele Slam al Six Nations in 2005. In 2001 a fost declarat de catre IRB Best Young Player of the Year.

Acum ma reintorc la aniversarile jazzului. Ziua de azi, 23 aprilie e una speciala pentru ca doi din cei mai proeminenti basisti ai jazzului si anume Charles Mingus ai Paul Chambers si-ar fi sarbatorit azi, daca ar mai fi trait, ziua de nastere.

Charles Mingus s-a nascut in 1922. Ca si multi muzicieni de culoare a avut primele contacte cu muzica prin corurile bisericesti si ascultand la radio inregistrarile si spectacolele vremii. Studiaza formal bassul cu un sef de partida din New York Philarmonic si compozitia cu un celebru profesor al altor maestri, Lloyd Reese. In anii 1940 are primele sale experienta concertistice in ansambluri de renume, Lionel Hampton, Louis Armstrong sau Kid Ory. Din 1950, canta live si inregistreaza cu muzicieni de prestigiu precum Art Tatum, Bud Powell, Charklie Parker, Miles Davis si chiar in orchestra lui Duke Ellington, unde a avut cateva momente de solo. Experienta pe care dobandit-o in anii '40 si inceputul decadei '50 i-ar fi p[ermis sa se lanseze si ca pianist, rol cu care a cochetat in cateva inregistrari. Insa a preferat sa se dedice compozitiei si promovarii propriilor piese ca si a creatiilor altor cativa tineri jazzmani. Drept pentru care a intemeiat propria sa casa de discuri, impreuna cu Max Roach, numita Debut Records si sa infiinteze un fel de atelier de creatie colectiva, Jazz Workshop, in care s-au experimentat multe din compozitiile free jazzului de mai tarziu. O fire impulsiva si cu iesiri necontrolate, Mingus avea sa fie poreclit The Angry Man of Jazz, motiv pentru care a fost, in egala masura, atat detestat cat si adulat. Ca o incununare a temperamentului sau, se cuvine a mentiona si apetitul sau pentru manifestari agresive in cadrul miscarii pentru integrare sociala a afro-americanilor. Acesta e un fapt relativ ciudat dar explicabil daca tinem seama de descendenta sa rasiala usor bizara: pe linie materna a avut ascendenti chinezi si englezi iar pe linie paterna afro-americani si suedezi.

In toata cariera sa a produs peste 300 de compozitii si mai mult de 100 de albume. Dintre cele mai cunoscute se cuvin a fi amintite: Pithecantropus Erectus(1956), Mingus Ah Um (1959), The Clown (1957), Let My Children Hear Music, The Black Saint and the Sinner Lady(1963) sau Tijuana Moods.

In 1963 inregistreaza ca pianist un album special, care avea sa anunte stilul Keith Jasrrett, cu care a incercat sa armonizeze experienta sa de jazzman cu armoniile muzicii clasice. Albumul este Mingus Plays Piano, o raritate pe piata actuala. In 1964 se casatoreste cu Sue Graham Ungaro, nasul de cununie fiind celebrul poet Allen Ginsberg, unul dintre corifeii miscarii contestatare beat. In 1966 este evacuat din motive financiare din locuinta sa din New York. Canta mai putin in urmatorii ani, fiind dedicat mai mult compozitiei si miscarilor sociale. Doar in 1974 revine cu un cvintet cu care avea sa inregistreze doua albume, Changes One, Changes Two. Ca o constanta in compozitia trupei cu care a cantat din 1974-1977 se remarca saxofonistul Charles McPherson, absolvent al celebrului Jazz Workshop, singurul care l-a urmat pe Mingus atatia ani.

Lui Mingus i se datoreaza si cea mai lunga compozitie de jazzz scrisa si interpretata vreodata. Se numeste Epitaph, a fost orchestrata pentru un ansamblu de 31 de persoane si a fost interpretata pentru prima oara pe 3 iunie 1989, la zece ani de la decesul compozitorului. Pentru detalii: Mingus' Magnum Opus: 'Epitaph' In Concert : NPR (fisier audio).

Ultimii sai ani de viata i-au accentuat ciclotimia si depresiile. A ajuns obez si ipohondru. In 1977 este diagnosticat cu scleroza amitropica laterala, o afectiune rara care produce atrofie musculara, fapt ce l-a trimes pe scaunul cu rotile. Ultimele sale compozitii le-a inregistrat vocal, pe banda de magnetofon. Dar muzica sa a ramas nealterata. Un argument vine sa ajute aceasta afirmatie. Si anume inregistrarea de mai jos, Perdido, din 5 noiembrie 1972, Berlin.
.

Paul Chambers s-a nascut in Pittsburgh in 1935. Incepe sa cante la instrumente de suflat in ansamblurile scolate. Mai intai la corn apoi la tuba. Se indragosteste de bas la 14 ani. La 17 ani ia primele lectii sistematice (ce similaritate cu formarea lui Mingus!) cu un contrabasist de la Detroit Symphony Orchestra. De la 15 ani accepta primele influente de jazz, Bud Powell si Chalie Parker, fapt ce a produs oscilatia sa de la muzica simfonica, pentru care se pregatea sa devina instrumentist catre jazz. Se concentreaza pe interpretarile unor basisti deja afirmati precum Oscar Petitford, Ray Brown, Charles Mingus. Alege basul ca instrument care il va reprezenta si incepe seria de turneee cu muzicieni consacrati ai vremii (J.J.Johnson, in principal) si se specializeaza in arta swingului, dobandind o abilitate edxtraordinara a variatiilor de tempo. A fost primul basist major care a intrebuintat arcusul pentru a se exprima in registrul grav, al saxofonului. Intre 1966 si 1962 a fost activ permanent in cvintetul lui Miles Davis. Prima sa mare performanta avea sa vina o data cu duetul cu pianul lui Bill Evans in piesa So What de pe albumul Kind of Blue al lui Miles Davis, 1959. Se desavarseste ca instrumentist de sectie ritmica, calitate care l-a facut extrem de solicitat de multi lideri de proiecte. Dintre ei sa amintim pe Art Pepper, Red Garland, Wynton Kelly. Ca session musician a inregistrat albume antologice cu John Coltrane, Thelonius Monk, Oliver Nelson.

Catre mijlocul anilor '60 cade in capcana foarte comuna, care a lovit multi muzicieni de mare valoare, adictia de alcool si droguri. Combinatia avea sa-l si rapuna, accelerandu-i tuberculoza. Avea doar 33 de ani. Multi muzicieni i-au dedicat piese lui Paul Chambers. Printre ei Sonny Rollins, Tommy Flannagan, Red Garland, Max Roach si John Coltrane.

Asa ca azi, 23 aprilie, la aniversarea celor doi muzicieni, putem afirma, in memoriam, ca aceasta pereche a adus stralucire unui instrument relativ inexpresiv, utilizat doar utilitar in sectiile ritmice ale orchestrelor anilor '50-'60 si a facut din contrabas un instrument solist, pretentios si prietenos, deopotriva.

Putina statistica

2010-04-19T19:21:00.007+03:00

Inainte de a ne juca putin cu cifrele, doua stiri privind miscarea de jucatori:

* Fostul international neozeelandez Greg Somerville, 32, a anuntat ca la sfarsitul sezonului va parasi lotul formatiei din Gloucester. Pentru acesta a jucat in ultimele doua sezoane 32 de meciuri. Nu este clar, data fiind varsta, daca el se va retrage definitiv sau daca isi cauta un nou contract in Europa.

* Cunoscuta uvertura galeza Stephen Jones a dezmintit zvonurile dupa care urma sa semneze un contract cu Leicester Tigers si a anuntat va mai juca inca un an pentru LLanelli Scarlets.

Si acum o scurta privire asupra statisticii finalurilor din doua campionate europene.

In Franta, Top 14 a ajuns in fata ultimei etape. Se cunosc deja echipele care isi vor disputa locurile in semifinale. Dupa cum stiti, Franta are un sistem diferit de cel englez sau de cel din Super14: se califica direct primele doua clasate iar urmatoarele patru isi disputa prin meciuri directe urmatoarele doua locuri. In acest moment, clasamentul este condus de R C Toulon, marea surpriza a acestui an competitional, echipa la care joaca Wilkinson. Aceasta conduce in fata campioanei en-titre, Perpignan, cu un punct. Le urmeaza cele patru echipe care vor juca calificarea in semifinale, in ordinea punctelor: Clermont Auvergne, Castres, Toulouse, Metro-Racing Paris. Acestea nu mai pot fi ajunse, ca numar de puncte indiferent de rezultatele ultimei etape. Cel mai bun atac-618 puncte (24,7 puncte inscrise pe meci)l-a avut Clermont Auvergne iar cea mai buna aparare- Toulouse- 13,7 puncte primite pe meci).

In Anglia, mai sunt de jucat doua etape si restanta Bath-Northampton. In clasamentul Guinness Premiership conduce Leicester Tigers, cu 68 puncte, cu 3 mai multe decat Northampton Saints. Locul al treilea este ocupat de Saracens, cu 61 puncte iar pentru locul al patrulea, calificant in semifinale, se lupta londonezii de la Wasps, 53, cu cei de la Irish, 51. Cele mai multe puncte bonus le-au acumulat tigrii din Leicester, care detin si cel mai bun atac, cu 478 puncte (23,8 puncte pe meci) iar cea mai buna aparare a prezentat-o Northampton, 266 puncte primite (14 puncte pe meci). Sistemul englez al semifinalelor opune prima clasata cu cea de-a patra, cea de-a doua cu cea de-a treia. In momentul de fata se stie doar ca Saracens va juca o semifinala in deplasare, intrucat este mai slab clasata decat ocupanta locului 2, oricare ar fi aceasta.

Pentru comparatie, sa privim putin si siutuatia de la antipozi. Super14 a ajuns doar la a 10-a etapa. Toate competitoarele au cate 9 jocuri. Pe primul loc se afla neozeelandezii de la Canterbury Crusaders, cu 34 de puncte, la egalitate de puncte cu Blue Bulls din Pretoria, care au diferenta mai mica dintre punctele inscrise si cele incasate. Pe locul al treilea tot o echipa sud-africana, Stormers din Cape Town, cu 33 de puncte. Interesant ca ultimele doua locuri sunt ocupate tot de echipe sud-africane, Cheetahs si Lions din Johannesburg. Cel mai bun atac l-au prezentat Bulls, cu 308 puncte inscrise (o medie de 34,2 pe meci) iar cea mai buna aparare a apartinut celor de la Stormers, doar 111 puncte (12,3 puncte primite pe meci).

Cum spuneam intr-una din postarile trecute, in Sud se marcheaza mai mult, in medie si pe meci. Dar acum putem vedea ca si apararile sunt mai eficiente decat cele din Nord. O sa revin in zilele urmatoare cu statistici mai detaliate asupra acestui aspect.

Ca ilustratie video, o prezentare a echipei British & Irish Lions inaintea primului meci test contra Africii de Sud din iunie 2009. Din echipa (de vis) Lions a facut parte si Stephen Jones.

E liniste-n cetate, dormiti in pace!

2010-04-16T17:19:00.010+03:00

Cam asa suna, acum patru-cinci sute de ani, strigatul orar al garzilor care vegheau pe meterezele fortificate ale oraselor medievale din Europa. Cam asa arata si piata stirilor despre rugbyul insular sau cel francez. Numai prin cealalta emisfera pare sa se mai intample cate ceva exciting.

Singurele vesti care vin sa mai anime atentia cronicarilor sunt cele privind piata transferurilor. Antrenor si jucatori vin si pleaca, echipele isi schimba finantatorii, oficialii federali lucreaza prin diverse comitete si comisii. Se pregatesc finaluri de campionate si turneele din vara. E liniste, deocamdata, in cetate.

Cateva miscari de jucatori merita, totusi putina atentie.

De exemplu, Leicester Tigers continua sa se intareasca. Ultimul venit, cel putin pana acum, va fi George Skivington, linia a doua, 27 de ani, de la London Wasps. El a jucat pentru viespi din 2003 de 125 de ori in Premiership si a fost capitanul England Saxons in ultimele doua sezoane si se pare ca va mai fi si in turneele acestora din 2010.

Soan Tonga'uiha renunta la anuntata sa schimbare de club, de la Northampton la Saracens si va ramane la clubul sau actual. El semnase un precontract cu Saracens dar oficialii de la Saints l-au intors, convingandu-l sa mai stea inca doua sezoane. Saracens au depus contestatie dar o comisie a RFU a decis ca precontractul poate fi reziliat, fara daune.

In schimb, Northampton s-a intarit cu aripa de 23 de ani Scott Armstrong, de la Leeds Carnegie. Acesta a reusit 12 eseuri in doua sezoane pentru echipa sa din National One, liga a doua a campioantului englez.

Azi aniversam ziua de nastere a unui instrumentist aparte al scenei americane de jazz, flautistul Herbie Mann. Spun aparte pentru ca nu poate fi incadrat in niciun tipar, gen sau grup din cele uzuale. Insa muzicalitatea si tehnica sa de suflator (a cantat si la saxofon si la clarinet in diverse formule de trupa) sunt unele de exceptie. A fost cel care a "inventat" conceptul world music, inainte ca acesta sa capete circulatie in lumea criticii muzicale. Si aceasta datorita faptului ca fost printre primii americani care au asimilat ritmurile si soundurile sud-americane. Ilustratia de mai jos vine sa va ofere proba acestei afirmatii. De urmarit si percutionistul Tito Puente, un virtuoz brazilian al familiei de ritmuri Bossa Nova.

Ca bonus, o interpretare stil Herbie Mann a temei Memphis Underground, din 1960:

Rugbyul si mediul sau social

2010-04-14T18:14:00.005+03:00

Doua stiri vin sa atraga atentia intr-un moment de respiro competitional. Amandoua reflecta cate ceva din adevarata atitudine pro-sociala a acestui sport. Desi nu voi comenta faptele de mai jos nu ma pot retine sa nu remarc faptul ca, in ciuda comercializarii fara precedent care a lovit si rugbyul, mai exista si evenimente in afara meciurilor, cupelor si camionatelor care sa ne aduca aminte de infasuratoarea umana a sportului.

Recent, pilierul Matt Stevens, 26 de ani, a fost suspendat pe 2 ani pentru consum de substante interzise. Mai precis, metaboliti derivati ai cocainei, care sunt incadrati in categoria "recreational drugs", a substantelor cu un grad mai scazut de nocivitate. El nu va mai avea drept de joc pana in 19.01.2011. Ca urmare a indesirii acestui gen de comportamente in randul jucatorilor profesionisti, forurile conducatoare ale rugbyului englez (si, banuiesc, nu numai ale acestuia)au decis introducerea unor controale mai frecvente atat in timpul competitiilor oficiale cat si, mai ales, in perioadele extra sau intercompetitionale. Probele pozitive vor coduce la suspendari automate de 2 ani, fara posibilitate de apel si de re-analizare, prin asa numitele probe B, ale mostrelor de urina sau sange. Trei organizatii (Rugby Football Union, Premier Rugby si Rugby Players Association) si-au dat maninile pentru a incepe si sustine o campanie impotriva consumului acestor substante, "recreationale". Iar Matt Stevens si-a dat acceptul de a fi ambasador al acestei campanii, in scopul de proteja imaginea acestui joc sportiv si a proteja sanatatea jucatorilor. Implicarea in aceasta campanie sociala nu ii va atrage lui Stevens indulgenta celor care l-au sanctionat dar il va face, cu siguranta, sa nu devina recidivist, fapt care l-ar exclude definitiv din viata sportiva. Iar cum pilierul lui Bath avea deja o cariera in Elite Player Squad, de unde a fost deja exclus, multi alti jucatori vor avea ocazia sa reflecteze asupra imcompatibilitatilor sportului de mare performanta. Deja Stevens se gandeste la revenirea sa in marile competitii dupa terminarea sanctiunii si s-a pronuntat deja pentru noua sa echipa: Saracens.

Un alt "caz" actual il reprezinta mai tanarul dar si mai controversatul Danny Cipriani. Dupa mult discutata sa absenta din lotul Angliei pentru Six Nations 2010, Cipriani avea sa anunte ca din sezonul 2010-2011 si-a gasit un loc in randul Melbourne Rebels, viitoarea componenta a Super 15. Stirea este relativ veche. Dar prestatiile sale in cadrul meciurilor pe care echipa sa de club, London Wasps au redeschis dosarul acestui jucator de performanta. Mai ales dupa meciul din cadrul sferturilor de finala a Amlin Challenge Cup de sambata trecuta, unde a contribuit decisiv, 17 puncte din care un eseu, la victoria asupra celor de la Gloucester pentru accesul in semifinale. Pana la plecarea sa catre Australia, Cipriani s-a angajat si el intr-o campanie antirasista si de combatare a discriminarii pe criterii etnice si rasiale. El a dezvaluit, in premiera, ca si el are origini diferite rasial. Publicul avea sa afle ca tatal sau este originar din Trinidad-Tobago, arie cunoscuta in Anglia drept Indiile de Vest. Tatal si-a parasit amiabil familia pe cand tanarul Danny, deja cadet la Wasps Academy of Rugby, avea 9 ani pentru ca tija metalica pe care o avea intr-un femur nu se impaca cu clima racoroasa a Angliei. Dupa despartirea de tata, mama Cipriani a facut eforturi supraumane, lucrand ca sofer de taxi in schimburi prelungite, pentru a-i asigura junelui Danny educatia intr-un stabiliment privat si permitandu-i astfel sa continue sa spere ca va juca, candva, in rugby-ul mare. Dupa o astfel de istorie de viata, mai poate cineva sa se supere pe nazurosul Danny Cipriani? Chiar daca astfel de povesti, de mare impact comercial si atitudinal, pot servi de minune unor campanii sociale,de antidiscriminare, performanta in rugby se cladeste pe cu totul alte criterii. Poate ca Cipriani a fost considerat relativ imatur (caracterizarea lui Rob Andrews: slightly mature) si asta a fost motivul pentru amnarea convocarii lui in Elte Squad. Poate ca Cipriani a fost mai neconformist uneori si a imbratisat atitudini contestatare (in calitate de metis, minoritar deci). Dar niciodata nu i-a fost contestata calitatea intrinseca de elite player. Sunt absolut convins ca in footballul englez, un caz Cipriani ar fi facut cu mult mai multe valuri si ar fi consumat cantitati mai insemnate de adrenalina. Dar in rugby lucrurile nu stau inca asa, din fericire. Amanarea consacrarii lui Cipriani este un gest deliberat. Junele Danny inca nu este pregatit de marea performanta, inca nu si-a definit identitatea si, ca atare, poate ceda psihic oricand. Acceptul pentru implicarea sa in campaniile antirasiste a fost un gest incipient matur. Dazvaluirea voluntara a originii sale etnice, tinuta in mare secret pana mai ieri, va conta ca o eliberare. Si activitatea sa in Australia, chiar daca va fi doar pentru un an (desi contractul este pe o perioada mai lunga) il va intari si ii va configura, cu siguranta, psihicul. Il vom vedea cu siguranta in 2011 in squadul Angliei. Si acesta va fi marele castig, un alt jucator de mare performanta, cu moral si de mare determinare. Si inca o data, socialul din jurul rugbyului va avea sa invinga maruntele nise labirintice ale vietii ordinare.

Mai mult de doua stiri dar tot doua aniversari

2010-04-12T18:20:00.010+03:00

Stiri.
* Aripa scotiana Thom Evans, accidentat grav in meciul cu reprezentativa Tarii Galilor are, la mai bine de o luna dupa accident si trei operatii, sanse de 50%/50% sa mai mearga vreodata. Thom Evans, 25, a fost selectionat de cinci ori in echipa Scotiei si era considerat o speranta a noului val de jucatori. Fratele sau, mai mare si mai selectionat, Max, joaca pentru Glasgow Wariors si este titular in XV-le de baza al Scotiei. Daca va recupera, lui Thom Evans ii este propusa cariera de model. Ce ironie!
* Fundasul Leon Mc Donald, 32, 56 de selectii pentru All Black, se retrage din rugby. Actualmente este legitimat la o echipa din campionatul Japoniei. S-a accidentat acum 10 luni si de atunci nu a mai jucat desi antrenamentele sale de recuperare au fost reusite.
* O noua achizitie la Leicester Tigers, aripa argentiniana Horacio Agulla. Acesta a semnat un contract pentru doi ani, in vederea inlocuirii, la sfarsitul sezonului, a irlandezului Johne Murphy, care a jucat in cinci ani 37 partide si a inscris 61 puncte pentru Tigers. De precizat ca intre Johne Murphy si fundasul Geordan Murphy, alt irlandez al celor din Leicester, nu exista nici o legatura de rudenie.
* Daniel Carter a ajuns cel mai prolific marcator de puncte din Super 14, atingand recordul de 1022 de puncte. Vechiul record, despre care am mai scris, era detinut de Stirling Mortlock, cu 1019 puncte. Carter a marcat din cinci penalitati in victoria pe care Crusadres le-a administrat-o australienilor de la Waratahs. De notat ca Dan Carter joaca in Super 14 doar din 2003 si a lipsit un an din competitie, pe durata contractului cu Perpignan, cand a stat mai mult accidentat.

Si acum ,aniversarile zilei, Lionel Hampton si Herbie Hancock.

Lionel Hampton s-a nascut in 1909 la Louisville, Kentucky. Orfan de tata, se muta-impreuna cu mama sa, mai intai in Birmingham, Alabama si, mai apoi, in Chicago, Illinois. Ia lectii de tobe la St.Elisabeth High School. Din 1920 este titular in Chicago Defender Newsboys Band ca baterist. Canta in diverse trupe locale pana cand alege sa plece pe coasta de vest pentru a se inscrie la cursurile de muzica ale Universitatii Califoniei de Sud. Lucreaza noaptea ca barman pentru a-si plati studiile. Descopera atractia sa pentru un instrument secundar si destul de putin expresiv, vibrafonul si intra, pe acest "post" in formatia Les Hite unde va avea ocazia sa-l acompanieze pe Louis Armstrong, alaturi de care ne va oferi primul sau solo de vibrafon, Memories of You. In acelasi an isi intemeiaza primul sau grup, Paradise Ballroom. In 1936 este angajat de Benny Goodman si produce primele sale discuri ca solist alaturi de muzicieni precum Count Basie, Cab Calloway. De notat ca Hampton a fost promovat de acelasi eficient scouter John Hammond, despre care am mai vorbit. Cu trioul Benny Goodman, Teddy Wilson si Gene Krupa, au format primul grup inter-rasial care a cantat in public intr-o perioada in care jazzul era dominat de big banduri. In 1940 il paraseste pe Goodman si are primele succese cu propriul grup, ocazii cu care avea sa-i aibe ca invitati pe Quincy Jones, Dexter Gordon, Art Farmer, Charles Mingus sau Oscar Dennard. Orchestra Lionel Hampton a fost foarte populara in anii '40-'50. Mai reuseste colaborari cu Wes Montgomery, Dizzie Gillespie, Oscar Peterson, Art Tatum, Stan Getz, Arnett Cobb sau vocaliste precum Dinah Washington. In anii '60 formula sa concertistica intra intr-un oarecare declin ca si marea majoritate a big bandurilor, poate cu exceptia Count Basie sau Duke Ellington. Totusi participa la showuri TV si turnee mondiale. Face opere caritabile, devine interesat de sionism si devine membru al bisericii scientologice, la 65 de ani. Intra in masonerie si ajunge la gradul 33. In 1997, apartamentul sau din New York infrunta un incendiu, in care aveau sa dispara, alaturi de alte bunuri, toare onorurile cu care a fost gratulat de-a lungul activitatii sale. In 1991, are un atac cerebral pe scena, la Paris si isi revine cu mare greutate. Efectele acestuia plus o artrita cronica progresiva aveau sa-l conduca in lumea celor drepti pe 31 august 2002, la 93 de ani.

Ca suport video, va ofer o inregistrare istorica, prima editie a emisiunii ce avea sa dea si numele unei sectiuni a istoriei jazzului, Rhytm and Blues. Transmisia live din 1954 avea loc la Apollo Theatre in New York iar stilul era dedicat exclusiv muzicienilor afro-americani. Big bandul acompania diversi solisti. In acea emisiune aveau sa apara Count Basie, Sarah Vaughn, Big Joe Turner, Cab Calloway, Nat King Cole. Vezi si http://arhive.org/details/rhytm... Count Basie se joaca la tobe.

O alta inregistrare video pe care o puteti urmari dateaza din 1957 si avea sa fie una din piesele care l-au consacrat pe Hampton drept supremul vibrafonist, Flying Home

Herbie Hancock s-a nascut in Chicago, pe 12 aprilie 1940. Incepe cu educatie muzicala clasica, studii de pian, inca de la sapte ani. La 11 se produce in public, interpretand cu Orchestra Chicago Symphonie partea intaia a Concertului nr.5, in re major, de Mozart si, mai tarziu in acelasi an, Concertul Brandemburgic nr.2 al lui J S Bach. In perioada sa studioasa din adolescenta, urmareste exrecitii de compozitie si armonie pe inregistrari destul de diverse, grupul Hi-Lo, devenit ulterior Singers Unlimited (grup de acompaniament al lui Frank Sinatra), pianisti precum Wynton Kelly, McCoy Tyner sau suflatori ca Miles Davis sau John Coltrane. la 18 ani incepe studiile de inginerie fizica la Colegiul Grinell de la Iowa University din Des Moines. Dupa doi ani renunta si incepe propria cariera de mizician. Ia contactul cu Chris Anderson, un pianist orb de mare virtuozitate, care ii devine mentor in ale armoniei. In 1961 revine la Chicago, unde lucreaza la armonie cu Coleman Hawkins si Donald Byrd. Cu Byrd, trompetist, are o relatie mai speciala iar acesta il prezinta pe Hancock lui Vittorio Grannini, cu care studiaza timp de un an compozitia de jazz. In Chicago avea sa-si castige o notorietate suficienta datorita prestatiilor sale live din cluburile specializate. Pana la data aparitiei primului sau album solo, Takin' Off,1962, va canta alaturi de Phil Woods si Oliver Nelson, ca trio. Piesa Watermelon Man de pe acest album, avea sa-i atraga atentia lui Miles Davis, care era in cautarea unor instrumentisti cu care sa-si construiasca noul sau cvintet.

In mai 1963, Miles Davis isi prezinta noua sa trupa: Wayne Shorter(Sax tenor), Ron Carter (bass), Hancock (pian), Tony Williams, 17 ani(tobe). Sectia ritmica a cvintetului Miles Davis este si azi evocata pentru inovatie si flexibilitate in special datorate experimentelor lui Hancock, care exploreaza coarde si registre inca neexplorate ale pianului si armonii in stilul expresionist al lui Claude Debussy.

In paralel cu activitatile din trupa lui Davis mai lucreaza in alte proiecte si cu alte colaborari, cu membri din echipa de muzicieni sub contract cu Blue Note: Grant Green, Kenny Dorham, Bob Brookmeyer, Freddie Hubbard, Stan Getz. In 1965 avea sa inregistreze Empyrean Isles (1964) si Mayden Voyage (1965), ambele cu mare succes la public. Amandoua albumele aveau sa defineasca trecerea, datorata in primul rand lui Herbie Hancock, la stilul post-bop, o deschidere modernista si mai atonala a jazzului modern. In 1968 avea sa-si formeze propriul sextet, dupa despartirea de Miles Davis, iar cu acesta va intra, pana in 1973, in era instrumentelor amplificate electronic. Hancock introduce in jazz sintetizatoarele, programate de nu mai putin celebrul inca de atunci Pat Gleason. In 1973 apare primul disc de jazz vandut in peste un milion de exemplare, Head Hunters cu care incepe o alta etapa a jazzului modern, jazz fusion cu accente de funk si rhytm and blues. Desi se despartise de ceva vreme de Miles Davis, nu avea sa ramana indiferent la soundul albumului acestuia, Bitches Brew si incepe sa compuna piese pentru mixul dintre instrumente acustice si instrumente amplificate electric. In 1976 ii este dedicata o zi intreaga in cadrul Festivalului de la Newport, ocazie cu care reuneste o parte a vechiului cvintet al lui Davis-Shorter, Hubbard, Carter, Williams. Asa se naste VSOP (Very Special Onetime Performance), un proiect celebru pentru experimentele propuse. In 1977 se converteste la budism si incepe sa aibe o viata muzicala in dublu registru: o sectiune comerciala, destinata exclusic spectacolelor si turneelor si un segment dedicat explorarilor si experimentelor muzicale carora le ra, de mult, dedicat. In 1978, inregistreaza un duo acustic cu Chick Corea. Infiinteaza in 1981, Trio, cu Ron Carter si Tony Williams, cu care pleca in turnee iar in 1982, prin adaugarea lui Wynton Marsalis, vor scoate Quartet. In 1983, piesa Rockit, de pe albumul Future Shock, devine un single de mare succes la fidelii sai, hit pe MTV, 5 premii MTV Awards si alte onoruri.

In 1986 compune muzica si joaca in filmul Round Midnight, titlul acestuia fiind inspirat din piesa cu acelasi nume, din perioada colaborarii cu Davis. Filmul este o biografie imaginara a saxofonistului Lester Young iar la compozitiile muzicale care sustin pelicula au mai contribuit John McLaughlin, Wayne Shorter si Freddie Hubbard. In film mai apar, in roluri episodice, Martin Scorsese si Philippe Noiret. In 1990 intreprinde un lung turneu mondial cu cvartetul compus din Jack De Jhonette, Dave Holland si Pat Metheny iar in 1994 aduce un Tribute to Miles, impreuna cu Ron Carter, Tony Williams si Wallace Rooney, trompeta. Cu acest album, aveau sa castige un Grammy pentru cel mai bun album, inca o premiera in istoria jazzului. Incepe sa exploreze, tarziu dar sigur, si zonele vocale ale jazzului, oferindu-ne inregistrari cu mau multi solisti printre care Joni Mitchel, Paul Simon, Annie Lennox, Sting, Stevie Wonder. In 2006 apar 2 albume de reluari ale unor piese mai vechi sub titlul Essential Herbie Hancock. Pentru albumul River: the Joni Letters, 2007 (dedicat prietenei sale Joni Mitchel)avea sa mai ia un Grammy 2008 pentru cel mai bun album al anului. In ianuarie 2009 canta la inaugurarea presedintiei lui Barack Obama si din 2009 este numit titular al catedrei de jazz a Los Angeles Philarmonic.
Pantru intreaga lui activitate a primit premiul Harvard Foundation Artist of the Year 2008, o a doua onoranta distinctie dupa titlul de Jazz Master al National Endowment for Art, 2004. La multi ani, Herbie Hancock,chiar daca ne gandim la tine din Romania!

Semifinalele Heineken Cup: Franta 2 - Irlanda 2

2010-04-10T21:58:00.005+03:00

Dupa 3 meciuri, se cunosc deja semifinalistele. 2 echipe din Irlanda, Munster si Leinster (detinatoarea trofeului), Biarritz si castigatoarea din confruntarea Toulouse- Stade Francais, meci al marilor orgolii pariziene.

In primele trei meciuri, desfasurate vineri si sambata, rezultatele au fost, oarecum, normale. In primele doua, scorul a fost absolut identic, 29-28, cu desfasurari care au tinut spectatorii cu sufletul la gura pana in ultima secunda. In primul meci, Leinster era sa fie eliminata in utimele secunde prin dropoalul (ratat) al lui Broke James. Dar norocul a ajutat-o sa supravietuiasca si a castigat. Condusi dupa prima repriza irlandezii au avut forta sa revina si sa stranga suficiente puncte ca sa ajunga in avantaj in minutul 80, in ciuda celor trei eseuri ale lui Julien Malzieu, carora nu le-au putut opune decat cele doua eseuri ale lui Heaslip. James a prins o zi proasta de transformari de picior si astfel le-a facut irlandezilor treba mai usoara. Elevii lui Michael Cheika, viitor coach al lui Stade Francais, au reusit sa transforme mai multe penalitati decat francezii si au castigat, la limita, un loc in careul fruntas. In cel de-al doilea meci, biarotii au dat o lectie de determinare galezilor de la Ospreys, chiar daca au jucat in Spania, la San Sebastian, la cativa zeci de kilometri de stadionul lor. Si aici s-a evidentiat un international francez, Damien Traille, autor a trei dropgoaluri. Cea mai frumoasa faza a fost sprintul in eseu a lui Takudzwa Ngwenya, care a alergat 70 de metri ca sa inscrie eseul care i-a desprins, in final, pe biaroti. Foarte buna prestatia lui Yachvili, superior in executia loviturilor de pedeapra in comparatie cu oponentul sau, Dave Biggar. Desi galezii au inscris un eseu mai mult, punctele nu le-au fost suficiente pentru victorie.

In al treilea meci, irlandezii de la Munster au invins la Limmerick revelatia Premiership, Northampton, destul de concludent, 33-19. Diferenta au facut-o cele patru eseuri irlandeze (dintre care doua semnate Doug Howlett) si un joc mai bun pe inaintare. Apararea irlandezilor a fost penetrabila ori de cate ori englezii au avut sansa atacului. Uvertura engleza, Steve Myler, 20, putea face diferenta la un moment dat dar lipsa de experienta si de claritate in joc nu au fost de partea sa. In final au invins cei mai maturi, adica irlandezii.

Maine se va decide cea de-a patra finalista, Stade Francais sau Stade Toulousain. Ma hazardez la un pronostic, Stade Francais, data fiind lipsa de forma a toulousanilor si indiferent daca meciul se joaca la Toulouse. Se va remarca Bastareaud, omul din banlieux.

Asa incat in semifinale se vor intalni (daca pronosticul imi reuseste) Biarritz cu Munster si Leinster cu Stade Francais. Asadar, doua echipe din Irlanda vs. doua echipe din Franta. Interesant.

De ce bat tobele, mama?

2010-04-08T10:34:00.006+03:00

Astazi Steve Gadd implineste 65 de ani. El este unul din tobosarii contemporani majori insa poate fi si pe lista scurta a drummerilor din intreaga istorie a jazzului. Nascut intr-o periferie a orasului Rochester, New York, primeste primele lectii de tobe la 7 ani, "profesor" fiindu-i propriul unchi, muzicant intr-una din fanfarele US Army. La 11 ani a fost prezentat intr-o emisiune radio de catre Dizzie Gillespie. Urmeaza licee specializate de muzica: Manhattan School of Music ai, mai apoi, Eastman School of Music din Rochester. Are ocazii se se produca cu Chick Corea sau Joe Romano. Prima inregistrare o face la 23 de ani, cu formatia lui Chuck Mangione. Incorporat fiind, a facut parte trei ani din US Army Music Program si a colindat lumea cu Jazz Ambassadors of the US Army Field Band, un big band cu misiuni mai curand propagandistice.

In 1972, impreuna cu Tony Lewin si Mike Holmes, formeaza un trio cu care va canta in cluburile din New York si se stabileste definitiv in Manhattan. Incepe turul studiourilor, datorita numelui sau si a cotei in continua crestere. Participa la inregistrarile lui Chick Corea in seria Return to Forever. Se asociaza lui Chet Baker in 1974 si are primele contacte cu grupul muzicienilor care promoveaza miscarea free jazz. In 1976, impreuna cu Richard Tee, Eric Gale si si Cornell Dupree formeaza grupul Stuff, mai intai pentru contracte de club pentru ca, pana in 1981, sa scoata 5 albume, ultimul din serie fiind Best Stuff, cu un sound excelent.

Mai se numara printre fondatorii grupului Steps Ahead alaturi de fratii Randy si Mike Brecker si Mike Mainieri dar ii va ceda in curand locul sau la tobe lui Peter Erskine, pentru a se reintoarce la colaborari pe proiecte. Va mai canta alaturi de Manhattan Jazz Quintet, Herbie Hancock, Ron Carter, George Benson. In 1984 infiinteaza a treia sa formatie, Gadd Gang, cu care avea sa scoata pana in 1991 inca cinci albume, dintre care este de remarcat ultimul, 1991, Gadd Gang. Mai participa la inregistrari de studio, alaturi de Al DiMeola, Aretha Franklin, Paul McCartney, Michel Petrucciani, Frank Zappa, Eric Clapton, B.B.King.

Steve Gadd este un virtuoz al tobelor, om de show si, in egala masura, un swingman perfect adaptabil oricarui ritm sau oricarei linii melodice. A cochetat, pentru a tine pasul cu complexitatea dezvoltarilor recente din jazz si cu ritmurile sud-americane, atat de specifice in productiile de etho-jazz, de mare popularitate in prezent. La 65 de ani inca mai poate fi vazut si ascultat in turnee si, ca invitat, in multe proiecte de pe tot globul.

Doua stiri, doua aniversari

2010-04-07T09:32:00.008+03:00

Mai intai stirile.

* Dupa 13 ani de fidelitate neconditionata fata de Leicester Tigers, la final de contract, uvertura Sam Vesty, a ales sa imbrace tricoul echipei din Bath din urmatorul sezon. Datorita formei sportive a lui Toby Flood si a lui Jeremy Staunton pozitia lui Vesty in echipa pare a fi din ce in ce mai nesigura. Vesty, 28, doreste sa mai joace in Guinness Premiership. Sam Vesty a fost international englez sub comanda lui Clive Wooodward.

* Se pregateste o Supercupa a Campionilor in Rugby, de gen castigatoarea Heineken Cup vs. castigatoarea Super 14. Oficiali europeni, sud-africani, australieni si neo-zeelandezi discuta in aceasta luna chiar data si locul desfasurarii acestui super-meci. Se avanseaza ideea inceputului lunii decembrie, intr-o locatie neutra, gen Dubai sau Monaco. Data desfasurarii, insa, pune probleme pentru cei din emisfera sudica: europenii sunt la sfarsitul sezonului lor comptetitional iar cei din sud inca nu si l-au inceput. Voci mai ambitioase sau mai vizionare, cum preferati, vad posibila chiar si un play-off al celor doua mari competitii,din nord si din sud, la care sa participe castigatoarele campionatelor din SANZAR plus Anglia plus Franta. Evident, cei mai galagiosi, din cauza acestei discriminari, vor fi irlandezii. Oricum va fi, vom avea inca o super-competitie. Sau, depinde in ce cheie cititi, inca un prilej de a face ceva bani in plus din afaceri sportive.

Si acum, aniversarile. De ce doua? Pentru ca s-a intamplat ca doua mari personalitati care au scris istoria jazzului sa se nasca in aceeasi zi, de 6 aprilie. Ele sunt Billie Holiday si Frank Hubbard. Mai exista asemenea aniversari twin : 22 aprilie pentru Charles Mingus plus Paul Chambers; 29 august pentru Charlie Parker plus Dinah Washigton; 23 septembrie pentru Ray Charles plus John Coltrane; 13 octombrie pentru Lee Konitz plus Art Tatum; 6 decembrie pentru Dave Brubeck plus Miroslav Vitous.

Billie Holiday (pe numele sau real Elinore Harris) s-a nascut in 1915 la Philadelphia. Parintii sai nu au fost casatoriti fapt ce a produs despartirea pe cand Elinore avea doar 3 ani. La 15 ani avea sa se mute, cu mama sa, la New York, in Harlem. Acolo incepe sa-si valorifice experienta sa muzicala de cor si vocea de exceptie. Incepe sa canta prin cluburi, unde avea sa fie descoperita de scouterul de muzicieni de jazz John Hammond II. Hammond i-a mai dat scenelor, printre altii, pe Count Basie, Aretha Franklin, Stevie Ray Vaughn, Leonard Cohen sau Bruce Sprinsteen. La 18 ani scoate primul single, My Mother's Son-in-Law si are prima aparitie in clubul Apollo. Ceea ce echivala, ca in multe alte cazuri, cu consacrarea. Avea sa cante in curand cu nume deja lansate precum Lester Young, Artie Shaw si alti muzicieni albi. Consumul si adictia de droguri avea s-o poarte la sfarsitul aceluiasi an la puscarie, fapt care mai avea sa se repete de-a lungul carierei sale. Un detaliu ce nu poate fi tinut ascuns de catre biografii sai ne arata ca in adolescenta se prostitua alaturi de mama sa, inca din Philadelphia. La 11 ani a fost violata, pe vremea cand era incredintata temporar unei familii, pe durata executarii unei pedepse cu inchisoarea de catre mama sa. Pseudominul sau de scena vine de la Billie Dove, acrtita sa preferata si de la Clarence Holiday, tatal sau natural, muzician in orchestra lui Fletcher Henderson.

Ca muzician, o data cu consacrarea, avea sa cunoasca si succesele la public. Pana la sfarsitul razboiului urca pe scena alaturi de Teddy Wilson, Count Basie, Lester Young si Artie Shaw. Dupa noiembrie 1944, cand trece sub contract la Decca Records, incepe perioada ei cea mai fertila din punct de vedere muzical. Reia cantece mai vechi ale sale, din perioada Teddy Wilson, toate incarcate de ecourile dramelor sale sentimentale: No Good Man, Good Monring Heartache, There Is No Greater Love, Solitude, Easy Living. In 1947 sta iar , pentru un an, in inchisoare pentru detinere si consum de narcotice. La iesire ii este organizat un concert la Carnegie Hall (o onoare pentru un muzician de culoare la acea vreme)dar care nu va fi inregistrat, asa cum era obiceiul.

La inceputul anilor '50, temele sale devin mai apropiate de sentimentele sale religioase (fusese botezata catolic la 10 ani). Produce o noua versiune a God Bless the Child si scrie una din piesele sale celebre, This is Heaven to Me, cu acompaniament orchestral de coarde si suflatori, alaturi de cor. Viata sa sentimentala devine un dezastru. Relatiile cu barbati violenti , consumul de alcool si droguri ii deterioreaza iremediabil vocea, desi ultimul sau sot, Louis McKay, recuperator al Mafiei, reuseste o vreme sa o tina departe de droguri. Reuseste totusi un contract cu Verve Records unde scoate doua albune, cu care are succes comercial. In 1956 sustine doua concerte, cu casele inchise, la Carnegie Hall. Incepe sa-si povesteasca viata unui reporter de la New York Post, William Dufty, cu care va cosemna aparitia, in acelasi an, a volumului Lady Signs the Blues. Ultimul sau album, Lady in Satin, Columbia Records avea sa se vanda in mai mult de trei sute de mii de exemplare.

Pe 31 mai 1959 este arestata din nou pentru consum de droguri (era recidivista deja) dar datorita starii ei de sanatate (ciroza avansata) este internata in spital, unde avea sa se si stinga din viata in iulie acelasi ani. La moartea ei avea 750 de dolari in portofel si 0,7 dolari in contul bancar.

In video veti gasi, alaturi de Billie Holiday pe cativa din greii perioadei anilor '50, Ben Webster, Gerry Mulligan, Coleman Hawkins, Roy Eldridge, Doc Cheatham, reuniti intr-o trupa de tip All Stars Band pentru a acompania diva.

Ce este de remarcat la Billie Holiday, mai ales dupa anii '50 este tendinta de a modela interpretarile sale vocale dupa liniile melodice ale instrumentelor, fapt care i-a dat posibilitatea sa fie o vocalista, printre primele, cu un atat de bun control al tempoului si frazarii. Vocea sa foarte speciala este, si astazi, usor de recunoscut, indiferent de calitatea inregistrarilor.

Celalalt aniversat azi este un trompetist, Freddie Hubbard. Nascut in Philadeplphia in 1938, Hubbard avea sa fie un exponent de seama al stilului free jazz din anii '60. Incepe educatia si practica muzicala direct cu trompeta in orchestra liceului Jordan Conservatory. La 17 ani colaboreaza deja cu fratii Montgomery, Wes si "Monk" ca si cu orchestra lui James Spaulding. La 20 de ani se muta la New York, unde incepe activitatea sa de club, alaturi de Sonny Rollins, Eric Dolphy, J.J.Johnson, Quincy Jones. In 1960 inregistreaza cu McCoy Tyner albumul Open Sesame. In 1961, alaturi de John Coltrane lanseaza Ole Coltrane iar cu trioul lui Wayne Shorter scoate poate cel mai faimos album personal, Ready for Freddie. De altfel perioada anilor '60 avea sa fie si cea mai prolifica pentru destinul deja experimentatului trompetist: 12 albume proprii si alte 31 albume in care a cantat ca sideman. Printre partenerii sai de scena se pot enumera: Oliver Nelson, Eric Dolphy, Herbie Hancock, Wes Montgomery, Wayne Shorter, Art Blakey, Bill Evans. Recunoasterea valorii sale vine si din faptul ca majoritatea albumelor au fost inregistrate la Blue Note Records, o eticheta a elitelor.

Cele mai mari succese comerciale aveau sa vina, insa, in anii '70. Titluri precum Red Clay, First Light, Straight Life, Sky Dive sunt si azi mentionate de istoricii si criticii de jazz drept cele mai reprezentative pentru perioada free jazzului. In 1977 scoate o serie de 4 albume impreuna cu Herbie Hancock, Wayne Shorter, Tommy Williams si Ron Carter seria V.S.O.P.(aluzie la vinurile rare, de calitate si origina controlata): printre care VSOP, VSOP Quintet, VSOP Tempest in Colloseum.

Din anii '80, Freddie Hubbard incepe sa se dedice turneelor si activitatilor concertistice aducatoare de venit. Turnee in Canada, Europa, Asia. O afectiune la buza superioara (vitala pentru un trompetist) avea sa-l tina departe de scena doi ani, 1992-1994. In 2006 primeste deplina recunoastere, ia premiul Jazz Master al National Endowment for Arts. Starea sanatatii sale se inrautateste, problemele cardiace se amplifica iar in ultimii sai doi ani de viata, 2006-2008, spitalizarea si ratele la creditele sale ipotecare sunt platite de catre Jazz Foundation of America. Se stinge pe 29 decembrie 2008, lasand in urma 60 de albume proprii si contributii soliste pe alte 51.

In video il regasim pe Freddie Hubbard in 1987, intr-un club de jazz din Budapesta, interpretand alaturi de muzicieni unguri, celebra tema Autumn Leaves.

In memoriam Gerry Mulligan

2010-04-05T23:59:00.009+03:00

Astazi ar fi implinit 83 de ani, varsta la care destul de putini jazzmani ajung. S-a nascut in 1927, in Queens, New York. Datorita profesiei tatalui, inginer, familia sa s-a mutat deseori prin orasele Americii. Isi incepe educatia muzicala cu pianul, apoi cu clarinetul. Datorata profesorului sau de saxofon, este inclinat catre aranjamente ale pieselor pe care diversele big banduri la prezentau la statiile de radio. Elev de liceu fiind, are indrazneala de a propune solutii orchestrale pentru unele piese ale renumitelor, atunci, trupe Tommy Tucker si Elliot Lawrence. Este acceptat ca aranjor dar isi continua si activitatea de instrumentist, exprimarea sa muzicala fiind dirijata catre saxofonul bariton, instrument relativ secundar in aria solistica.

O intamplare ce tine de personalitatea lui Mulligan avea sa-l lanseze in lumea “mare”. In 1945 este invitat la un concert special al Academiei de muzica din Philadelphia, la care se anuntasera cateva din vedetele radio ale momentului, Charlie Parker, Dizzie Gillespie si Sarah Vaughan. Mulligan isi face incalzirea in culise, crezand ca fusese invitat pe scena. Parker il aude si il invita in concert, unde a cantat “speriat de moarte”, cum avea sa recunoasca mai tarziu.

In 1946 intra, prin concurs, in trupa lui Gene Kruppa si mai apoi in cea a lui Claude Thornhill, pentru care scrie si aranjeaza diverse piese. Il cunoaste pe Gil Evans si impreuna cu acesta incepe sa colaboreze la diverse proiecte, impreuna cu Charles Mingus, Lee Konitz, George Russell, Thelonious Monk, Miles Davis, Jack "Zoot" Sims. Tot cu Gil Evans contribuie la formarea nonetului lui Miles Davis, pentru care compune si aranjeaza cateva piese bine-cunoscute azi, Jeru sau Venus de Milo si aranjeaza compozitia lui Davis Godchlid.

Activitatea lui Mulligan in miscarea jazzistica newyorkeza se concentreaza mai ales pe compozitie si aranjament pentru improvizatii in context orchestral. Partiturile semnate Mulligan erau pentru grupuri de noua instrumente, incluzand printre ele si alamuri mai putin uzuale precum tuba sau cornul francez. Aceste contributii aveau sa se concretizeze, ani mai tarziu, sub forma unui album care a dat numele perioadei respective, Birth of the Cool, si avea sa devina printr-o ciudatenie de care numai marile talente sunt responsabile, stilul West Coast Jazz.

Se intoarce in orchestra lui Claude Thornhill si inregistreaza in nume propriu primul album, in 1951. In 1952 il cunoaste pe Chet Baker si intemeiaza primul cuartet fara pian, ceva ce, la vremea respectiva , era o ciudatenie fara seaman. Colaborarea cu Baker avea sa aduca prima inovatie majora semnata Gerry Mulligan, inlocuirea sectiei ritmice prin utilizarea contrapunctului in compozitie si improvizatie. Cu aceasta reteta pleaca sa cucereasca Coasta de Vest. Cuartetul Mulligan-Baker, cu Carson Smith –bass si Chico Hamilton-tobe avea sa cunoasca o vreme de unanima recunoastere, alaturand, de-a lungul a doi ani, numeroase colaborari cu nume precum Bob Brookmeyer, Zoot Sims, Art Farmer sau Red Mitchell. Cu acest cuartet, avea sa concerteze multa vreme in turneee, alaturi si de orchestra lui Duke Ellington, pe care-l considera compozitorul sau favorit si cu care impartasea pasiunea pentru trenuri si cai ferate.

In 1954 se produce la Festivalul de la Paris cu un nou cuartet din care lipsea trompeta lui Chet Baker. Echilibrul formatiei era asigurat de trombonistul Bob Brookmeyer. La bass Red Mitchell iar la tobe Frank Isola. In 1956, experimenteaza un sextet , alaturi de Jon Eardley si Zoot Simms. In 1958 se reintoarce la formula in cuartet iar in locul lui Art Farmer revine Chet Baker.

Sfarsitul anilor ’50 si inceputul anilor ’60 este o perioada de turnee si experimente. In 1960 infiinteaza o trupa de 13 muzicieni, Concert Jazz Band, dorind sa-si valorifice ultimele idei de aranjamente orchestrale. Prin formula trupei au trecut, pe rand, diversi instrumentisti de valoare, precum saxofonistii Zoot Simms, Phil Woods, Gene Allen, trompetisti ca Doc Severinsen, Clark Terry sau Thad Jones, basistii Buddy Clarke, Bill Crow, trombonistii Bob Brookmeyer sau Willie Davis. Cu toate aceste nume prezente se pare ca succesul l-a ocolit. In 1961 inregistreaza albumul Holliday with Mulligan, album pe versurile partenerei sale de atunci, Judy Holliday, si la care mai participa Ralph Burns, Bill Finegan, Al Cohn, and Bobby Brookmeyer. Albumul a fost pus in vanzare doar in 1980.

In 1964 incepe colaborarea cu cuartetul lui Dave Brubeck care avea sa dureze pana prin 1973. Tot in 1964 inregistreaza nu mai putin de cinci albume pentru Verve Records, casa de discuri a lui Norman Granz. Cu cuartetul Brubeck in turneu avea sa ajunga si Bucuresti in 1964.

Anul 1971 avea sa constituie o alta piatra de hotar in cariera lui Mulligan si, de ce nu?,chiar in istoria jazzului. Isi propune sa impace big bandul clasic cu viziunea sa moderna despre armonia orchestrala. Experienta din perioada Concert Jazz Band, fara pian, impreuna cu experienta cu cvartetul pianistului Dave Brubeck au produs un tip de fuziune de o calitate noua, compatibila cu alte genuri muzicale. Prin aceasta “poarta”, Mulligan avea sa intre in lumea muzicii orchestrale simfonice. In 1965 compusese deja un cvintet cu acompaniament de formatie de coarde. In 1970 participa la inregistrarea oratoriului lui Dave Brubeck, The Light of Wilderness, impreuna cu autorul si basistul Erich Kunzel, acompaniati de Cincinnati Symphony Orchestra. Pentru aceeasi orchestra si pentru Mulligan, Frank Protto scrie un concert pentru saxofon a carui premiera a avut loc in 1973. Din 1974 incep colaborarile cu Antonio Carlos Jobim si Astor Piazzolla, doua surse majore de inspiratie melodica sud-americana.

Urmeaza un sir lung de inregistrari ai aparitii publice alaturi de orchestre celebre ale vremii, Canadian Broadcasting Company,1977; New York Philarmonic (Bolero-ul lui Ravel, sub bagheta lui Zubin Mehta), 1982; London Symphony Orchestra (unde se canta atat Sax Chronicles, un aranjament al lui Harry Freedman pe piesele lui Mulligan cat si Entente for Baritone Saxofone, compozitie proprie), 1984; Houston Symphony, Stockholm Philarmonic, New York Philarmonic, 1987.

In 1991 il contacteaza pe Miles Davis pentru a revalorifica compozitiile din Birth of Cool. Davis accepta propunerea dar un atac cerebral il deboara letal inainte de inceperea repetitiilor. Mulligan continua proiectul si impreuna cu Art Farmer si Wallace Roney plus doi muzicieni din trupa lui Davies termina inregistrarile la ceea ce, in 1992, avea sa fie albumul The Re-Birth of Cool. Ultimul sau album, Dragonfly, avea sa iasa in 1995, cu un an inainte de a deceda din cauza unui cancer la ficat.

Gerry Mulligan a fost printre cei mai premiati jazzmani ai Americii. Timp de 25 de ani a fost liderul clasamentelor Down Beat pentru sectiunea saxofon baritone. In 1981 primeste Grammy Award pentru Best Jazz Performance by a Big Band. Primeste onorurile catedrei Duke Ellingtron de la Yale University pentru piesa Walk on the Water. In 1991 este primit in American Jazz Hall of Fame. Are la activ 29 de albume si peste 250 de inregistrari audio archivate. Numele sau este onorat de catre un fond special in Biblioteca Congresului SUA (accesibil la adresa www.loc.gov/loc/lcib/9906/gerry.html)

Gerry Mulligan a fost un prolific compozitor si aranjor. A realizat eliberarea saxofonului bariton de greutatea sa de exprimare initiala si a facut din el un instrument solist. A promovat efectele contrapunctului si convergenta contrastelor tonale in conditiile in care liniile melodice au ramas aerisite, frazele volubile iar registrul tonal s-a imbogatit cu accente grave, specifice instrumentului pe care l-a innobilat.

Cat si cum joaca romanii din Top 14, Franta?

2010-04-04T22:52:00.005+03:00

Campionatul Frantei, cunoscutul Top 14, se apropie de final. Mai sunt doua etape si se vor juca meciurile din play-off. In momentul acesta sunt 5 echipe care candideaza la primele 4 locuri. Conduce Perpignan, campioana sezonului trecut, urmata de surpriza Toulon, echipa lui Wilkinson. Stade Toulousain, ultra galonata de-a lungul ultimilor ani, se lupta din greu sa prinda locul 4, calificant.

Exista 8 jucatori romani care sunt legitimati in cinci echipe din Top 14. Sa vedem, din fisele lor tehnice, care le-a fost aportul la performantele echipelor pentru care joaca.

Pentru Perpignan joaca Marius Tincu si Ovidiu Tonita. Tincu a jucat 19 meciuri, 11 ca titular, a fost inlocuit de 9 ori si inlocuitor de 8 ori. Timpul sau mediu de joc a fost de 42 minute si a inscris 2 eseuri, adica 10 puncte. A primit si un cartonas galben. Tonita a jucat 15 meciuri fost titular in 9 meciuri, inlocuit o data, inlocuitor de 6 ori. Nici un punct marcat si a primit un cartonas galben. Timpul sau mediu de joc este de 52 minute.

La Brive, actualul locul 8, joaca inca doi romani, Petrisor Toderasc si Alexandru Manta. Toderasc are 5 meciuri jucate, unul singur ca titular , de 4 ori inlocuitor, 0 puncte, un cartonas galben si el. Timp mediu de joc 33 minute. Manta nu a jucat de loc in acest sezon.

La Montauban, echipa care ocupa acum locul 11, dar va fi automat retrogradata in D2 din cauza dificultatilor financiare, joaca Bogdan Balan si Silviu Florea.. Balan a jucat de 15 ori titular, a fost inloicuit in 14 si a fost inlocuitor in 4. A marcat un eseu si are un timp mediu de joc de 54 minute. Florea a fost titular in 10 meciuri, a fost inlocuit in toate si a a inlocuit in alte 10 meciuri. Nu a marcat nici un punct, a jucat, in medie, 49 minute si a primit un cartonas galben si unul rosu.

Pentru Bourgoin Jallieu, actual loc 12, joaca Bogdan Leonte, titular in 7 meciuri, inlocuit intr-unul singur, inlocuitor in 6 meciuri, fara puncte inscrise, cu o medie de 50 de minute jucate pe meci.

In fine, pentru codasa clasamentului, Albi, joaca Iulian Dumitras. El are in activ 11 meciuri jucate, a fost de 5 ori inlocuit, de 3 ori inlocuitor. A marcat 22 puncte adica un eseu, o transformare, doua penalitati, trei dropgoaluri. Are cea mai mare medie de timp jucata pe meci-62 minute.

De mentionat ca Ovidiu Tonita si Bogdan Leonte sunt si cetateni francezi. Asadar, Romania furnizeaza Top 14 3 plieri, un taloner, 3 jucatori de linia a 3-a si un fundas. In total au marcat 37 puncte iar media lor de joc efectiv in teren a fost de 43 minute pe meci, ceva mai mult de o repriza. la ce e buna o astfel de statistica? Ilustreaza cate ceva din profesionismul rugbyului romanesc.

A trait doar 35 de ani: Scott LaFaro

2010-04-03T18:06:00.004+03:00

Scott La Faro s-a nascut pe 3 aprilie 1936 in Newark, New Jersey, dintr-o familie de muzicieni. Tatal sau era component al mai multor big banduri. A inceput sa studieze pianul inca din scoala primara. In gimnnaziu a fost atras de clarinet iar in liceu s-a dedicat saxofonului. Intra, pentru studii muzicale, la Ithaca College, New York, unde avea sa descopere tehnica instrumentelor de coarde. Isi incepe activitatea concertistica in big banduri locale si decide sa-si incerce puterile in jazzul Coastei de Vest, renuntand la studiile universitare. Colaboreaza in diverse ocazii cu personalitati emergente printre care Chet Baker, Stan Kenton, Sonny Rollins. In acea perioada il cunoaste pe Bill Evans care tocmai parasise sextetul lui Miles Davis. Intra in proiectul Evans impreuna cu bateristul Paul Motian. In aceasta componenta avea sa cunoasca, rapid, consacrarea. A fost considerat la vremea respectiva, sfarsitul anilor '50, printre cei mai buni tineri basisti ai Americii. In 1961, scoate primul propriu album, format trio, impreuna cu Don Friedman, pian si Pete La Roca- tobe. Discul avea sa ne parvina doar la jumatatea anului 2009, editat de Resonance Records.

Moare intr-un accident de automobil pe 6 iunie 1961 din cauza suprasolicitarii nervoase. Era implicat in nu mai putin de patru proiecte simultan. Pleca dupa o vizita la mama sa si se indrepta catre studio pentru a termina unele inregistrari. Disparitia sa a survenit la doua zile dupa ce il acompaniase pe Stan Getz la Festivalul de la Newport si la zece zile dupa ce terminase inregistrarile cu Bill Evans si Paul Motian la cele doua albume comune, Sunday at the Village Vanguard si Waltz for Debby. Cele doua albume mai sunt considerate si azi printre cele mai fine calitativ inregistrari de jazz si modele de armonie pentru triourile cu pian.

Avea doar 35 de ani. S-a stins datorita pasiunii pentru muzica si performanta.

Chiar daca e 1 aprilie...

2010-04-01T21:45:00.009+03:00

...avem ceva stiri interesante asupra miscarilor unor jucatori importanti pentru rugby-ul european. Si ele sunt conforme cu realitatea.

* Alaturi de Carl Hayman, despre care am scris zilele trecute, Rugby Club Toulon si-i doreste pentru sezonul viitor si pe flankerul Reuben Thorne, 35, fost international All Blacks, actualmente jucator in Japonia ca si pe sud-africanul Bakkies Botha, jucator la Blue Bulls in actuala editie a Super14. Cifra contractului lui Hayman este de 1,25 milioane USD/an. Noul antrenor al toulonezilor va fi Phillipe Saint Andre, actual coach la Sale Sharks.

* Alaturi de Danny Cipriani, la Melbourne Rebels vor juca din sezonul 2011 si inchizatorul de gramada galez Gareth Delve, 27, si australianul Stirling Mortlock, 33, primul jucator care a depasit granita de 1000 puncte in Super14.

* Centrul Ollie Smith, candva o mare speranta a rugbyului englez, va parasi clubul din Montpellier catre Harlequins din Premiership. La 27 de ani, Smith mai crede ca poate prinde lotul Angliei in perspectiva RWC din 2011.In 2000, Smith a fost cel mai tanar jucator din campionatul englez.

* Impetuosul pilier Soane Tonga'uiha nu mai vrea sa joace la Saracens , cu care semnase un acord de principiu si isi doreste sa ramana la Northampton Saints.

* Scott Hamilton, fundasul neozeelandez al lui Leicester Tigers si-a prelungit pentru inca doi ani contractul. El a venit in clubul englez de la Canterbury Crusaders si marcat in cele 49 de meciuri jucate in Premiership 15 eseuri.

* Un alt neozeelandez celebru de la Leicester, Aaron Mauger, 29, 45 de selectii All Blacks, este nevoit sa renunte la rugby din cauza unor persistente afectiuni sciatice.

* Dinspre Noua Zeelanda, imens rezervor de jucatori de clasa, va veni la London Irish Daniel Bowden, 23, care si-a reprezentat tara la toate nivelurile de juniori si tineret. In acest sezon joaca la Canterbury Crusaders si a fost recomandat formatiei londoneze de catre antrenorul jucator Mike Catt, el insusi un atacant pur-sange.

* La implinirea a 15 ani de la inaugurarea cupelor europene de rugby, un juriu international se pregteste sa decerneze unele premii care sa recompenseze activitatea unor jucatori si antrenori de anvergura. Va prezint listele"scurte" (nominalizarile) asupra carora se vor decide juratii.
Jucatori: L. Dallaglio, R. Elsom, Y. Jauzion, M. Johnson, P. O’Connell, B. O’Driscoll, R. O’Gara, F. Pelous, D. Wallace.
Antrenori: W. Gatland, D. Kidney, G. Noves, I. McGeechan, D. Richards.
Fair Play: F. Galthié, J. Guscott, J. Hayes, A. Troncon, M Williams.
Va fi ales, de asemenea, un dream team al perioadei.

Maine, 2 aprilie, prodigiosul chitarist de jazz Larry Coryell, implineste 67 de ani.
Nascut in Galveston, Texas, urmeaza Washington State University din Seattle, dar abandoneaza studiile de jurnalistica in favoarea muzicii. Familia sa se muta la New York unde, in 1965 devine membru al trupei lui Chico Hamilton. Intre 1966-67 penduleaza catre jazz-rock intr-o trupa cu componenta variabila, Free Spirits. A mai colaborat, in diverse componente si cu grupul lui Charles LLoyd. Abia in 1973 infiinteaza propriul grup, The Eleventh House, unde canta preponderent la chitara acustica. Revine la chitara electrica dupa 1980. In 1979, impreuna cu John McLaughlin si virtuozul chitarist de flamenco Paco de Lucia, intemeiaza o trupa de concert cu totul aparte, The Guitar Trio, unul din produsele de marca ale perioadei jazz fusion. Din 1982, din cauza unor repetate probleme cu drogurile, Larry Coryell va ceda locul in grup unei noi stele a chitarei de jazz, Al di Meola.
Dupa indelungi reprize de dezintoxicare si reabilitare, Coryell revine pe scena ca showman. Prima inregistrare video pe care v-o prezint (Manha da Carnaval, o tema clasica)este din perioada de varf a The Guitar Trio.

Considerat in anii '80 drept un nou stilist al jazzului datorita talentului sau nativ pentru improvizatie, Larry Coryell este considerat si azi, chiar si in lipsa unor inregistrari de studio mai elaborate, un maestru al cocktailului exploziv de country, jazz rock, blues, bop, acordurile sale fiind rapide si transante, denotand o adaptare de exceptie la orice gen. Dovada este inregistrarea de mai inainte. Pentru a incheia, va mai ofer o alta inregistrare, din perioada in care iesise din dependenta de narcotice. Este o interpretare atractiva a unei alte teme, mai putin frecventata in jazz, Bolero-ul lui Ravel.

Despre banii din jurul rugbyului

2010-03-28T21:21:00.005+03:00

Ieri s-au dat publicitatii, pe un site specializat (prlog.org), rezultatele unei cercetari intreprinse de firma care detine Mastercard, cea mai populara identitate a cardurilor bancare din lume. Cercetarea a avut ca obiect, al doilea an la rand, evaluarea cifrelor si volumelor financiare cheltuite de populatie la manifestarile ocazionate de RBS Six Nations 2010. Prima concluzie a studiului a fost aceea dupa care acest sport indica iesirea din recesiune, cel putin in zona tarilor participante la traditionalul turneu. Datele sunt extrem de interesante, mai ales din perspectiva faptului ca, in tarile vizate, mai bine de 75% din populatie utilizeaza aceasta forma de plata a costurilor vietii cotidiene.

Impactul financiar al edtiei din acest a Six Nations a atins o cifra de 632 milioane dolari. Ea se distribuie astfel: Anglia 132 milioane, Irlanda 123 milioane, Franta 122 milioane, Tara Galilor 109 milioane, Scotia 94 milioane, Italia 51 milioane. Ce semnificatie au aceste cifre? Ele reprezinta cheltuielile populatiei (spectatori directi, spectatori TV) si constau in biletele de meci, transportul, hrana si bauturile din locul si/sau imprejurimile stadioanelor, cazari turistice in acest scop, vizitarea oraselor resoective si cumparaturi de articole direct legate de rugby sau de meciurile in discutie. In suma se includ siu cheltuielile de marketing ale diverselor companii implicate. Totalul sumei reprezinta o crestere neta fata de 2009, an in care volumul de bani cheltuiti a fost de 593 milioane dolari.

Rugbyul este, in continuare, afirma raportul Master Card, unul din sporturile de top in emisfera nordica. La editia 2010 a RBS Six Nations s-au uitat la TV 125 milioane de oameni, cu o medie de 8,3 milioane pe meci. Pe stadioane au fost 1.054.654 spectatori la meciurile din acest an, in crestere sensibila fata de turneul din 2009, la care au participat 981.963 spectatori platitori.

Raportul detaliaza cazul Angliei in ce priveste volumele cheltuielilor populatiei. Pe Twickenham, la meciurile contra Tarii Galilor si Irlandei, capacitatea de absorbtie a publicului a crescut cu mai mult de 60% fata de 2009. Cele 82.000 locuri ale stadionului principal au fost ocupate de ambele dati, in ciuda scumpirii cu 25% a biletelor in 2010 fata de 2009 (cresterea TVA-ului). Toate capacitatile hoteliere ale complexului au fost ocupate 100% in ambele meciuri ca si ariile de cazare din proximitatea cartierului. Pentru jocul Anglia-Irlanda au fost ocupate 4000 de locuri de cazare, cifra depasind volumele similare inregistrate in 2009, 3000 pentru meciul cu Franta si 2800 pentru meciul cu Scotia.

Si pentru drepturile TV se constata cresteri semnificative. Anul acesta francezii au semnat pentru patru ani un contract in valoare de 136 milioane dolari, ceea ce reprezinta o crestere cu 28% in raport cu precedentul contract, pe cinci ani. In Tara Galilor s-a inregistrat o crestere de audienta TV spectaculoasa- 50% (share) in acest an, fapt care a scumpit cu 63% minutul de publicitate la orele de varf ale meciurilor. Tot in aceeasi provincie, vanzarile de articole de merchandising (sepci, fulare, tricouri, alte insemne personalizate in simbolistica locala) a atins 4 milioane dolari in cele sase saptamani ale turneului.

Tot in acest an s-a incercat continuarea experimentului inceput anul trecut, programarea meciurilor vineri seara. Au fost confirmate rezultatele din 2009. La Tara Galilor-Franta s-au uitat 10,5 milioane spectatori din tarile neimplicate, Anglia, Irlanda, Scotia, Italia. A fost cea de-a doua cifra a audientei acestui turneu, dupa meciul Franta-Anglia, din ultima etapa, la care s-au uitat, in total, 15milioane de oameni. Cifrele reprezinta populatia de spectatori din restul celor 4 tari.

Raportul de cercetare mai aduce in discutie un aspect interesant: dinamica volumului de populatie implicat in practica acestui sport. Nu este vorba de jucatorii profesionisti ci de cifrele globale reprezentand practicantii acestui sport- de la copii la femei, de la amatori la rugby 7 sau XIII. Cifrele sunt absolut impresionante. In cele 6 tari participante la RBS Six Nations, peste 2,6 milioane de suflete practicau in 2009 rugbyul. Distributia lor pe tari arata astfel: 1. Anglia- 687.000 (in crestere cu 4,4% fata de 2007, anul RWC); Franta 273.000(22% crestere in acelasi orizont de timp); Irlanda 152.000(33% crestere), Tara Galilor 42.000 (10% crestere); Scotia 32.000 (crestere 31%); Italia 61.000 (35% crestere). Spectaculos, nu-i asa?

Reamintesc ca MasterCard este unul din sponsorii majori ai Cupei Mondiale 2011 din Noua Zeelanda, ocazie cu care va extinde acest gen de cercetare in toate continentele. Tema de casa pentru stafful FRR: ce vectori de marketing se pot gasi in Romania pentru a creste cota de piata a rugbyului?

Azi se implinesc 87 de ani de la nasterea lui Thad Jones, un mare trompetist american provenit dintr-o familie de muzicieni si ai carui frati aveau sa lase in istoria jazzului urme remarcabile. Acestia sunt Hank Jones, pianist si Elvin Jones, baterist. Fara studii muzicale formale, Thad Jones a inceput sa cante in cateva big banduri de mare notorietate, US Army Band, in perioada razboiului si, mai apoi, pana prin anii '60, Count Basie Orchestra, ambele adevarate scoli de jazz, "absolvite" cu succes de nume ce aveau sa fie, ulterior, parte din galeria ilustrilor. Din 1963 devine aranjor si muzician de studio, freelance. In 1978 castiga Grammy Award pentru albumul Live in Munich. In acelasi an se muta in Danemarca, la Copenhaga, unde alege sa locuiasca si sa cante cu mai multi jazzmani expati americani. Din 1978 preda la Royal Danish Conservatory compozitia si aranjamentul. Mai canta cu Orchestra lui Count Basie cand aceasta are turnee prin Europa. Compune si editeaza pentru Manahattan Transfer. Se stinge de 21 august 1986 iar cenusa sa este depusa in cimitirul Vestre Kirkegard din Copenhaga. A lasat in urma noua albume proprii, in calitate de lider de grup si doar patru in calitate de sideman (inregistrari in albumele lui Herbie Hancock, Coleman Hawkins, Luo Donaldson si Ben Webster. Discret si inclinat catre esentialism, Thad Jones nu ne-a lasat o mostenire discografica importanta ci doar cateva teme pure, incluse in tezaurul de 1000 de piese remarcabile ale jazzului. Printre ele, To You, A Child is Born.

Stiri diverse

2010-03-27T22:46:00.005+02:00

* Astazi s-a incheiat oficial Cupa Europeana a Natiunilor. In meciul restanta, Romania a invins (asteptat) Spania cu 48-3 (20-3 pauza). Ca sparring partner adversarii nostri nu au prea miscat in front, desi jocul lor a fost destul de legat si coerent. Echipa Romaniei si-a facut un ultim antrenament, cu un lot saracit de multi internationali ce au jucat la cluburile lor din strainatate. S-au putut vedea unele scheme tactice reusite si mai putine erori tehnice ca de obicei. Antrenorii au putut rula mai multe versiuni de linii, si in atac si in aparare, cum ar fi linia intaia, total schimbata fata de precedentele meciuri. Rotatia Dumitras-uvertura si Vlaicu-fundas parca a fost mai reusita azi decat in confruntarile trecute, cand acestia jucau, separat, pe posturile inverse. In fine, Vlaicu a fost "in picior" pentru ca tot nu a avut ce face ca fundas. De remarcat percutia deosebita a lui Catalin Fercu care a prins din nou o zi excelenta. Pacat ca, in ciuda vremii, relativ agreabile, pe "Arcul de Triumf" au fost doar 1500 spectatori (conform frr.ro).

* In Premiership, mutari interesante. Aripa David Strettle, actual la Harlequins, cu 6 selectii pentru Anglia, va semna pentru urmatoarele doua sezoane pentru Saracens. La fel va face si pilierul Petrus Du Plessis, 27, actual la Nothingam. De la Newcastle Falcons va pleca, pentru Toulon, Carl Hayman, 30. Acesta a refuzat convocarea de principiu a selectionerilor All Blacks pentru World Cup 2011. Leslie Wainikolo a semnat pentru inca 2 noi sezoane cu actuala sa echipa, Gloucester, contrazicand zvonurile dupa care si acesta va parasi RFU pentru Rugby League, in XIII. In fine, irlandezul Geordan Murphy va mai ramane inca doi ani la Leicester Tigers.

* In Super 14 ca si in Top 14 se marcheaza mult. In etapa a sasea din Super 14, s-au inscris, in medie, 55 puncte. Sudafricanii de la Blue Bulls au invins, in deplasare pe australienii de la Western Force si conduc detasat in clasament cu 5 puncte fata de echipele clsate pe locurile urmatoare, Western Strormers, Canterbury Crusaders si NSW Waratahs. In Top 14, etapa completa si 44 puncte, in medie pe meci. Conduc Castres si Perpignan, urmate la un punct de Clermont Auvergne. Surpriza etapei 23, Toulon ii ia locul 4 echipei Stade Toulousain, invinsa la Biarritz. Spre deosebire de cele doua competiti, sudice si franceza, in Premiership media este de doar 34 de puncte pe meci. Desi nu s-au jucat pana asta seara decat patru din cele sase meciuri programate, Leicester Tigers continua sa conduca cu 2 puncte in fata celor de la Northampton, care au un meci mai putin. Toby Flood a inscris 24 de puncte din cele 39 pe care Tigers le-au administrat celor de la Worcester.